3,836 matches
-
Fyodorovich Ungern von Shternberg), cunoscut și ca Baronul sângeros sau Baronul nebun (n. 22 ianuarie 1886 stil nou - 15 septembrie 1921) a fost un german de origine baltică, devenit general-locotenent în armata rusă, unul din comandanții militari ai Armatei albe anticomuniste în timpul Războiul Civil Rus, mai târziu separându-se și devenind comandant militar independent cu aspirația de a conduce Mongolia și alte teritorii rusești la est de lacul Baikal. Deși s-a născut cu numele "von Ungern-Sternberg", mai târziu l-a
Roman Ungern von Sternberg () [Corola-website/Science/311104_a_312433]
-
rememorează pe primii socialiști, în anii „luptei ilegale” (perioada interbelică, când existența Partidului Comunist Român a fost interzisă prin lege), sugerând comutativitatea situației și oferind o a doua modalitate de lectură: eroii prezentați ar putea fi la fel de bine și partizani anticomuniști în încercarea eșuată de a fisura guvernarea socialistă. Este posibil ca această idee să fi fost preluată din filmul "Duminică la ora 6" (1965), semnat de Lucian Pintilie. Mai mult decât în cazul altor filme bazate pe scenariile lui Ioan
Canarul și viscolul () [Corola-website/Science/311262_a_312591]
-
o boală care a fost refuzată să îi fie tratată din cauza că era considerată soție de trădător. Generalul Saidac iese din închisoare și își primește scuzele de rigoare de la statul român. Cavaler al ordinului "Mihai Viteazul" și întemeietorul primei manifestări anticomuniste din România. Decorații: - 1 decorație "Avântul Țării" - 3 decorații "Coroana României" - 1 decorație "Crucea Comemorativă" - Medalia "Victoria" a Marelui Război - Semnul onorific de aur pentru 25 ani împliniți în serviciul militar activ - Semnul onorific pentru serviciul militar de 40 de
Alexandru Saidac () [Corola-website/Science/311956_a_313285]
-
Barbu Cioculescu și Virgil Cândea. Studii superioare: Facultatea de Filosofie a Universității din București(1946-1949), Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, secția istoria artei (1953-1957). (“Vasile Drăguț nu s-a putut înscrie la facultate după terminarea liceului, din cauza atitudinii sale anticomuniste și a putut urma Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” de-abia la 25 de ani, în 1953") . Își începe activitatea în 1961, la Institutul de Istoria Artei, condus atunci de profesorul George Oprescu. Între timp, lucrează ca funcționar la
Vasile Drăguț () [Corola-website/Science/311411_a_312740]
-
au decis să pretindă respectarea promisiunilor de amnistie făcute de oficilaitățile guvernului comunist. În urma încălcării de către guvernul comunist a acestor promisiuni, soldații AK rămași în libertate au trecut în opoziție cu autoritățile de la Varșovia și au încercat să organizeze rezistența anticomunistă. A treia organizație a AK a fost „Wolność i Niezawisłość” (Libertate și Suveranitate). La începutul existenței sale, obiectivele stabilite pentru această organizație erau de asemenea necombatante, ci era concepută pentru ajutarea soldaților care luptaseră în clandestinitate în epoca de tranzniție
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
1945-1946), funcții în Marele Stat Major (1946-1947). A participat la campania din 1913 și la cele două războaie mondiale. După ce câțiva mureșeni curajoși s-au retras în apropierea Munților Călimani și au încercat timid să constituie o formă de rezistență anticomunistă, periodic, Securitatea mureșeană primea de la Centrala Securității din București (DGSP) tabele nominale cu persoanele care - în situația că ar fi ajuns în raza ei de responsabilitate - trebuiau localizate, apoi urmărite pentru a li se stabili contactele locale și ulterior arestate
Mihail Voicu (general) () [Corola-website/Science/311482_a_312811]
-
La capătul vederii". Începând din anul 1988, el s-a aflat în primele rânduri ale militanților pentru refacerea conștiinței civice naționale, pentru promovarea și afirmarea valorilor perene ale limbii, culturii și istoriei românilor moldoveni. A participat activ la toate manifestările anticomuniste și naționale din RSS Moldovenească. Gheorghe Vodă a încetat din viață la data de 24 februarie 2007, în municipiul Chișinău, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău. El a fost condus pe ultimul drum de personalități ale culturii basarabene cum
Gheorghe Vodă () [Corola-website/Science/312885_a_314214]
-
oficial de “Crucea Secolului”. Monumentul constă dintr-un disc lenticular de bronz înalt de șase metri, în care sunt decupate o serie de perforații romboidale formând o cruce de lumină și a fost gândit ca ca monument comemorativ al revoltei anticomuniste de la sfârșitul anului 1989 denumit și Revoluția Română din 1989. În data de 26 septembrie 2006, cu ocazia festivităților prilejuite de Reuniunea la Nivel Înalt a Francofoniei, din București, piața a fost înfrumusețată cu un monument ce-l reprezintă pe
Piața Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/309573_a_310902]
-
Astfel, colonelul La Rocque a fondat „réseau (rețeaua) Klan”, pe care a legat-o de „réseau Alibi”. În același timp, La Rocque era agent al serviciilor britanice de informații. George Loustaunau-Lacau și Mary-Madeleine Fourcade, vechi membrie ai organizației profasciste și anticomuniste La Cagoule, au fondat rețeaua Aliance, în vreme ce colonelul Groussard]], ofițer al serviciilor de spionaj ale Regimului de la Vichy, a fondat rețeaua „Gilbert”. Diferiți membri ai mișcării monarhiste „Action française”, precum Daniel Cordier, s-au alăturat luptei împotriva ocupantului nazist. Cordier
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
da curs acestei propuneri. În toamna lui 1948, aflat la Iași, i s-a înscenat o diversiune pentru a se găsi motivul imaginar al unei detenții pe motive politice. Era acuzat că a contribuit cu bani la ajutorarea unui grup anticomunist. A rămas arestat un an și jumătate, dar fără a fi judecat și condamnat. După eliberarea din detenție i s-a interzis, în continuare, exercitarea profesiei. A urmat o nouă perioadă de detenție, în închisori și lagăre de muncă, de
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
de facto regatul Ungariei, înlocuindu-l cu un stat marionetă efemer. După retragerea armatei române din 1920, care ocupase Budapesta în timpul luptelor cu regimul comunist al lui Béla Kun, țara a fost răvășită de un război civil, în timpul căruia forțele anticomuniste și monarhiste au epurat cu violență din societatea maghiară comuniștii, intelectualii de stânga și pe alții pe care îi considerau o amenințare, printre care și pe unii evrei. La sfârșitul anului 1920, s-a format și a preluat puterea o
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
la acea dată și fosta parte de răsărit a Poloniei iar parohiile de acolo au rămas în continuare sub jurisdicția patriarhatului moscovit. După preluare puterii de către comuniști în anul 1948 mitropolitul ortodox al Varșoviei a fost depus pentru atitudinea sa anticomunistă. În același an, la rugămintea sinodului de la Varșovia controlat de către comuniști, Patriarhia Moscovei declară autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze acordată de către Patriarhul Constantinopolului în 1924 ca fiind nulă și fără valoare juridică și publică un statut al propriu privina autocefalia Bisericii
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
Limitări similare au fost impuse reprezentanților minorităților locale care au trăit în regiune înainte de 1940. Antagonismul dintre moldovenii/românii și noi veniți a persistat pe toată perioada de existență a RSS Moldovenești, izbucnind cu putere în perioada enenimentelor antisovietice și anticomuniste din 1988 - 1992. Aceste rivalități au fost un important factor declanșator al războiului din Transnistria din 1992. Colonizarea a afectat în mod special orașele din Basarabia, Bucovina de nord, regiunile rurale din Bugeac, (de unde emigraseră germanii basarabeni), dar în mod
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
(n. 3 iulie 1940, Smilowitz, azi în Republica Cehă) este un om politic polonez; a fost prim ministru al Poloniei între 1997 și 2001 din partea formațiunii anticomuniste "Akcja Wyborcza Solidarność", continuatoarea politică a Solidarității. Între 14 iulie 2009 - 17 ianuarie 2012 a deținut funcția de președinte al Parlamentului European (PE). În iunie 2004 a fost ales membru al Parlamentului European din partea Poloniei pentru legislatura 2004-2009, cu un
Jerzy Buzek () [Corola-website/Science/309145_a_310474]
-
val de mișcări populare urmate de greve la nivel național a atins apogeul spre sfârșitul anului 1989, în același timp cu revoluția din România. Pentru prima oară în istoria U.R.S.S.-ului exista pericolul real al câștigării puterii de către forțele anticomuniste și al înlăturării regimului tradițional din Azerbaidjan, ceea ce se întâmplase deja în diferite județe din republică(evenimentele din județul Djalilabad, 1989). Spre luna decembrie a anului 1989, observând neputința organelor executive comuniste azere, Moscova a început să instaleze în capitala
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
asupra monumentului. De atunci "Piața Armata Roșie a XI-a" s-a denumit "Piața 20 Ianuarie". În următoarele zile, în județele Neftcala și Lankaran unde nu era instaurată starea de urgență au fost ucise încă 10 persoane ce erau activiști anticomuniști. În total în țară au fost uciși 137 de civili (dintre care 6 ruși, 3 tătari, 3 evrei), răniți 744, arestați 844, iar 321 persoane au fost date dispărute. Mai târziu, veștile despre cei dispăruți au venit din diferite închisori
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
economist la întreprinderea "Nicolina" din Iași (1979-1986), apoi ca cercetător la CCSIT UMP Iasi (1987-1989), redactor la revista "Timpul" (1989-1991) și contabil șef la Editura "Junimea" din Iași (1990). La data de 14 decembrie 1989 a organizat și condus mișcarea anticomunistă desfășurată în Piața Unirii din Iași, la orele 16.00. A fost arestat de Securitatea din Iași în 15 decembrie 1989 și eliberat din închisoare în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. "Noi eram contaminați de ceea ce vedeamla televizor. Așa cum
Ștefan Prutianu () [Corola-website/Science/310590_a_311919]
-
Epir. În același timp, EAM a devenit ținta principală a germanilor și colaboratorilor lor. Noul guvern al lui Ioannis Rallis, dominat de vechii politicieni conservatori, beneficiind de colaborarea autorităților germane, a înființat „batalionele de securitate”, formațiuni paramilitare destinate exclusiv luptei anticomuniste. Alte grupuri mici anticomuniste, precum organizația monarhistă „X” au primit fonduri și arme. A izbucnit un război civil sub supravegherea germanilor. În octombrie 1943, ELAS a atacat EDES. Acest conflic a continuat până în februarie 1944, când agenții britanici din Grecia
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
EAM a devenit ținta principală a germanilor și colaboratorilor lor. Noul guvern al lui Ioannis Rallis, dominat de vechii politicieni conservatori, beneficiind de colaborarea autorităților germane, a înființat „batalionele de securitate”, formațiuni paramilitare destinate exclusiv luptei anticomuniste. Alte grupuri mici anticomuniste, precum organizația monarhistă „X” au primit fonduri și arme. A izbucnit un război civil sub supravegherea germanilor. În octombrie 1943, ELAS a atacat EDES. Acest conflic a continuat până în februarie 1944, când agenții britanici din Grecia au negociat o încetare
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
de tinerii care nu acceptau sistemul comunist, împiedicând sporirea numărului de membri ai UTM respectiv PMR, statul român a început o serie de arestări și concentrări în lagăre a anumitor categorii sociale. Începând cu anul 1945, toți participanții la manifestații anticomuniste au fost arestați. Membri ai organizațiilor de tineret ale partidelor istorice precum Partidul Național Liberal sau Partidul Național Țărănesc, ori partizani ai fostei Gărzi de Fier considerați a fi legionari au fost judecați abuziv și încarcerați, fiind condamnați la muncă
Uniunea Tineretului Comunist () [Corola-website/Science/310762_a_312091]
-
treilea Reich. Urmau să fie înființate două noi regiuni: "Alpenvorland" (Trentino-Alto Adige/Südtirol și Provincia Belluno), iar a doua era "Adriatisches Kustenland" (Istria, Quarnero și cea mai mare parte a Friuli-Venezia Giulia). În valea Carnia au fost folosite de către germani forțele anticomuniste recrutate în Uniunea Sovietică, aflate sub comanda ataman Timofei Ivanovici Domanov. Cazacilor li s-a promis crearea unei republici în Italia de nord-est care ar fi trebuit să se numească "Kosakenland". În jurul datei de 27 aprilie 1945, Benito Mussolini și
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
casele lor. Până în 1946, efectivele UPA se reduseseră la 5 - 10.000 de luptători, iar activitatea principală a UPA s-a transferat spre granița sovieto-poloneză. Aici, UPA au fost acuzați pentru uciderea generealului Karol Świerczewski. În faza ultimă a luptei anticomuniste, UPA a primit ajutor din partea CIA și a spionajului britanic, dar, în cele din urmă, operațiunea a fost trădată de Kim Philby. În perioada 1947-1948, rezistența UPA a fost înfrântă de sovietici, ceea ce a permis cooperativizarea agriculturii în toată Ucraina
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
Franța, iar Emil Cioran i-a dat zece exemplare din lucrarea "La tentation d'exister" ("Ispita de a exista"). Marietta Sadova a fost arestată în 1959 și inculpată sub învinuirea de a fi introdus în țară materiale periculoase de "propagandă anticomunistă". A făcut parte din "lotul Noica-Pillat", alături de Constantin Noica, Dinu Pillat, Arșavir Acterian, Sergiu Al-George, Theodor Enescu, Alexandru Paleologu, Anca Cantacuzino, Ion Negoițescu, Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu, Păstorel Teodoreanu. Doi inculpați au fost condamnați la moarte și ceilalți 23 au
Marietta Sadova () [Corola-website/Science/308907_a_310236]
-
de 20 de milioane de franci elvețieni, în contul lui Alexandru Cretzianu au ajuns aproximativ 6 milioane. Transferul la Schweizerische Bankgesellschaft din Berna a fost efectuat la 5 mai 1945. Aceste fonduri urmau să fie utilizate pentru organizarea rezistenței românești anticomuniste. Transferul ordonat de Constantin Vișoianu, făcut pe baza decretului-lege Nr. 576 din 4 noiembrie 1944, era perfect valabil. Decretul dădea dreptul ministrului afacerilor străine să efectueze cheltuieli discreționare, menționând că "cheltuielile nu trebuie justificate prin acte". Deși guvernele următoare au
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
a regimului de la București. De aceea, comitetul nu putea pretinde să reprezinte România în discuțiile cu puterile occidentale, ci doar opoziția anti-comunistă și pentru aceasta, după părerea lor, era important ca comitetul să apară ca reprezentant al întregii emigrații românești anticomuniste. Cea mai mare parte a cadrelor diplomatice erau conștiente că diviziunea Europei decisă prin Conferința de la Ialta avea să fie îndelungată și că puterile occidentale nu erau dispuse să se angajeze într-un conflict care să modifice starea de lucruri
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]