8,321 matches
-
de Ibsen, și invers. De asta o dată cu plecarea noastră s-au desființat și robele. Mulțimile vor crede că totul s-a schimbat, când în realitate totul va rămâne la fel ca acum, mai cu seamă principiile. Așa presupun. Măcar în aparență. Niciodată Codul Civil nu se va suci, sunt unii care acuză Codul Napoleon, uitându-se că e rodul unei revoluții pe care pentru denigrare o vor numi «burgheză» adică dușmănoasă, dar îl vor aplica în continuare; vor spune au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un om liber în mijlocul societăților încătușate - toate societățile sunt încătușate, reguli scrise sau nescrise împiedică pe fiecare să fie el însuși de la naștere până la moarte, dar asta e regula existenței lor, - un om liber, adică circulând fără opreliști, deși în aparență neatent, cu ochii deschiși la toate amănuntele acestei vieți, cu putința de a înțelege ce se întâmplă în intimitatea fiecăruia, adică un om... - V-ați gândit vreodată la viitor? întrerupse brusc, fără să înțeleg ce vroia să spună, desfăcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-mă la ceea ce se afla scris în Raport și adăugând noi explicații și dezvoltări, spre a oferi lămurirea necesară. Întrucât documentul constituie un rezumat, nu are cum să apară toate problemele ridicate, cu nuanțele și coloritul unui dialog dus, în aparență cu eleganță, dar, în substanță, cu multe subînțelesuri și chiar răutăți. În același fel, s-a procedat, în continuare, cu celelalte prevederi din Pact (§ 306-342), formulându-se întrebări și dându-se explicațiile respective. De fapt, Raportul (împreună cu întrebările, răspunsurile și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
alarmante, devenind un fenomen internațional. Pe de altă parte, datorită frecvenței lor, diversele acte de corupție au intrat atât de mult în obiceiurile oamenilor încât adeseori nu se mai simte nevoia de a le disimula. Ele au căpătat parcă o aparență de normalitate și de legalitate, făcând să dispară sentimentul de vinovăție al celor în cauză care, atunci când sunt puși în fața faptelor comise, reacționează vehement, reclamând persecuția și violarea drepturilor lor. Vreme îndelungată, numeroase acte de corupție au fost privite cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
albi alegea pentru slujba Înaltei Porți slujbașii palatului, caligrafii, muzicanții, tot ce purta numele de „icioglan“. Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor și acareturilor: aceștia erau „azamoglanii“. Rânduiala curții cerea ca slujitorii albi să nu păstreze din bărbăția lor decât aparența. O parte din fecioarele aduse intrau în haremul marelui stăpân. Copile cu ochii albaștri din ținuturile de cătră miazănoapte, ochi căprii și cosițe castanii de la Carpați, boiuri unduioase de la Caucaz și destul de des domnișoare de pe coastele italiene și franceze. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai mult critică decât literatură. După cât se vede din faptele riguros istorice pe care ți le-am înșirat, oamenii îndeobște stau mai prejos decât înțelepciunea în sine, care sălășluiește în lucruri. Nimic nu folosește celor răi; nimic nu folosește în aparență celor buni. Totuși între tragedii de apocalips și zigzaguri dintre care unele retrogradează, inima mizerabilelor ființi care suntem noi urmează o spirală ascendentă. Am uitat să pun la locul cuvenit finalul. Această Roxelană fără păreche, care și-a îndeplinit menirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de înțeles că... știi... s-ar putea să fi întâlnit și ea pe altcineva. Asta m-a liniștit - pentru o clipă. Știți cât de grei de cap pot să fie bărbații; fără îndoială Janie făcuse tot posibilul să păstreze o aparență demnă, dar, chiar acum, probabil că dăduse drumul la apă în cadă și scotea lama de ras din dulăpiorul de baie. În timp ce avionul cobora spre Logan, plin de oameni care se întorceau acasă de Ziua Recunoștinței, l-am întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
1490 3 noiembrie 1491) Șeicul Astaghfirullah avea un turban mare, umeri înguști și vocea dogită a predicatorilor din Moscheea cea Mare, iar în anul acela, barba lui aspră și roșcată căpătă o nuanță cenușie, care conferea chipului său colțuros acea aparență de nesățioasă mânie pe care avea s-o ia cu sine drept bagaj la ceasul plecării în bejenie. Nu-și va mai vopsi niciodată părul cu hena, hotărâse el într-un moment de lehamite, și vai de cel care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
miram să-l văd pe Șchiop atât de lesne descurajat, atât de grăbit să-și lase baltă încercarea, acesta a dat din umeri: Dacă vrei să te bagi în politică, să duci tratative cu principii, trebuie să înveți să disprețuiești aparența lucrurilor. Râsul lui ca un rânjet mi-a amintit de lungile noastre discuții de la medersa. Cum eram singuri, într-un cort de campanie, l-am întrebat direct. Mi-a explicat fără să se grăbească: — Locuitorii regiunii voiau să se descotorosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mesaj după mesaj, dar, în îndărătnicia lui, neglijase să-mi răspundă. Cu toate astea, apărarea mea nu l-a lăsat insensibil pe suveran, care și-a redobândit oarecare accente amicale: Fără îndoială că nu ești vinovat de nimic, Hassan, dar aparențele te acuză. Iar justiția se sprijină pe aparențe, cel puțin pe lumea asta, cel puțin în ochii gloatei. Totodată, nu pot uita că în trecut, atunci când ți-am încredințat misiuni, m-ai slujit cu credință. A tăcut. Cântărea totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-mi răspundă. Cu toate astea, apărarea mea nu l-a lăsat insensibil pe suveran, care și-a redobândit oarecare accente amicale: Fără îndoială că nu ești vinovat de nimic, Hassan, dar aparențele te acuză. Iar justiția se sprijină pe aparențe, cel puțin pe lumea asta, cel puțin în ochii gloatei. Totodată, nu pot uita că în trecut, atunci când ți-am încredințat misiuni, m-ai slujit cu credință. A tăcut. Cântărea totul în minte și m-am ferit să-l întrerup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îl repezise și-i ceruse să-și dea demisia, sub pretextul că vederea îi era tot mai slabă, că era deja aproape orb de ochiul stâng și că semnătura sa pe decrete era o mâzgăleală neciteață. Kansoh voia, după toate aparențele, să-l sperie pe prințul credincioșilor pentru a stoarce de la el câteva zeci de mii de dinari în schimbul menținerii în funcție. Dar bătrânul nu se învoise la acest joc. Luase o hârtie lucioasă și întocmise fără să tremure actul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
compania lui Guicciardini, după ce dusesem la bun sfârșit cea mai extraordinară dintre solii, ca și cea mai tainică, din moment ce, dintre toți principii creștinătății, doar papa îi cunoștea cuprinsul și doar regele Franței fusese înștiințat cum se cuvine asupra lui. În aparență, florentinul era cel care primise de la Clement al VII-lea sarcina unei misiuni de bune oficii. Lunile din urmă fuseseră sângeroase. Trupele împăratului încercaseră să cucerească Marsilia, făcând să cadă asupra orașului sute de ghiulele de tun. Fără succes. Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
va încerca să te lovească cu scutul, tu să nu mai fii în fața lui, zise Proculus zâmbind. Valerius înțelese atunci că salturile în lături și mișcările continue ale tracului aveau un scop precis. Se ridică și reluă antrenamentul care, dincolo de aparența jocului, presupunea un efort enorm. Soarele apunea când Valerius se întinse pe salteaua lui de paie. Nu-i era foame și-și simțea mușchii arzând din cauza efortului. Mestecă încet felia de pâine care constituia cina și rămase nemișcat, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lor. Apoi, cu umerii strânși și cu ochii pe trotuarul murdar, îl las baltă pe bețiv și mă așez cu halba și cu ziarul în colț, lângă foc. Rusia va face Polonia praf. Dacă aș fi în locul Rusiei, aș salva aparențele, asta aș face - adică nu-ți poți permite să lași lumea să înțeleagă ce se întâmplă Se pare că Prințul Charles a avut mai demult o aventură cu una din surorile Dianei, înainte de a o fi desemnat pe Lady Di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prăbușește pe domeniul derizoriului... Data 3, E cum se poate mai ciudat...ne-am întâlnit ieri, la galeriile de artă... o văd parcă și acum: pupila-i e învăluită într-un cafeniu aurit, care atrage mai întâi privirea printr-o aparență veselă: îți vine s-o privești, în toată splendoarea inocenței ei, mirosind proaspăt a tinerețe, a vitalitate și a fitness mental; cafeniul înflorește apoi cu efecte de artificii stingând pe margini albul foii un soi de bicarbonat efervescent care, venit
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
a hainelor ei, plutește în aer pe deasupra-i, se strecoară apoi în pupila tristă - gălbui, foarte palidetalând undeva, în adâncimi de suflet, câteva reflexe terne și false... și ce comoară vede el acolo, dincolo de foietajul incolor, inodor și insipid al aparențelor... dar frumosul nu ține loc de foame și soarele se retrage repede-n amurg să-și ia cina... cerșetoarea nu și-a luat încă micul dejun... poate că mâine... ... voi înțelege care este totuși nuanța care desparte ridurile înțelepte ale
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
demnitate. Miop, stângaci, vorbăreț, mare-n limbă, mustind de demnitate, cu măreția rănită a săracilor. Lui Vultur-în-Zbor îi amintea de o locomotivă veche văzută odată, la vremea ei un uriaș debordând de aburi, care acum, ruginea pe o linie moartă. Aparența puterii dezmințind realitatea. Un gigant înțepenit. Billy pufăitorul. Vultur-în-Zbor își termină ceaiul de rădăcini, puse castronul jos și adormi buștean. Foarte bine, murmură Virgil Jones. Refă-ți puterile. Păsările îl aprobară, cântând prin copaci. Când se trezi, dădu cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și o să creadă că sunt vanitoasă. Domnule Vultur, spuse Irina Cerkasova, întinzându-i o mână lungă. Am auzit deja atât de multe despre dumneata. Ce norocos ești că ai devenit prietenul Elfridei! E o sfântă. — Dacă poți să judeci după aparențe, zise Vultur-în-Zbor, aplecându-se deasupra brațului întins, în seara aceasta sunt de două ori norocos. Irina Cerkasova râse binedispusă, dar ochii săi, pe măsură ce prindeau și susțineau privirea lui Vultur-în-Zbor, îl și examinau, misterioși și gri, purtând probabil în ei pâlpâirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor și de expresia îde recunoștință? de remușcare?) din ochii acesteia, dar apoi s-a corectat repede. Pentru ea nu avea nici o importanță. Ea își iubea soțul. Soțul ei o iubea pe ea. Știa că mariajul Cerkasovilor însemna doar păstrarea aparențelor și că se perpetua doar din pricina oroarei lor comune de scandal. Ce mai conta ce anume credea Irina Cerkasova despre Vultur-în-Zbor sau el despre ea? Elfrida a fost într-o dispoziție neobișnuit de proastă cât a ținut drumul către casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
este un lucru minunat, a spus Vultur-în-Zbor, simțindu-se ca o javră gargantuescă. Elfrida Gribb părăsi încăperea. — Dintr-o privire am și înțeles, spuse Irina. Are o influență proastă asupra sărmanei și nevinovatei de Elfrida. Uită-te numai la el. — Aparențele sunt înșelătoare. Aleksandr Cerkasov evită un răspuns direct. — Sunt sigură că între ei doi e ceva, zise Irina. După părerea mea, ar trebui să vorbești cu Ignatius. — De ce? — Păi, ca să-l avertizezi, bineînțeles. Să-l previi asupra oaspetelui său. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
redută foarte bună. Cei de aici au practicat viața dusă cu ochii-n pământ atât de mult timp, încât le-a devenit o a doua natură. De aici și tulburătoarea iluzie a realității, căreia i-ai căzut pradă, și acea aparență eterică, nepământeană. Ei locuiau aici, dar locuiau pentru preocupările lor, astfel că păreau detașați, amețiți, întregi. Priceperea le-a crescut odată cu puterea Efectului, ținând pasul cu el, astfel că i-ar fi putut rezista pe vecie. Moartea lui Gribb a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în care ceea ce este urât nu poate fi frumos, în același context temporal, social și religios. Primul filosof și estetician care s-a ocupat mai pe larg de categoria urâtului a fost Friedrich Schlegel, care definea urâtul ca fiind o aparență neplăcută a răului, iar frumosul îl considera a fi aparența plăcută a binelui. Mult înaintea acestuia, Platon corela Ideea de Frumos cu cea de Bine și de Adevăr; prin urmare, urâtul are la bază ceea ce este rău și fals, împreună cu
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
același context temporal, social și religios. Primul filosof și estetician care s-a ocupat mai pe larg de categoria urâtului a fost Friedrich Schlegel, care definea urâtul ca fiind o aparență neplăcută a răului, iar frumosul îl considera a fi aparența plăcută a binelui. Mult înaintea acestuia, Platon corela Ideea de Frumos cu cea de Bine și de Adevăr; prin urmare, urâtul are la bază ceea ce este rău și fals, împreună cu toate nonvalorile “existente”. Omul contemporan este superficial, fiind preocupat doar
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
existente”. Omul contemporan este superficial, fiind preocupat doar de aspectul material al acestei lumi, de tot ceea ce se vede, de ce este palpabil, de satisfacția propriilor simțuri, de ceea ce este la suprafață, nemaiprivind în profunzimea lucrurilor, nemaifăcând diferența dintre esență și aparență. Orb nu este cel care nu vede, ci cel care nu vrea să vadă, cel care vede doar la suprafață și nu poate înțelege ce se află dincolo de aparență. Surd nu este cel care nu aude, ci cel care nu
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]