4,412 matches
-
crescut datorită numărului mare de părinți care au decis să-și boteze copiii în biserica bunicilor lor. În data de 8 septembrie 1999 a fost așezată piatra de temelie pentru noua biserică, în prezența mitropolitului Lucian Mureșan și a a arhiepiscopului George Guțiu. Până în toamna anului 2001 toate oficiile liturgice se făceau într-o capelă improvizată dintr-o casă pe care Pr.Monsenior a cumpărat-o pentru Parohie, iar în luna septembrie a aceluiași an pe data de 2 s-a
Biserica greco-catolică din Boian () [Corola-website/Science/317158_a_318487]
-
de la Muzeul Național al Bucovinei, lucrările au fost întrerupte în 1994, dar fundația era deja săpată. Noua biserică din Șerbănești a fost sfințită la 11 octombrie 2009, de către un sobor de 25 de preoți, în frunte cu ÎPS Pimen Zainea, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. În aprilie 2010, Daniel Hrenciuc, șeful Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Național din județul Suceava, a atras atenția asupra faptului că cele 36 de biserici de lemn - monument istoric din Bucovina sunt pe cale de dispariție. El a
Biserica de lemn din Șerbănești () [Corola-website/Science/317143_a_318472]
-
trebuință. Pictura murală din altar a fost și ea restaurată, iar Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a înzestrat lăcașul cu odoarele și obiectele de cult necesare. Biserica a fost resfințită pe amplasamentul actual, la 12 aprilie 2009 (în Duminica Floriilor), de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, cu acest prilej obiectivul fiind inclus în circuitul de vizitare a muzeului în aer liber. În fiecare an, potrivit unei tradiții, Biserica "Înălțarea Domnului" din cadrul Muzeului Satului
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
consolidare a lăcașului de cult, slujbele bisericești se oficiază într-o biserică de lemn amplasată la sud de biserica monument istoric. În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea marelui voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a dispus construirea a 6 biserici de lemn de dimensiuni mici în care să se oficieze slujbele bisericești pe parcursul restaurării bisericilor monument istoric (la Arbore, Baia, Bălinești, Părhăuți, Pătrăuți și Sfântu Ilie). Biserica are
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
resfințită la 18 decembrie 1956 de către protopopul Vasile Flondor și de preoții Constantin Bogdan din Iași, Ștefan Covalciuc din Lungani - Bogdănești și Alexandru Țurcanu, parohul local, în zilele arhipăstoririi PF Justinian Marina, patriarh al Bisericii ortodoxe Române și locțiitor de arhiepiscop al Iașilor și de mitropolit al Moldovei și Sucevei. Reparațiile efectuate în anul 1968 s-au efectuat de către meșteri tâmplari și tinichigii locali, ajutați de unii enoriași, și au urmărit aspectele de mai jos: Cheltuielile s-au ridicat la 27
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
Uricani și Valea Ursului și de Arhiepiscopia Iașilor. Biserica a fost resfințită la 15 septembrie 1968 de către protopopul Constantin Andone și de preoții Constantin Barnea, secretar al Protopopiatului Iași și Alexandru Țurcanu, parohul local, în zilele arhipăstoririi IPS Iustin Moisescu, arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei. În perioada 2002-2005 s-au executat o serie de construcții și dotări mai noi ale Bisericii "Sf. Gheorghe" din Vorovești, prin contribuția enoriașilor. Este vorba de: În anul 2006, în timpul păstoririi preotului
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
de construcție a fost elaborat de către Doru Ghiocel Olaș, arhitectul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. După mai bine de un an, la 11 noiembrie 1998 (de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Mina) s-a săvârșit prima liturghie în noua biserică de către IPS Arhiepiscop Pimen Zainea al Sucevei și Radăuților, împreună cu un sobor de preoți. În perioada 1999-2006 s-a lucrat la tencuirea bisericii pe exterior, văruirea pereților cu var lavabil, pictarea interiorului și acoperirea edificiului cu tablă lindab. Printre cei care au donat
Biserica Sfântul Mina din Suceava () [Corola-website/Science/317526_a_318855]
-
2008. Biserica armenească din Iași a fost resfințită la 26 octombrie 2008 de către Karekin al II-lea, Catolicos de Ecimiadzin și Patriarh Suprem al tuturor armenilor. La această ceremonie au asistat clerici ai Bisericii Armene din România (printre care și arhiepiscopul Dirayr Mardichian al armenilor din România și Bulgaria), reprezentanți ai administrației centrale (senatorul Varujan Vosganian, ministru al finanțelor), reprezentanți ai administrației locale (prefectul Marius Bodea și primarul Gheorghe Nichita), reprezentanți ai altor culte religioase (episcopul romano-catolic Petru Gherghel, reprezentanți ai
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
reprezentanți ai altor culte religioase (episcopul romano-catolic Petru Gherghel, reprezentanți ai Mitropoliei Moldovei și Bucovinei), precum și alte personalități ale lumii politice și culturale. După slujba de resfințire, a fost citit cuvântul de binecuvântare al catolicosului Karekin al II-lea, iar arhiepiscopul Dirayr Mardichian a rostit un cuvânt de învățătură. La finalul programului, catolicosul a oferit câte o cruciuliță tuturor celor care au asistat la această ceremonie. Într-o declarație de presă, Karekin al II-lea a afirmat următoarele: În interiorul bisericii au
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
răsărit și se apropie cu pași repezi de colaps. În aceste condiții, la Zagreb se urzește un complot. Vokić, ministrul apărării, Loković, ministrul de interne, și Maček, liderul Partidului Țărănesc, ajung la un acord privind constituirea unui triumvirat condus de arhiepiscopul Stepinac. Triumviratul urma să decidă dizolvarea unităților militare ustașe și stabilirea de contacte cu britanicii. În prealabil, Pavelić trebuia expediat, în exil, în Elveția. Autoritatea lui Pavelić se diminuează treptat, el controlând în iarna anului 1943-1944, după capitularea Italiei, doar
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
martie 1977. Deasupra ușii sudice de intrare în biserică a fost amplasată o inscripție recentă cu următorul text: "„Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvîrșirea Sfântului Duh, prin stăruința și ajutorul prețios acordat de Înalt Prea Sfințitul Teoctist Arăpaș, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei, s-a restaurat această biserică-monument istoric cu hramul „Sfîntul Ioan Botezătorul”, în anul de la Hristos 1984-1986. Zidirea a fost începută de Miron Barnovschi, continuat de la ferestre în sus de Voevodul Vasile Lupu
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
în 1999, adăugându-i-se hramul Sfânta Teodora de la Sihla și fiind astfel rânduită ca locaș de închinare pentru obștea călugărițelor de la Centrul eparhial Iași. Biserica "Sf. Gheorghe" - Mitropolia Veche a fost resfințită la 22 mai 2000 de către Christodoulos Paraskevaides, arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade și primat al Bisericii Ortodoxe a Greciei, împreună cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei. Biserica „Sf. Gheorghe”- Mitropolia Veche prezintă trăsături arhitecturale comune cu cele ale mai multor biserici zidite în aceeași perioadă: Biserica
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
Biserica Romei, a înființat Biserica Anglicană, biserică autohtonă a Angliei și s-a autoproclamat "Cap al Bisericii Anglicane", divorțând de Catherine de Aragon. Ulterior, Henric a mai avut alte 5 neveste. Această biserică este organizată într-o ierarhie condusă de către Arhiepiscopul de Canterbury. Din Anglia această biserică s-a răspândit, mai ales, în Scoția și în Statele Unite ale Americii, sub denumirea oficială de Biserica Episcopaliană. Vrăjitoarele sunt femei , care susțin că au fost înzestrate de dumnezeu sau natură cu puteri supranaturale
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
o grupare administrativă, formată în 2008 sub jurisdicția Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești din America (GOA). Vicariatul este format din parohii și mănăstiri care, anterior, au aparținut Patriarhiei Ortodoxe Grecești a Ierusalimului din America de Nord și de Sud. Vicariatul este direct sub omoforul arhiepiscopului GOA și nu sub mitropoliții locali ai comunităților în care se găsesc. Cât timp s-au aflat sub jurisdicția Patriarhiei Ierusalimului, au existat tensiuni între acest grup de parohii și Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Antiohiană din America de Nord deoarece aceasta din urmă
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
acestea, o parte din preoții Patriarhiei Ierusalimului au refuzat să accepte decizia creării unui nou vicariat, declarându-și decizia de a rămâne membrii ai Patriarhiei de Ierusalim În 11 august 2008 în scrisori adresate Patriarhului de Constantinopol, Patriarhului Ierusalimului și Arhiepiscopului Dimitrie Bisericile Ortodoxe din Statele Unite componente ale Patriarhiei Ierusalimului au respins Comunităților Palestiniene/Iordaniene din SUA care le-a fost impus.
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
2000, Episcopul Platon a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică și de Biserica Rusiei, cu ziua de pomenire 14 ianuarie. După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul Tihon a recunoscut independența Bisericii Ortodoxe a Estoniei în 1921. Arhiepiscopul Aleksander Paulus a fost ales și hirotonit ca întâistătător al Bisericii estoniene. În 1923, arhiepiscopul Aleksander s-a îndreptat către Patriarhia Ecumenică pentru a primi recunoașterea canonică. În același an, Biserica sa a intrat în jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
de pomenire 14 ianuarie. După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul Tihon a recunoscut independența Bisericii Ortodoxe a Estoniei în 1921. Arhiepiscopul Aleksander Paulus a fost ales și hirotonit ca întâistătător al Bisericii estoniene. În 1923, arhiepiscopul Aleksander s-a îndreptat către Patriarhia Ecumenică pentru a primi recunoașterea canonică. În același an, Biserica sa a intrat în jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice, beneficiind de o autonomie extinsă din partea acesteia. Înainte de 1941, o cincime din totalul populației estoniene
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
din Biserica Autonomă Estoniană, iar 150.000 de credincioși din 31 de parohii, împreună cu comunitatea monahală din Pukhitsa au rămas subordonați canonic Bisericii Ruse. În 1999 Biserica Estoniei a primit un ierarh rezident, după ce mai înainte se găsea sub autoritatea Arhiepiscopului Bisericii Ortodoxe Finlandeze, care slujea ca "locum tenens" al Bisericii Estoniei), mitropolitul Stephanos, fost episcop vicar al Mitropoliei Franței din Patriarhia Ecumenică.
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
hagiografii, o lucrare despre calcularea timpului, scrisori pastorale, a tradus primele șase cărți din Biblie, dicționare, alte traduceri din Biblie (printre care "Proverbele lui Solomon"), "Cartea înțelepciunii", și din "Ecclesiasticus" („Testamentul vechi”). În aceeași categorie cu Ælfric a fost Wulfstan, arhiepiscop de York. Predicile lui erau foarte stilistice, el scriindu-le într-o formă ritmică cu folosirea aliterației. Predicile erau scrise în limba engleză veche, în ciuda faptului că sunt cunoscute sub nume latine, de exemplu "Sermo Lupi ad Anglos", unde dă
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Biserica din Cipru (, "Ekklisía tîs Kýprou") este una din bisericile autocefale ale comuniunii creștine ortodoxe iar teritoriul său este format din insula Cipru din Marea Mediterană. Biserica este condusă de Arhiepiscopul Noii Justiniane și Ciprului. Deși de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diferite nații, biserica și-a păstrat independența. Actualul întâistătător este Arhiepiscopul Hrisostom II al Noii Justiniane și Ciprului. Creștinismul a fost adus în Cipru de către Apostolul
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
ortodoxe iar teritoriul său este format din insula Cipru din Marea Mediterană. Biserica este condusă de Arhiepiscopul Noii Justiniane și Ciprului. Deși de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diferite nații, biserica și-a păstrat independența. Actualul întâistătător este Arhiepiscopul Hrisostom II al Noii Justiniane și Ciprului. Creștinismul a fost adus în Cipru de către Apostolul Barnaba în sec. I. Apostolul Marcu este considerat a fi primul Episcop al Ciprului. Autocefalia Bisericii din Cipru a fost stabilit în anul 431 la
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
fi primul Episcop al Ciprului. Autocefalia Bisericii din Cipru a fost stabilit în anul 431 la Sinodul din Efes, ignorând dorința Patriarhului Antiohiei de atunci. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zenon în anul 478; acesta a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, și anume: să se semneze cu numele în "chinovar" (roșu aprins), să poarte purpuriu în loc de negru sub veșmintele preoțești și să folosească un sceptru imperial în locul cârjei de episcop" (toate acestea erau privilegii rezervate în acea vreme împăratului
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
aprins), să poarte purpuriu în loc de negru sub veșmintele preoțești și să folosească un sceptru imperial în locul cârjei de episcop" (toate acestea erau privilegii rezervate în acea vreme împăratului). Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula și să plece în Hellespont (strâmtoarea Dardanele), unde, sub protecția Împăratului Iustinian al II-lea, a întemeiat un nou oraș, numit Noua Justiniana, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost alungați din Cipru, Arhiepiscopul
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
arhiepiscop să părăsească insula și să plece în Hellespont (strâmtoarea Dardanele), unde, sub protecția Împăratului Iustinian al II-lea, a întemeiat un nou oraș, numit Noua Justiniana, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost alungați din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă, păstrîndu-și însă numele de Arhiepiscop al Noii Justiniane și Întregului Cipru. Dar diferitele cruciade din perioada 1191 - 1571 au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanților francezi romano-catolici și venețienilor. Acești regi au impus
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
Dardanele), unde, sub protecția Împăratului Iustinian al II-lea, a întemeiat un nou oraș, numit Noua Justiniana, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost alungați din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă, păstrîndu-și însă numele de Arhiepiscop al Noii Justiniane și Întregului Cipru. Dar diferitele cruciade din perioada 1191 - 1571 au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanților francezi romano-catolici și venețienilor. Acești regi au impus reducerea numărului de episcopi ortodocși de la 14 la 4. Mai
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]