11,066 matches
-
inefabilă, a omului care nu trebuie în nici un caz neglijată. A lucra pe acest tărâm magic al cărților și publicațiilor periodice, al documentației de referință, este mai mult decât un apostolat, este un titlu de onoare pentru acei care se apleacă asupra Cuvântului cu dragoste și smerenie pentru că: „La început a fost cuvântul. Și cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1,1). Nu trebuie să uităm și o altă învățătură evanghelică dată de Isus Cristos ucenicilor: „Căci din
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
cu toată onestitatea de care este capabil. Problema e că, fiecare autor, în goana după afirmare și notorietate literară, se consideră cel mai bun, cel mai înditruit să exprime judecăți de valoare asupra celorlalți confrați și mai puțin să se aplece spre sine, pentru a-și vedea și a-și recunoaște limitele, aceste atitudini ducând, inevitabil la exacerbarea unor orgolii literare, a unor tendințe antagonice, a unei nevoi de polemică însoțită de virulențe de limbaj, ceea ce e cu totul neproductiv pentru
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe buze picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
ploaia în rădăcini. Aceasta este eternitatea ei, gloria ei de a fi mereu ca frunzele pe o cetină seculară. II Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile
GLORIE LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342073_a_343402]
-
văd umbra ... ”, „Dincolo de steaua Canopus..”, „Eu sunt al cincilea anotimp al tău ... ” Theodor Răpan impune forme înnoiri în planul creației, îmbogățește profunzimea limbajului, construiește forme polifonice cu o prozodie inedită: „Paznic al șoaptelor gândul îmi este,/ azi în Citera m-aplec sfios,/ gura Venerei îmi dă de veste/ că voi fi umbră de chiparos ... / Și vin la Judecata Cuvintelor de-Apoi/ așa cum sunt, dând ceasul înapoi ... ” El este un poeta faber, trece totul prin imaginea artistică, unicizând-o: „Desigur, voi plăti
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
cărora le bate o inimă în piept. O inimă care știe să-și crească ritmul bătăilor atunci când întâlnește persoana iubită; o inimă care iubește și care suferă atunci când nu i se dă iubire. Să nu fim egoiști și să ne aplecăm privirea spre cei care ne privesc acum cu entuziasm de la înălțimea... mesei și să nu uităm că aceste ființe care sunt atât de mici acum, vor crește atât de repede și ne vor părăsi pentru a merge pe propriul lor
O NOUĂ ZI, UN NOU ÎNCEPUT, O NOUĂ ŞANSĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342089_a_343418]
-
de pahar îl îndeamnă să caute dragostea pierdută printre fetele boierilor și ale țăranilor. Violurile se țin lanț. A face dragoste și a semăna moarte devin pentru el expresii supreme ale bărbăției. Sate întregi sunt pustiite, boierii alături de țărani își apleacă deopotrivă capetele pe același eșafod. Între timp, realizează căsătorie după căsătorie, schimbând nu mai puțin de 7 soții, dintre ele - prințese și fete simple din popor. Sub spectrul paranoiei, se crede trădat de toți din jur și, într-un acces
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
sol al vieții mele trecătoare,/ Cu trupul minții foșnitor pe ape,/ Dă jos armura genelor, să scape/De trudnica ivire călătoare!/ Umil și fericit prăsesc cuvinte,/ Împerechez fiorul cu cinstirea,/ Ecoul gândului o ia 'nainte.../ Și tot așa, până ce istovirea/ Apleacă tuiul inimii, fierbinte,/ Ea să m-aștepte-n prag! Prinos? Iubirea!” - cf. Sonetul CLII. Expresivitatea Logos-ului, ca Ordine Dumnezeiesc-Universală, se capătă, firește, prin inițierea întru Taina Creației, care este Taina/ Misteriul Cavaleresc al Iubirii: „Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
la muncă la vie, la vremea culesului poamei. Familia, unită, se bucura cu aceste prilejuri să fie cu toții și să retrăiască împreună trecutul. Arta naratorului, mai ales în notațiile de jurnal, referitoare la vacanțele la țară este desăvârșită. Scriitorul se apleacă atent asupra amănuntelor, dar și asupra dialogurilor între bunică și unchii lui Ionel. Hazul ia uneori proporții homerice, mai ales când e vorba de stângăciile copilului crescut la oraș, neobișnuit cu viața la țară. Jurnalul are un rol esențial în
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
oră ? - Doar când stă ceasul. - Și dacă n-ai ceas ? - Dau interviuri pe marginea gropii. - La o groapă care nu există. - Am linia mea de urmat. - Aha ! Trasezi groapa. - Cu mici îndoieli. - N-ai încredere ? - Nu-mi place să mă aplec. - Înseamnă că o trasezi din ochi. - Cu ceva toleranță. - Parcă spuneai că o sapi la fix. - Mă deviază Pământul. Începeam să cred că discuția lor se va lungi ore întregi și simțeam cum mă plictisesc. Nu era ce mă așteptam
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
autobuzul de Oltenița a plecat spre Ciocănești, pentru a ajunge la părinții săi. Bucuria bătrânilor săi părinți a fost imensă când fiica lor a apărut în curte așa pe neanunțate. Tatăl era prin grădină: mai lega ramurile viței-de-vie care se aplecau la pământ din cauza greutății strugurilor. Peste o lună erau deja copți și buni de mâncat. Primii ciorchini, care se colorau în albastru - violet și cu o poleială argintie pe boabă, apăreau pe la Sfânta Marie, pe 15 august, când mama sa
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
ceaun. De fapt, mai mult fierte așa în ulei, peste care turna mereu câte un strop de apă. I-o fi foame că doar vine de pe drum. Când a deschis poarta spre grădină, Săndica l-a zărit pe tatăl său aplecat printre butucii de vie. Ca să nu se sperie, când îl strigă, o făcu de departe. - Nea Vasile, ai câteva minute libere, spuse ea în glumă. Știa că tatăl său nu prea vedea bine la distanță și cum venea și dinspre
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
mai plecat. Fane și Sile joacă șah. Acțiunea gânditoare se petrece într-un parc sau la scara blocului, sau unde vor ei, că d'aia sunt Fane și Sile. Cei doi sunt foarte concentrați. Atât de concentrați încât atunci când își apleacă privirile spre tabla de joc amândoi odată, se lovesc cap în cap cu un zgomot sec de bile pline de pătrățele alb-negru. - Ai făcut-o intenționat! - sări țâfnos Fane frecându-și fruntea, apărătoarea creierului său prea înfierbântat. - Scuză-mă!... Din
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
colecționează însă, si ciudățenii omenești, gesturi, năravuri, tipuri, sucituri sau scâlcieri de fraze ori cuvinte. Unele intra ca materie primă în schițele sale umoristice, altele în „zicerile” sale. Aș zice că pasiunea pentru cuvinte îi vine ereditar de la antecesori talmudiști, aplecați asupra cuvintelor și literelor Cărții căutând sensurile sensurilor și jucându-se cu fineturile nuanțelor semantice ale vocabulelor ebraice. Cand nu sunt menite să ofere „învățături morale”, aceste „ziceri” ne delectează cu vivacitatea lor, cu istețimea jocului logic și dezinvoltura cu
UN MAESTRU ISRAELIAN AL ZICERILOR SAPIENŢIALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342145_a_343474]
-
cine-o să mă cheme?” Într-un alt poem, evocă într-un mod absolut original, moștenirea dobândită din trăirile înaintașilor săi: „Moșii mei vânau dropiile tăcerilor / Din rădvanul singurătății....//...au murit într-o pagină / Din cartea amintirilor...”, dar, „...peste mine aplecați / Sapă nostalgii în a inimii mele paragină. // Ei mi-au dăruit setea de ceruri și pustiu / Și mi-au tors peste inimă, depărtarea” („Atavism”). Frumos, profund și foarte trist, în același timp. Din majoritatea poeziilor acestui volum răzbate către sufletul
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
bălmăjeli, într-o carte pe care rucărenii ar trebui s-o folosească drept „manual de însușire” a adevărului ... Dacă va fi existând așa ceva, pe undeva, dar și dacă mai avem nevoie de acesta! A „invitat” onor factorii locali să se aplece asupra legalității unor situații de facto privind originea, amplasamentul, întinderea și adjudecarea proprietății, modul transmiterii, împărțirii și măsurării bunurilor patrimoniale funciare, obștești sau private, silvice sau agricole. Le-a pus în față suprema dovadă: înscrisurile din documentele reallity ale timpului
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
simetrie dintre cuvânt și pământ tristețea o închid în fereastră lumina face umbre în oglinzi se susține muzica în dorințele care vin și se prefac că pleacă în simbioza frunzelor din toate anotimpurile zorii zilei dezmint nopțile cusute de lună apleacă-ți durerile pe sânul meu în cuvinte zădărnicite existențe te șterg când bolovanul se rostogolește fără țintă cu răcoarea izvorului de munte cu gândul apelor din fântâni cerul curge în priviri râul disecă iubirea vie gânduri de flori în traiectorii
VĂPAIA DINTR-O ALERGARE DE CURSĂ LUNGĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341768_a_343097]
-
iubitori ai aproapelui, duce la o asemenea analiză ce „nu putea fi făcută de către acești tineri decât numai prin prezența Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieții lor în închisoare”. Drept pentru care „cititorul care se va apleca asupra acestei cărți nu o va sfârși fără a fi măcar cutremurat, dacă nu întors spre credință, căci viața acestor oameni deosebiți este un model moral și o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de a ieși
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
Acasa > Strofe > Timp > MĂ ISPITESC Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă ispitesc aleile cu toamnă Să mă aplec ca frunzele în vânt Să îți sărut melancolia, Doamnă Și să te scriu în versuri și cuvânt... Mă ispitește zborul de cocori Spre alte țărmuri, călători în timp Și mă gătesc la răsărit cu nori Perdea de ploi din noul
MĂ ISPITESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341818_a_343147]
-
fără să poți interveni, fără să poți sări peste momentele pe care le-ai trăit și simțit singur, în felul tău, unic! După ce se va fi încheiat filmul , rămâi multă vreme nemișcat, dureros de nemișcat, apoi cu mișcări încete te apleci să aduni bucățelele de suflet ce sau împrăștiat în toate direcțiile. Încerci să le reașezi în aceea formă pe care știi tu c-o avea sufletul tău în încercarea disperată de a-l reîntregi. Oare vei reuși ? Căci sufletul este
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]
-
exercițiu de penitență, ce-l apără pe autor de spaima nimicului”; 10. la FLORIN PARASCHIV - se analizează opera eseistică publicată, înafară de Duhul oltean: „Cea mai constantă preocupare (aproape paternă) a lui Florin Paraschiv este natura umană, asupra căreia se apleacă cu înțelegere, compasiune reținută, luciditate dureroasă, întrebuințându-se în gradul cel mai înalt: inteligență divergentă, o aleasă erudiție, tandrețe și premoniție îngrijorată. Orice discurs al acestuia, pe orice temă ar fi, se dovedește a fi, în final, un traseu inițiatic
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
căderea brumii și la plecare trebuia să ne îmbrăcăm gros de tot. Asemenea la secerat de grâu: își legau lelițele colțul zuvelcilor la brâu să nu le incomodeze, luau secerele în mâini, prindeau cu hărnicie spicele cu mâna stângă, se aplecau și tăiau grâul de la rădăcină, până când dădeau gata snopul. Și mai departe clădeau câte o claie dintr-un număr aproape mereu același de snopi. Curtea casei părintești era destul de mare, mai ales după ce tata cumpărase de la vecina o fâștoacă, lărgind
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
țin minte ca acuma, iar pe poteca pe care ne aflam, am pus un bolovan mare ca semn. Primul om care a trecut pe acolo, cred că și-a dat seama de aceasta, nu i-a trebuit decât să se aplece, să ridice arma și să plece cu ea, că la întoarcere nu mam mai găsit nimic în tufișul nostru. Nu strică una ca asta la casa omului și-o fi zis el, cam așa gândeau oamenii în timp de război
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
mai citeam și acasă, de regulă luam note bune și cu toate astea domnul Nițescu m-a pedepsit o dată pentru nu știu ce năzbâtie să iau banca în brațe, nu știam cum se face asta, m-a scos în fața băncii, m-a aplecat peste ea întinzându-mi mâinile si silindu-mă să mă apuc de picioarele ei, de parcă ar fi trebuit s-o scot din țâțâni și mi-a ars câteva la spate cu nuiaua scuturându-mi bine de tot pantalonii de praf
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
semnele pe care le primești din eter. Nimic nu este întâmplător!” Întorcându-mă către cel care se autointitulase „norocul meu””, am avut senzația că mă privește ironic, încolțindu-i un zâmbet sarcastic în colțul gurii. Nici una, nici două, m-am aplecat și am luat prima piatră pe care am găsit-o pe trotuar. „Norocul meu” a luat-o la fugă, fără a mai privi înapoi. M-am așezat pe o bancă să-mi revin puțin. În josul străzii, ce să văd: „norocul
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]