KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

pînă să vorbească, iar cînd În cele din urmă o făcu, vocea lui nu părea schimbată: - O să mă omori? Întrebă. - Încă nu știu. - Ți-e frică? Ea tăgădui printr-un singur gest: - Deloc. Dar dacă te omor, nici măcar nu voi apuca să mă bucur de răzbunare - arătă lanțul și Îi porunci, autoritar: Pune-ți-l! Vreau să fii tu cel care Îl poartă acum... Dar Iguana Oberlus dădu din cap fără să-și piardă calmul. - N-am de gînd s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
CÎnd o femeie are un copil, Își uită visele. El o privi Îndelung. În cele din urmă tăgădui: - Tu, nu... Pe tine nimeni nu te va face să uiți. Așa te-ai născut și așa vei muri. Durerile facerii o apucară după-amiază și strigă ore Întregi, asudînd și zvîrcolindu-se, plîngînd, rugîndu-se și Înjurîndu-l pe „blestematul monstru respingător care o făcuse să conceapă alt monstru care voia s-o omoare dinăuntru”. Iguana Oberlus stătea tăcut, În așteptare, Încercînd să-și amintească instrucțiunile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
intră În apă, Înaintă cinci metri și exact În locul În care o scufundase cu un an Înainte dădu peste baleniera María Alejandra. Scoase din ea, unul cîte unul, bolovanii grei și, cînd ambarcațiunea Începu să se ridice la suprafață, se apucă să scoată apa cu o găleată. Încă plină de apă, o Împinse pe mal ajutîndu-se de venirea noului flux și o goli. CÎteva coaste și scînduri se umflaseră, ieșind din cuie și făcînd ca apa să pătrundă pînă la Încheieturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Dacă nici pentru asta nu ești bună, o să te arunc și pe tine În mare. N-am de gînd să-mi Împart apa și mîncarea cu oameni inutili. Spre est! Niña Carmen se tîrÎ cu chiu, cu vai spre pupa, apucă timona, se uită la busolă cu ochii Înecați de lacrimi, Își suflă nasul, Își opri cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
putere pe o plajă interminabilă; valuri fără chef de luptă, dar capabile, prin dimensiunea lor și prin ciocnirea curenților, să scufunde o ambarcațiune la un moment dat, iar Oberlus Își dădu seama de asta cînd se afla foarte aproape de coastă. - Apucă timona! porunci el. Ține mereu pupa spre valuri, căci dacă bat pieziș ne răstoarnă și curenții aici sînt foarte Înșelători - scuipă În mîinile jupuite, pregătit să facă un ultim și suprem efort. Haide acolo! exclamă el. Dacă faci ce-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

a lui Evie se topește, apoi arde. Colecția de animale mari de pluș de la bâlci - Cootie, Poochie, Pam-Pam, Mr. Bunnits, Choochie, Poo Poo și Ringer - e-un holocaust nostim de blănuri. Tare dulce. Tare adorabil. Mă întorc în baie și apuc unul dintre puținele lucruri care n-au luat foc: Un flacon de Valium. Pornesc în jos pe marile scări circulare. Manus, când a intrat cu forța să mă omoare, a lăsat ușa din față deschisă, iar infernul de la primul etaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
spargă lucruri! Brandy se linge pe buze. După ce i-ai deschis gura, bagă mâna și prinde-l de limbă. Dacă n-o faci, o să se sufoce, și-atunci o să șezi pe-un cadavru. Tăcere. — Mă auzi? zice Brandy. — Să-l apuc de limbă? Altceva autentic și scump și îndepărtat se sparge. — Domnule Parker, dulceață, sper că ai asigurare, zice Prințesa Alexander, cu fața toată umflată și roșie de la râsul înăbușit. Da, zice ea, apucă de limba lui Ellis. Țintuiește-l la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Tăcere. — Mă auzi? zice Brandy. — Să-l apuc de limbă? Altceva autentic și scump și îndepărtat se sparge. — Domnule Parker, dulceață, sper că ai asigurare, zice Prințesa Alexander, cu fața toată umflată și roșie de la râsul înăbușit. Da, zice ea, apucă de limba lui Ellis. Țintuiește-l la podea, ține-i gura deschisă și trage-i limba afară cât de tare poți până cobor eu să te ajut. Clanța se mișcă. Vălurile mele sunt toate pe măsuța cu cosmetice, departe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
deschisă ca să-i văd fața lui Parker cu singura-i sprânceană unită, și destul de deschisă ca fața să mă vadă pe mine șezând pe vasul de veceu. Brandy strigă: — Mă ocup de domnișoara Arden Scotia! Având de ales între a apuca o limbă străină și-a privi un monstru căcându-se într-o cochilie uriașă de melc, fața se retrage și trântește ușa în urma ei. Pașii unuia care a avut bursă de studiu pentru fotbal se precipită de-a lungul coridorului. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
că-l iubesc pe Manus? Manus e doar ultima persoană care a crezut că sunt frumoasă. Care m-a sărutat pe buze. Care m-a atins. Manus e doar ultima persoană care mi-a spus că mă iubește. Dacă te-apuci să numeri faptele, e-așa deprimant. Nu pot mânca decât hrană pentru bebeluși. Prietena mea cea mai bună și-a tras-o cu logodnicul meu. Logodnicul meu aproape m-a înjunghiat mortal. Am dat foc unei case și toată noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
lui Evie în șemineu, Manus se opintește și azvârle iute ceainicul în întuneric. Dincolo de povârniș, dincolo de întuneric și luminile suburbiei, ceainicul zboară așa departe că nici nu-l auzi căzând. Fără să se întoarcă, Manus duce mâna în spate și apucă altceva. Un sfeșnic de argint. — Asta-i moștenirea mea, zice Manus. Azvârlit peste cap în întuneric, sfeșnicul se rotește prin aer, tăcut, așa cum îți imaginezi că zboară sateliții. — Știi - Manus azvârle o mână scânteietoare de inele pentru șervete -, părinții tăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
machiajul. Asta după ani și ani de durere. Ani de trăit cu speranța că ceea ce vei avea va fi mai bun decât ceea ce ai. Ani trecuți arătând și simțindu-te îngrozitor, în speranța că vei putea fi mai frumoasă. Manus apucă lumânarea, lumânarea albă din portbagaj. — Mămica, zice Manus, al doilea cadou de Crăciun pentru mine a fost o cutie plină de toate lucrurile pe care le păstrase de când eram mic. Manus zice: — Ia uitați-vă - și ridică lumânarea -, lumânarea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ești și să-ți vadă actul de identitate, vă rog. Totuși, Brandy are din nou spasme, și prințesa isterică și-a scos deja un picior pe ușă, s-a cățărat deja pe jumătate din Spider înainte ca Denver Omelet să apuce măcar să oprească. Ce vrea Brandy sunt capsulele de Taylox lăsate în apartamentul 15-G de la hotelul Congress. Nu poți fi frumoasă, zice Brandy cam de-o mie de ori, până nu te simți frumoasă. Aici, printre dealuri, oprim lângă trotuar în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
în pragul ușii de la baie, acolo unde dalele de gresie de întâlnesc cu covorul de pe hol. Singurului ei pantof i s-a rupt tocul. Ciorapilor li s-a dus firul acolo unde s-au frecat de canatul ușii. S-a apucat de stativul pentru prosoape ca să-și recapete echilibrul și și-a ciobit lacul de pe unghii. Strălucitoare regină anală a perfecțiunii zice: — Futu-i să-i fut. Prințesa Prințesă țipă după mine: — Nu că mi-aș dori cu adevărat să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
împreună cu banii, înăuntru e și un bilet de la Evie pe-o foaie de hârtie roz care zice bla, bla, bla, o să te omor dac-o să te mai văd vreodată. Și mai fericită n-aș putea fi. Înainte ca Brandy să apuce să vadă cui îi e adresat, rup eticheta. Să fii manechin înseamnă și că numărul meu de telefon nu figura în cartea de telefon, așa că pentru Brandy nu eram în nici un oraș în care să mă poată găsi. Nu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
jur. Dar agentul imobiliar a sosit deja, zâmbind. Cu un accent tărăgănat la fel de plat și de prelung ca linia orizontului în Texas, agentul se prezintă drept doamna Leonard Cottrell. Și e-așa fericită să ne cunoască. Femeia asta, Cottrell, o apucă pe Brandy de cot și-o conduce într-un tur al parterului baronial, în vreme ce eu mă hotărăsc dacă să rămân ferm pe poziție sau s-o iau la sănătoasa. Dă-mi teroare. Flash. Dă-mi panică. Flash. Asta trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Mai puțin eu. Adevărul e că am ieșit cu mașina afară din oraș în ziua accidentului. Cu geamul de pe partea șoferului ridicat pe jumătate, am coborât și am tras prin sticlă. La drumul de întoarcere în oraș, pe autostradă, am apucat-o pe banda de ieșire spre Growden Avenue, ieșirea spre Spitalul Memorial La Paloma. Adevărul e că eram dependentă de frumusețe, iar asta nu-i ceva de care să te poți despărți fără probleme. Fiind dependentă de toată atenția aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

fondul invizibil" sume bunicele spre compensație, decît să-i scoată din zeama lor, urcîndu-i pe trepte ierarhice unde multă vreme s-ar fi comportat ca pe vechiul post, ceea ce n-ar fi fost rău, dacă nu cumva s-ar fi apucat să calce-n străchini după cum și-ar fi închipuit că ar trebui să se poarte. Așa că definitivarea lui pe post era o mare realizare personală și din acea clipă își ștersese din minte ideea dragă oricărui impiegat de a urca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Mi-am luat tot ce-ți trebuie, parcă m-am dus în Sahara, nu la Sarichiojd. Sarichiojd îi zice locului cu pricina. Ploscă de mînă în pîslă, ține apa rece, o canistră de ceai englezesc gata făcut, nici nu te apucă cufureala, conserve, ciocolată, o carte de citit, tutun, tutun am luat și pentru ei. Nu că n-ar avea, ăștia au de toate și, dacă n-au comandă, se duc la prima circiumă și comandă tot ce le trebuie. "Vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
îngrijesc să fie de toate, și apă, și șerbet, și tătărușci și imam baialdî, și saraigli. Iar despre Cocoș nimeni nu știe mai multe decît mine în Medgidia. Eu sînt cel mai bătrîn turc din Medgidia. Eu l-am mai apucat pe Cocoș, în vremea aceea la Starichiojd era apă și mă țineau baierele să merg o noapte călare pe măgar pînă acolo. Acum nimeni n-ar fi în stare, dacă eu nu mai pot, nimeni nu mai poate." Îi venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
dea certitudinea că nu mai este doar o rotiță ce poate fi înlocuită oricînd cu alta asemănătoare. De fapt asta era cauza pentru care viața oricărui inspector simplu era nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ce trebuia neapărat să le respecte, să nu bea de unul singur. Omul lui Mihail era mult mai priceput în ale băuturii decît domnul Witt, directorul general. El fusese acela care îi repetase privindu-l în ochi "să nu te apuci de băut de unul singur, domnule Bîlbîie. Știu că nu se poate să nu bei, mai ales acolo, în capătul ăla de lume unde este mai mult vin decît apă, dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu bea singur." Atunci i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
companie era un moft. Dar emisarul lui Mihai Mihail a avut dreptate să insiste. Și-a dat seama de asta cînd, după cîteva săptămîni de ploaie mocănească, de șiroaie fără istov a streșinilor, n-a mai rezistat și s-a apucat de băut în odaia lui cît o căruță. Nu era mai mare decît o căruță în care se duce fînul. A băut, întîi, o cană, apoi o sticlă, apoi o jumătate de duzină de sticle și cînd a ajuns la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să bea din nou o singură cană cu șampanie dintr-o sticlă nouă pe care o adusese cu el. Cînd și-a revenit, adjutantul stătea la masă, țuguia buzele și sîsîia un cîntecel. "Ce-ai făcut, Leonaș dragule, te-ai apucat să bei de unul singur, să uiți de tine frățioare?" A bolborosit ceva, că n-o să mai pună în gură băutură, dar Radul Popianu a ridicat degetul lui păros și pistruiat, așa cum îi era și obrazul, "după ce ai făcut prostii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
simplul motiv că pentru ai săi la Vladia nu exista nici un adjutant Popianu, ci doar prințul Șerban Pangratty. Dar cum iarna era lungă, cum șederea prințului nu dădea nici un fel de bătaie de cap, din punctul său de vedere, se apucase așa, în distracție, să strîngă informații despre acest ciudat personaj. Era o întrebare nevăzută, pe mutește, despre care bănuia că numai el are știință. Nu-l deranja cu nimic pe Leonard Bîlbîie în treaba lui de cîrtiță, avea metodele sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]