13,069 matches
-
Ceilalți s-au dus la mama dracului. Ce erau să mai aștepte?... Boierul zâmbea mulțămit. Scoase, mergând, tutunul; dădu de o țigară pădurarului, își răsuci și el una; Vasile scăpără; aprinseră; și acuma mergeau tăcuți prin răcoarea pădurii, pe subt arcurile ramurilor, prin scăpătări de raze pe ici pe colo. O veveriță se cățără pe trunchiul unui copac în calea lor. Îi privi o clipă cu ochișori negri, se dosi după o cracă, sări ca o minge castanie de păr, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aveao lumină lină de aur, și vântul abia-abia adia, ici cumiros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriștilor. Eram c-un advocat bătrân, care apucase și vremurile vechi de la 48; stam așezat bine în trăsura lui largă cu arcuri moi, „cu arcuri pentru bătrâneță“, zicea moș Ștefan Leu; și doi cai albi băteau șoseaua prunduită, nici prea iute, nici prea domol. Vizitiul de pe capră era și el bătrân, cam de vârsta lui moș Ștefan, cu o păreche de mustăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de aur, și vântul abia-abia adia, ici cumiros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriștilor. Eram c-un advocat bătrân, care apucase și vremurile vechi de la 48; stam așezat bine în trăsura lui largă cu arcuri moi, „cu arcuri pentru bătrâneță“, zicea moș Ștefan Leu; și doi cai albi băteau șoseaua prunduită, nici prea iute, nici prea domol. Vizitiul de pe capră era și el bătrân, cam de vârsta lui moș Ștefan, cu o păreche de mustăți albe ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
veac. Simțea trebuința să moară și s-o urmeze dincolo. Cum am cotit cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la coliba lui Mitrea Pescăruș, am văzut apărând o făptură ce mi s-a părut uimitoare subt arcul sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă încrețită roșie cu puchiței negri și broboada verde îi era căzută pe umeri. În afară de ie, nu mai avea altă îmbrăcăminte. Umbla desculță. Pielea îi era arămie. Sub sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
timp trăiește într-o lume a lui. Am rămas tăcuți. —La ce te gândești? a întrebat. La covor, am spus. (Avea un model ciudat în spirală.) Dacă te uiți la el destul de mult timp, ai impresia că ai ochii pe arcuri. E ca și cum ți-ar sări din cap și ar reveni apoi la loc. —Mie mi se pare mai degrabă că podeaua se înalță spre mine și apoi coboară la loc. Am rămas amândoi într-o tăcere amicală, privind covorul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Askia Mohamed Ture, rege peste Gao, Mali și numeroase alte ținuturi, stăpânul din Tombuctu este un personaj de seamă, respectat în toată țara negrilor. Are la dispoziție trei mii de călăreți și o sumedenie de soldați pedeștri înarmați cu arcuri și săgeți înmuiate în otravă. Când se deplasează dintr-un oraș într-altul, se urcă pe o cămilă, la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți în frâu de slugi înarmate. Dacă nimerește peste dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în palatul meu, în superbul, neasemuitul meu palat la care visam și de care vorbeam necontenit, și pentru care îi angajasem pe cei mai buni meșteri, însărcinați să execute la perfecție fiecare dintre costisitoarele mele dorințe: tavane din lemn sculptat, arce îmbrăcate în mozaic, fântâni din marmură neagră, căci nu mă uitam la cheltuieli. Când o cifră mă făcea uneori să șovăi, poetul meu se afla prin preajmă ca să declame: „Înțelepciunea, la douăzeci de ani, este să nu fii înțelept“. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu atât mai remarcate cu cât se desfășurau potrivit obiceiurilor otomane, prea puțin cunoscute pe atunci la Cairo: caii lui Aladin mergeau în față, cu coada tăiată și cu șaua întoarsă; pe targa funebră, deasupra corpului, erau puse turbanul și arcurile care fuseseră sfărâmate. Două luni mai târziu, stăpânul de la Cairo relua totuși în posesie palatul lui Aladin, decizie pe care populația o judecase aspru. Văduvei otomanului îi erau date o locuință modestă și o rentă atât de neînsemnată, încât văduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
le avea sub control; pe deasupra, se înțelesese cu triburile de nomazi arabi, care nu se supuseseră niciodată vreunei puteri egiptene, ca să vină să devasteze împrejurimile capitalei. Se mai spunea de asemenea că Tumanbay adusese din Alexandria material de război, săgeți, arcuri și praf de pușcă, și că adunase trupe proaspete, pregătindu-se să se lanseze într-o nouă ofensivă. În realitate, înfruntările se înmulțeau, îndeosebi spre Ghizeh, făcând de nefolosit drumul spre piramide pe care trebuia s-o pornim pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încremenit. În clipa următoare, Titus veni lângă el. — Uite, gâfâi Valerius. E singur. În luminiș, câțiva quazi zăceau prăbușiți la pământ, răniți sau morți. Pe ceilalți, Antonius îi înfrunta unul câte unul, într-o cursă disperată de-a lungul unui arc de cerc. Erau vreo cincisprezece barbari împotriva unui roman care se dezlănțuia asemenea unui uragan, îi atrăgea, îi ataca și îi dobora, reușind să evite loviturile lor, alergând din nou pe un semicerc, cu chipul transfigurat. — Uită-te la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îndoiala aceea îl neliniștea. Încercă să rememoreze mișcările lui Skorpius, pe care le studiase de nenumărate ori. „Trebuie să-l înving“, se gândi furios. Privi în sus, spre Marcus. — Când termină? — Acum intră lusiarii, cetățenii care aruncă sulița, trag cu arcul... Valerius se uită exasperat spre arenă. — Ticăloșii ăia vor să ne imite pe noi, gladiatorii? Atunci de ce nu luptă ca noi, aproape goi? — Sunt cetățeni romani. Cetățenilor nu le este îngăduit să apară în arenă cu pieptul descoperit. Goliciunea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius. Da, am făcut ce trebuia. Cuprins de o imensă ușurare, strânse puternic în pumn piatra limpede ca apa izvorului. Apoi, cu un gest hotărât, smulse sabia din pământul reavăn. Contextul istoric Faptele povestite în roman se desfășoară într-un arc de timp cuprins între ultimele zile ale lunii decembrie din anul 68 d.Hr. și ultimele zile ale lunii decembrie din anul 69 d.Hr. - un an crucial în istoria Romei, când a fost zdruncinat echilibrul politic al imensului Imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de piele suprapuse. Foarte rezistentă și ușoară, are drept scop să strângă și să protejeze, asemenea unui corset, spatele soldaților însărcinați cu lucrările de geniu. Printre principalele ei atestări documentare se numără basoreliefurile de la Treviri, basoreliefurile lui Marcus Aurelius de pe arcul lui Constantin, columna lui Aurelius și cea a lui Traianus, statueta de bronz de la British Museum și obiectele descoperite în Numantia. Lucanica: cârnat din carne de porc condimentată cu plante aromatice și introdusă în intestin de porc. Luctatio: în greacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau mai mult, după cum și arcușul unui artist impresionează lemnul viorilor altfel, după cum și lemnul de rezonanță nu este identic. Absolvent al Facultății de biologie, Cristina Hordilă Filip, fostă elevă a școlii Foști profesori În semn de prețuire Răsfoiesc monografia „Arc peste timp” din urmă cu 10 ani. Întâlnesc nume și chipuri ale unor oameni ai școlii care au marcat, prin vocație, destinul acestei instituții și care astăzi sunt pensionari: prof. Elena Filip, prof. Ioana Atanasiu, prof. Viorica Pricopie, prof. Ștefana
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Crucea Roșie în noaptea în care se născuse fiul său mai era o gaură care știrbea proporțiile, de altfel elegante, ale pomului. Domnul Chawla se aplecă în față pentru a-și atinge degetele de la picioare, apoi în spate, formând un arc perfect, suficient de întins și încordat ca să se poată catapulta la cer. — Ommmmmmm. Își lăsă vocea să zboare triumfătoare peste acoperișuri. Ommmmm, urlă, iar dinții îi sclipiră în razele dimineții. Ommmmm. Informa lumea că el, domnul R. K. Chawla (B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o colecție uriașă și diversificată de pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate, oale uzate și o mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele... Chiar și un pat cu arcuri, vechi și ruginit, și două capre slăbănoage se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât, se auzeau bufnituri groaznice și bubuieli, și un sunet puternic de zgâriat ce venea dinspre camerele servitorilor care se aflau chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sfârșit. Vom trece prin aceeași furtună la întoarcerea la JFK. Vă rog să vă puneți centurile și, ah, să stingeți țigările. Vă mulțumesc. M-am întors la locul meu, chiar când planam deasupra golfului, și am apucat să mai văd arcurile întinse de argint și buclele căzute de aur, formele și modelele pe care străzile nu știu că le descriu. — Către sfârșitul cărții te năpădește plictiseala. Probabil că din cauza oboselii provocate de datul paginilor. Oamenii citesc atât de repede - să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ultrasunetele generate de vibrațiile mașinilor, Înainte de a discuta câteva dintre aplicațiile practice ale ultrasunetelor, să vedem cum pot fi ele produse. Vom trece peste procedeele mecanice (de exemplu fluier ultrasonor sau sirenă ultrasonoră) și termice (de exemplu, cu ajutorul vibrațiilor unui arc electric se pot produce ultrasunete), cazuri în care ultrasunetele au, în genere, amplitudini mici și sunt mai puțin importante practic. Generatorul piezoelectric. Efectul piezoelectric se manifestă prin apariția pe fețele cristalelor supuse la deformări (de tracțiune sau comprimare) după anumite
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
fusese întotdeauna un spirit liber. O spun cu o oarecare invidie, pentru că eu nu am fost niciodată astfel și nici acum nu sunt. Convențiile n-o impresionau, iar prefăcătoria n-a caracterizat-o niciodată. Pe când era copil, era atrasă de arcul cu săgeți și ura vatra și ceaunul, spre disperarea Bătrânilor. Ăsta a fost norocul meu. însemna că ea procura mâncarea pentru amândoi. însemna că era la fel de bună pe câmp ca majoritatea bărbaților tineri. Prepelicarul era un cap de familie înnăscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
galben îi acoperea organele genitale și un pătrat albastru îi flutura peste fund. în rest era gol. Avea cercei de femei în urechi, fard roșu de femei pe obraji, ruj de femei pe buze. Sprâncenele îi erau pensate ca niște arcuri subțiri, iar genele îi erau lungi și curbate. Și vocea aceea - o voce nematurizată, subțire, de eunuc, o travestire a propriei voci. — Vino, Născut-din-Moarte, îi spuse acela. Vino. în mâna dreaptă creatura ținea un topor ușor sau un tomahawk. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pentru că totul trebuie făcut ca la carte, spuse Grimus, fluturându-și mâinile cu mișcări de pasăre. Așadar, în Camera Păsărilor Vultur-în-Zbor își puse pe cap podoaba cu pene pentru ceremonii, își pictă fața precum un șaman axona, își aruncă un arc pe umăr și o tolbă cu săgeți pe spate și luă un toiag ju-ju în mâna dreaptă. între timp Grimus își puse pe cap o podoabă diferită, al cărei colorit se potrivea exact cu penajul imensei păsări reprezentate în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
faci ce vrei. Doar o singură descoperire. Vultur-în-Zbor nu-l putea refuza. Nu era mare lucru. Acum, că știa unde se află Trandafirul, Grimus nu-l mai putea opri. în fond, își spuse Vultur-în-Zbor, el era înarmat. Nu numai cu arc și săgeată, dar și cu o obligație puternică. Față de Virgil. Față de propriul său trecut distrugător. De data aceasta ionii săi puteau fi bine folosiți: dacă tot era un distrugător, atunci cel puțin să distrugă lucruri periculoase. Grimus se mutase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a mea. Nu m-am gândit decât la lupta mea cu stomacul. Arma psihologică. Țopăind ca împins de un arc nemaipomenit, am pornit spre intersecția dinspre Cișmigiu. Aveam 25 de lei în buzunar. Puteam să sărbătoresc victoria asupra stomacului peste drum, la „Gambrinus“. Se luminase de-a binelea de-acum. Ceața se risipise. Valÿ, de la hotelul „Cișmigiu“, ieșise deja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aud șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei strivite. Roțile ezitând să se avânte. În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă a lui Ghidale, pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de câteva ori aripile rochiței, lăsându-mi să-i admir diamantul spânzurând de un lănțug chiar deasupra hăului, strălucind în tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta, pipăind copca aceea nevăzută. — Pornim de la o mie de dolari leafa ta, surâse popa, în timp ce Ketty reveni iar pe scaunul ei. Dar mai negociem, dacă vrei, luni, când vii cu proiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]