6,215 matches
-
Am recunoscut că mi‑ar prinde bine un ras. Mi‑am Întins spuma pe față și a folosit o lamă Schick sau Gilette. Puține surori se pricep să radă un bărbat. Îți Înspumează fața fără să‑ți moaie mai Întâi barba, cum făceau bărbierii de pe vremuri, folosind prosoape fierbinți. Dacă n‑ai fost bine Înmuiat și săpunit, lama râcâitoare Îți smulge perii și fața te ustură. I‑am comunicat surorii că o aștept pe soția mea, Rosamund, la ora patru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pasaj subteran de pietoni, din care oamenii - nu prea mulți - ieșeau În stradă sau coborau venind din stradă. - Arăți ca un luptător indian, mi‑a spus sora. Ai slăbit atât de tare Încât fața ți‑e scofâlcită de tot și barba Îți crește printre zbârcituri. E greu să te rad. Ai fost vreodată voinic? - Nu, dar constituția mea fizică s‑a modificat de multe ori. Întotdeauna am arătat mai bine așezat decât În picioare, i‑am răspuns și, În ciuda amărăciunii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dau târcoale pe dinafară. Cu eforturile reunite încearcă să forțeze ușa. Înjurăturie, icnete, izbituri. Ușa este împinsă în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și dragostea călăului... căci numai atunci când între călău și osândit se leagă o adevărată iubire de aproape, numai atunci moartea osânditului va fi ușoară ca o bătaie de aripi... (ARTUR ascute fascinat; CĂLĂUL devine profetic, eroic, saliva îi curge pe barbă.) CĂLĂUL: Ascultați-mă pe-mine, care sunt bătrân și bolnav și am văzut multe capete de osândit căzând în coș... Da, să știți că mulți osândiți m-au îmbrățișat înainte de moarte și mi-au mulțumit cu lacrimi în ochi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și sincer. Trăsura aurie am înlocuit-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS: E mut? PARASCHIV: Nu știu. Să-l întreb? MACABEUS: Întreabă-l! PARASCHIV (Către INAMIC.): Ești mut? INAMICUL: Îhî! MACABEUS: Ce zice, ce zice? PARASCHIV: A zis îhî. MACABEUS: Aha! PARASCHIV: E murdar și e negru de fum. MACABEUS: Are barbă? PARASCHIV: Are. MACABEUS: Are pantaloni? PARASCHIV: Are. MACABEUS: Să nu fie o cursă. PARASCHIV (Plângând.): Și eu ce vrei să fac, ce vrei... MACABEUS: Trebuia să-i fi dat una-n cap... PARASCHIV: Na, dă-i tu, de ce nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sângelui, apoi tăcere, tăcere și mai mare, un munte se ridică, îi cresc aripi și zboară, zboară ca pițigoiul prin cer, aripile îi ard în soare, cade pe pământ, îi cresc țancuri și stânci, vin ploi, îi cresc păr și barbă de mușchi și ferigi, plouă mereu, muntele se năruie, se îngroapă în noroi, bălți acum peste tot, bălți și iar bălți, când răsare în sfârșit din nou soarele, totul mișună de săbioară și nuferi și nenumăratele făpturi argintii ale bălții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
presei scrise, e ceva de groază la mahala, cum treci de Carol și Ferdinand, cum nu mai dai în loc de Adevărul și Libertatea decât de Bordel, Infractoarea și Sex în grup, ultimul număr din Magazinul internațional. Domnul Iordănel, cu promoroacă în barba-i rotundă, îi numără restul la un milion de lei vechi fără să murmure. N-avea chef să se certe de dimineață, la minus zece grade, cu o fâță. Și cam nasoală pe deasupra, își zise, măsurându-i mai mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
februarie Ajutor de la Domnul care a făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul care a făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul... Părintele Ieronim e foarte bătrân. Se zice că are o sută de ani, ca moșul din poveste, cu barba și pletele ninse. După miruit, părintele citește poporenilor îngenuncheați pe lespezi molitva dezlegării. În jurul bărbii părintelui, sufletele adunate ciotcă își murmură mătănii sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul... Părintele Ieronim e foarte bătrân. Se zice că are o sută de ani, ca moșul din poveste, cu barba și pletele ninse. După miruit, părintele citește poporenilor îngenuncheați pe lespezi molitva dezlegării. În jurul bărbii părintelui, sufletele adunate ciotcă își murmură mătănii sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele Ieronim îi cunoaște pe fiecare în parte, însă ritul se desăvârșește tocmai prin desprinderea contururilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la fiert și după aceea la centrifugă cu ele! La separare! Mai departe e vorba de alelele de pe cromozomii sexuali Y și X pe care numai un tată le poate transmite copiilor săi. Pe primul sunt doar câteva și dau barbă, mustăți, coadă lungă la păsăroi, dintr-astea. Pe al doilea sunt cică trei sute de loci pe care tatăl îi dăruiește astfel fiicei sale, care nu bănuiește nimic. Va să zică fiică-mea, dacă o să am vreuna, o să moștenească toate prostiile din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mama lui Ilie rupe hârtia care se dezintegrează imediat, ca și cum moleculele s-ar mai fi ținut laolaltă doar din simpatia născută din conviețuirea comună în condiții vitrege. Din pachet răsare un teanc de bancnote purtând chipuri străine cu chelii, mustăți, bărbi, cușme, fireturi, cioc. Dintre hârtii ceva cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și începe să caute pe dibuite, nu vrea să aprindă lumina să trezească copilul. Felinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
printre ușile capitonate, încovoiat, umilincios. Poala anteriului se agățase de o țintă și preotul o smunci ferit. Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își rezemă de colțul măsuței servieta gălbuie, burdușită, legată cu o curea maronie. - Nu vrea, dom’ maior. Am încercat să-i explic și eu că nu-i cazul să fie așa de habotnic, când e vorba de un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
p-ormă l-a lăsat să facă Facultatea. Popa o privi lung, ca și cum abia atunci o vedea prima oară. Îmbujorată, fătuca îl privea și ea ciudat, descoperindu-l parcă abia acum și ea. Bărbat încă zdravăn, în plină putere, cu barba roșcată deasă, sclipind năclăită de câțiva stropi din grăsimea curcanului. - Îl știu pe băiatul ăla, cum să nu, de treabă dar... Nici nu vroia după aia să mai știe de părinți. Venea aici în sat și nu se ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
păpat banii, da’ știi cu ce talent părinte, de era să-l bage la pârnaie. A mai speriat și vedetele. Că era și puchinos, amărâtul. Lung, urduros, îi curgeau mucii ca la pompa asta americană. Și mai avea și o barbă... Niște floace roșii, de ziceai că-i unul din ăia din Baltă. Cine știe cu cine l-o fi făcut mă-sa, că neamul nostru arată altfel... Mai spălat, mai cu ilustrație. Suntem un neam frumos, totuși! Popa își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă. Așa cum prevestise acela, procesul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aruncă în autobuzul care tocmai oprise în stație. Popa se șterse și se bucură. Nu era autobuzul de gară. Mergea spre sere. Se șterse abătut, cu mâneca hainei. Aruncă sub bancă pachețelul cu mâncarea ce-i mai rămăsese. Își șterse barba ca și cum tocmai sfârșise de ospătat. Se ridică în picioare și cu fața spre Răsărit își făcu cruce și îngână rugăciunea de izbăvire de cel viclean. Cu trei rânduri de amin și slavă celui fără de început și fără de sfârșit. Pe când făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de după castan. Verginel sări speriat în picioare. Aulius întoarse greoi capul, privind nedumerit spre insul care se proțăpise în spatele lor. Înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn ămodel 1937), costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. - Nu am timp, își continuă insul acela vorba, să iau loc lângă dumneavoastră, așa cum poate vă veți gândi să mă invitați. Eram în trcere și m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn (model 1937), era într-un costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul dinspre cel cu ghionderul și o mai lungiră de câteva palme. Se cățărară, găsindu-și fiecare câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
opt seara. La fără cinci m-au lăsat să intru și m-am așezat lângă scena pe care niște inși montau o baterie uriașă, având în spate diverse instrumente de percuție, balafoane și fel de fel de tuburi. Unul cu barbă crescută fistichiu, având un tricou cu Pantera (cred că la mișto, pentru că avea față de om care ascultă jazz), se învârtea printre ei și dădea indicații. M-am bucurat că s-a nimerit așa. Ei îi plăceau mult jazzul și muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Oglinda e nouă, am pus-o de curând. Eu a trebuit să fixez dimensiunile, adică nu numai eu, eu și cu Oana, am convenit împreună, iar oamenii au venit și au fixat-o când noi nu eram acasă. Aveam o barbă de câteva zile, dar mustața mi-o dădusem jos cu nu știu ce prilej și crescuse mai mică decât restul bărbii, ca să nu mai zic de axile, unde aveam un păr mare și puturos. Oana dormea în sufragerie. Mereu adoarme în sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și cu Oana, am convenit împreună, iar oamenii au venit și au fixat-o când noi nu eram acasă. Aveam o barbă de câteva zile, dar mustața mi-o dădusem jos cu nu știu ce prilej și crescuse mai mică decât restul bărbii, ca să nu mai zic de axile, unde aveam un păr mare și puturos. Oana dormea în sufragerie. Mereu adoarme în sufragerie și mă lasă pe mine la calculator spunându-mi că mă așteaptă. Ce să aștepte? Adică faptul că stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
foit pe fotoliu, m-am ridicat, am început să străbat veranda însorită fluierând și gândindu-mă la diverse lucruri. Mă gândeam de ce-mi place mai mult să mănânc în oraș decât aici și de ce nu mă bărbierisem. Aveam o barbă enervantă de vreo trei zile. Trebuia s-o dau jos, nu mai puteam să mă duc la slujbă cu ea. Prin curte, aproape de sol, zburau rândunele. Unele se opreau pe sârma de rufe și ciripeau de mama focului. Un porumbel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca o marcă de plăcintă cu carne de porc. Sunt perfect de acord, draga mea, zise Hugo, de pe celălalt flanc, ajungându-ne din urmă. Asta ți-o spune unul al cărui nume adevărat este Brian Dumpster. Bill își râse în barbă. —Brian Dumpster! repetă el. —Ce chestie! Deci tatăl tău e american? —Bravos, Bill, ai câștigat Premiul pentru credulitate Hugo Fielding pe anul 1998! O să-ți primești mai târziu stiloul placat cu argint, zise Hugo cu aciditate. Bill pufni și mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
creator și am făcut și eu pe sihastrul din deșert. Care era ăla de s-a dus în deșert și trăia mâncând gângănii? Pe ăsta nu mi-l aduc aminte de la orele de religie. Stătea pe un stâlp și avea barbă. —Sfântul Simion Stilitul 1? — S-ar putea. N-am avut eu nici un stâlp, dar nu m-am epilat pe picioare și cam aici s-a oprit asemănarea dintre noi. Se auzi scârțâitul prăjitorului: galetele nu ieșiră la suprafață pentru că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]