4,015 matches
-
dr. Czinner nu mai așteptă. Se ridică și făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună, spuse el. Voia să-și exprime furia și dezamăgirea, dar tot ce a putut spune a fost: — Foarte interesant. Culoarul, luminat doar de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva se răsuci În somn și spuse În nemțește „Imposibil. Imposibil“. După ce Îl părăsi pe doctor, Coral Începu să alerge cât de repede putea, cu un geamantan În mână, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bine la asta, nu-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat să știu că nu te pricepi destul de bine. La Început, ochii ei largi și speriați și fața palidă sub becul slab, albastru, Îl amuzară. Apoi Îl atraseră. Voia s-o facă să treacă de la pasivitatea aceasta la pasiune. O sărută din nou și Încercă să-i scoată rochia peste umeri. Trupul ei tremura și se mișca sub veșmânt ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îmi pare rău. N-am vrut... Apoi brusca oprire a trenului Îi desfăcu unul de altul. — Ce e? Întrebă ea. — O gară. — De ce trebuia să apară tocmai acum? Myatt deschise puțin fereastra și se aplecă În afară. Șiragul slab de becuri lumina pământul doar la câteva palme de linie. Zăpada deja era groasă de câțiva centimetri. Undeva, În depărtare, o scânteie roșie strălucea intermitent, ca un girofar printre rafalele albe. — Nu e o gară, spuse el. Doar un semnal care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
renunță la orice tentativă de a-l mai ajuta și Încercă să se refugieze În trecut, fugind din fața propriilor temeri, astfel Încât dacă și-ar fi putut gândurile unul altuia, hala s-ar fi umplut cu un amestec foarte ciudat. Sub becurile colorate ce formau titlul spectacolului It’s a Baby, un preot Își trecu sutana peste braț și se repezi asupra unei table negre, cu creta În mână. Câțiva copii Îl urmăreau, tachinându-l pe un altul, intrând și ieșind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
venit, și ideea care ne-a și părăsit, noi rămânând în apele noastre, de rudimentari, și nărăviți ai relelor locuitorilor sfintei noastre planete. Viermele Corina se ridicase pe taburetul așezat pe masa din mijlocul casei și se chinuia să înlocuiască becul ars, din tavan. Scundă fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu fața în sus, cu picioarele răscăcărate, cu mâinile larg date în lături
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
muncit, că așa-i spunea, dimineața,cînd revenea de pe unde umbla: că, iar a încărcat și descărcat, la cutare ori la cutare patron.și ea-l credea.Așa și-acum. Dacă văzu și văzu că nu poate rezolva singură problema becului, apelă la el, rugătoare: vino și urcă puțin în locul meu, și-ai să poți să-l înlocuești, că tu ești mai înalt decât mine. Mâââh, făcu el, și se așeza mai comod în fotoliu. Ea întoarse capul. Observă, în colț
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și, nu știu care, stinse lumina.Cred că ea. Pentru că, altfel, n-ar fi sărit, așa de cu ambâț el, și n-ar fi trebuit să lase lumina, măcar de prima dată, să vadă cum iese treaba pe patul cazon. Ea reaprinse becul. Camera se lumină în întreaga ei splendoare. Dânșii, deși cam în etate, prinseră a se juca, mai dihai ca-n tinerețe.și urmă, ce de multă vreme aștepta, ea, să urmeze. De data aceasta, lui Durlig, nu-i mai alunecară
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce și-ar putea dori imaginația omenească. Alături de un magazin cu mașini de lux își deschidea porțile o prăvălie cu lenjerie intimă feminină, mai încolo o farmacie, apoi un restaurant, iar în colț, un magazin cu bijuterii... O risipă de becuri de toate culorile și reclame luminoase de toate formele te invitau să mănânci tablete de ciocolată, să bei Coca-cola, să folosești ulei Mobil, să-ți depui economiile la Banca Națiunii, să cheltuiești în Clubul Tropicana, să te îmbraci la Chez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de exemplu și să mergi cu tramvaiul dimineața la ora șase, în miezul iernii cînd geamurile sînt cețoase, înghețate de ger și cînd se deschid ușile în fiecare stație năvălește un val de frig, ridici privirea și observi prin întuneric becurile colorate ale străzii, siluetele fantomatice ale clădirilor sau umbrele copacilor, ușile se închid apoi și frigul se dispersează, dar tu între timp ai început să te gîndești la ale tale, după vreo jumătate de oră apare și culoarea roșiatică a
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
post de Ulysse internațional al iubirii, rătăcit și mereu în căutarea ei, se duce sîmbătă seara la un concert al unei sirene cu părul învolburat și ochi de foc. Romeo merge pe străzile pline de răcoarea nopții și iluminate de becuri și firme în culori strălucitoare, trece de semafoare și ajunge la clubul-discotecă, se interesează de ora la care e programat concertul și după ce intră constată că a ajuns primul. Clubul e încă gol, e prea devreme, se văd doar reflectoarele
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cîteva daune minore. Băiatul plînge și strigă cît poate: Banditul ești mata! Eu n-am furat nimic. Dar tot bandit ești! țipă și moș Bulgaru. Glumă în Ajun Moșul Vasile Robilă privește cum fulgii de nea cad din ce în ce mai deși. În jurul becului de pe stîlpul din stradă par că au încins o horă, fără reguli, dar cu o repeziciune ciudată. Unii fulgi saltă în sus, apoi lateral, apoi în jos pentru un timp. Ca din praștie țîșnesc din nou înspre înalturi pînă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a rămas singur și privește insistent portița. Fulgii se întorlocau și deveneau foarte burtoși, căzînd în grabă. Eram acum umezi și lipicioși și nu le mai ardea de dansuri năstrușnice. Pe gard, pe crengile copacilor, pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii. Cînd se oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Constata că nu avansează aproape deloc și lipsa de aer, moleșeala care pusese stăpînire pe el, îl panicau. Cred că fac un infarct chiar acum... Ulița era pustie la ora două dimineața și o lumină chioară era oferită de un bec camuflat în frunzișul copacilor. Încercă să strige după un ajutor, dar scoase un gîjîit abia auzit chiar de el. Mor pe stradă, ca un vagabond, la nici 50 de ani. Genunchii nu mai pot susține trupul și Ionel Datcu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce știu eu? Te-ai îmbătat, nu mai ești coerent în gîndire și nici logic. Cam așa, răspund scurt, închizîndu-mă în mine. Seara își intră tot mai mult în drepturi. Preferăm să stăm la lumină naturală, adică cea furată de pe la becurile din stradă, de pe la vecini. Nu mai vorbim, sticla s-a golit și paharele i-au urmat exemplul Du-te în beci, îmi poruncește amicul mitocănește. Dar du-te tu, ești mai tînăr! Atunci aduc două... Adă cîte vrei, să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îl așteptau dosarele cu foi Îngălbenite, cu praful așternut peste decretele acelea care reprezentaseră, cu treizeci de ani În urmă, o autoritate căreia oamenii trebuiseră să i se supună. În depozitul lung cu rafturi metalice, luminat, din loc În loc, cu becuri slabe sub abajururi de tablă, Își scotea sacoul, Își trăgea pe brațe mînecuțele negre, Își freca mîinile, punea ibricul de cafea pe reșou. Se simțea stăpîn peste acest cimitir În care dormeau legile bune și legile proaste laolaltă, mîncate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cutremurului, arșița acestui trup, mirosul subțiorilor mele? Dar poate greșesc. Există atîtea feluri de a iubi pe lume. Te poți Îndrăgosti de un punct necunoscut pe o hartă, de un nume exotic fără nici o semnificație, de lumina ciudată a unui bec fluorescent Într-o gară. Poemele mele, hieroglifele lor anacronice sub ochii voștri - mușchiul acestui picioruș de broască conectat la o sursă electrică, țopăiala lui caraghioasă producîndu-vă brusc o bună dispoziție, o Îngăduință, un fel de iubire. Poate atunci, din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un fel naiv de a privi arta. Încearcă să te detașezi, caută emoția pur estetică, uite nudul ăla multiplicat prin repetarea negativului. Simți vibrația? Nu-ți sugerează nimic? — Nu-mi dau seama. Privește cu atenție, totul se petrece Într-un bec, o spirală ruptă, un filament ars — A, da, ai dreptate, acum văd, senzațional. Totuși e ceva, nu știu poate spun prostii, se simte prea mult tehnica, e prea mult artificiu. Și metafora rai se pare excesivă, Îngroșată, de pildă multiplicările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
treabă cînd m-au angajat la fototecă am și Început asaltul puteam să rămîn acolo călduț și asigurat ca arhivarul ăla nenorocit de doarme pe el și visează cai verzi pe pereți că locurile sînt ocupate Întotdeauna sînt locurile ocupate becul ăla mic de deasupra ușii nu se mai stinge niciodată mereu e unul acolo care ajunge Înaintea ta și se ușurează una singură avem o singură viață cine-mi garantează că ajung teafăr la Osaka Doamne ferește măcar să știu că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toate pictate cu propriile-mi mâni pe pereții craniului meu gol. Și mai aproape de-atât nu voiam să mă aflu de cineva sau ceva. La aproape șaisprezece săptămâni după ce m-am trezit pe podeaua dormitorului, a sosit cutia cu becul. Silueta întunecată se ridică în fluxul conversațiilor și poveștilor, înoată prin zumzetul barurilor pline până la refuz de sâmbătă seara, dă ocol buclelor și crestelor numerelor de telefon schimbate. Un apel își greșește destinația și, la kilometri distanță, sinele meu inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unde căzuseră, am luat caseta, pachetul cu caiete și cutia din care se auzea zdrăngănit de cioburi și-am pornit-o înapoi spre living. Caseta video conținea aproape o oră de material filmat cu o cameră de mână. Arăta un bec ce se aprindea și se stingea într-o încăpere întunecată. Doar atât. Am derulat cu viteză înainte și-am luat-o de la capăt de câteva ori, doar ca să fiu sigur, dar nu apărea nimic altceva în afară de un bec aprinzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Arăta un bec ce se aprindea și se stingea într-o încăpere întunecată. Doar atât. Am derulat cu viteză înainte și-am luat-o de la capăt de câteva ori, doar ca să fiu sigur, dar nu apărea nimic altceva în afară de un bec aprinzându-se și stingându-se și iar aprinzându-se și stingându-se în liniște. Apoi am scuturat conținutul cutiuței pe-un ziar desfăcut - cioburi de sticlă, un fir spiralat și partea metalică a unui bec spart. M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apărea nimic altceva în afară de un bec aprinzându-se și stingându-se și iar aprinzându-se și stingându-se în liniște. Apoi am scuturat conținutul cutiuței pe-un ziar desfăcut - cioburi de sticlă, un fir spiralat și partea metalică a unui bec spart. M-am gândit că probabil mă uitam la vedeta ciudatului filmuleț amator care încă rula la televizor. Le-am pus pe toate deoparte, așa încât să le pot cerceta mai târziu - Dumnezeu știe în ce scop - și mi-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
neînțeles; pagini după pagini de formule și tabele, paragrafe încercuite cu creionul roșu, pagini întregi mâzgălite. L-am frunzărit repede înainte să trec la al doilea. Acesta era într-o stare mai bună și avea un titlu pe copertă - Fragmentul becului. L-am deschis și primul cuvânt m-a făcut să încremenesc de uimire. Am dat pagina, am parcurs în grabă tot caietul, de la un capăt la altul, până când am fost sigur de ceea ce țineam în mână. L-am închis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am tras aer în piept. M-am gândit la felul în care un moment din trecut poate fi presat și pus la păstrare, așa cum presezi și pui la păstrare o floare între paginile unei enciclopedii. Memorie presată în text. Fragmentul becului era un soi de jurnal sau de transcriere, o fereastră scrisă spre trecutul meu lipsă. Tremurând, am deschis din nou caietul. 4 Fragmentul becului (Partea întâi) Cu masca de scafandru pe față, Clio ieși la suprafața apei și făcu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
presezi și pui la păstrare o floare între paginile unei enciclopedii. Memorie presată în text. Fragmentul becului era un soi de jurnal sau de transcriere, o fereastră scrisă spre trecutul meu lipsă. Tremurând, am deschis din nou caietul. 4 Fragmentul becului (Partea întâi) Cu masca de scafandru pe față, Clio ieși la suprafața apei și făcu din mână. Era un salut amplu și lent; mai întâi spre stânga până la capăt, apoi spre dreapta până la capăt, înăuntru și afară din apă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]