5,219 matches
-
de asemenea, în a recunoaște comorile de experiențe, înțelepciuni și subtilități ale culturilor pe care le nimicim. Ceea ce au descoperit antropologii europeni de astăzi în anumite triburi din cîmpia Amazonului, Africa sau Oceania nu se limitează la moravuri și rituri bizare; ei au aflat aici sentimentul unei existențe tihnite, cu relații mai bune între oameni, într-un cuvînt, adevărate arte de a trăi. Ceea ce am încercat eu însumi la Machu-Pichu nu a fost o simplă emoție de turist, ci revelația fulgerătoare
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
coșciuge. Primarul de atunci al comunei Ștefan cel Mare, Cezar Ungureanu, a sistat lucrările și împreună cu proiectantul au decis abaterea drenului. În locul micii cruci a ridicat un monument pe care a lipit și o placă de travertin cu o inscripție bizară prin falsul ei, dar îi acordăm scuza vremurilor păcătoase de atunci când comuniștii nu recunoșteau decât pe marii și pe veci neuitații eroi sovietici: „Glorie eternă eroilor români căzuți în lupta contra fascismului pentru libertatea și independența patriei noastre”. Cel mai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
presupun multă, multă atenție. Noile metode naratologice trebuie aplicate asupra scriiturii sale. Plus că mai există un risc, după părerea mea. Oferindu-i-l pe Creangă copilului de clasă a cincia, a șasea, îl pui într-un soi de concurență bizară cu posturile de desene animate, cu jocurile pe calculator. Riști ca mesajul tău să nu ajungă cum trebuie și unde trebuie. Și, în plus față de ce spuneți, mai există o problemă. Nu trebuie să-l limităm pe Creangă la autorii
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
frumoasă ținută. Cea mai interesantă, cultivată și cu ceva enigmatic [...]. Era brună, înaltă, slabă, cu ochi negri frumoși... Foarte elegantă [...]. A avut o educație îngrijită, a umblat prin străinătăți [...] impresia generală de melancolie și singurătate [...] era cu totul pe gustul bizarei ființe a lui Matei [...]. Curtea discretă a lui Matei a durat doi ani..." Trufia însă, acea fără margini trufie a lui Mateiu pe care, ca poet, o proclamă și în versuri (" Că margini nu cunoaște păgâna-mi semeție / Afară de trufie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
utopie a stabili "familii de spirite" între diversele individualități din cuprinsul unei literaturi, înlăuntrul unei familii biologice, manifestată și în domeniul spiritului, operația este și mai firească." Disociind între biologic și spiritual, Vladimir Streinu se va exprima despre cel mai bizar scriitor român că "prin nici una din liniile literaturii sale [...] nu se dovedește fiul lui I. L. Caragiale" din moment ce "în operele lor principale, unul exprimă în ordinea socială nașterea înainte de vreme a burgheziei naționale, iar celălalt destrămarea prin viciu a unei vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Mân (1993, pp. 50-73). 50 Legat de paralelismul dintre curentele romantice din Anglia și din Germania, o lucrare recent apărută la noi, Romantismul german și englez (2004), este semnată de Mihai A. Stroe. Deși ambițioasă, cercetarea este foarte inegala și bizar concepută, rămânând tributara unor manierisme inspirate de critică arhetipala, peste care, din prudență exegetica, voi trece tacit. 51 În epoca în care trăim, laică și rațională, relativ puțini intelectuali ar fi dispuși, cel puțin în Occident, să accepte existența unor
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pluralitatea jocurilor de limbaj non-naționale sau subnaționale în societatea civilă și în statul în care se dezvoltă. Naționalismul este un gunoier. Se hrănește din sentimentul preexistent de naționalitate pe un teritoriu anumit, transformînd acea identitate națională împărtășită într-o parodie bizară a sinelui său anterior. Cunoscuta remarcă a lui Albert Camus, că-și iubea prea mult națiunea pentru a fi naționalist, a sesizat corect că naționalismul este o formă patologică de identitate națională. Naționalismul tinde (după cum Milorad Pavić a arătat într-
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de Stalin și de Hitler, care au insistat să-i elimine pe evrei și pe alții și au oferit avantaje mari pentru ca sud-tirolezii și alte populații de limbă germană ce trăiau în afara Vaterland-ului să fie transferați în Germania. Același proces bizar și sîngeros a reapărut mai tîrziu în apărarea înarmată a "republicilor autonome sîrbe" și în ocupația militară sîrbă a regiunii Kosovo din fosta Iugoslavie. Regiunea Kosovo s-a dovedit a fi terenul de testare a expansionismului sîrbesc. Purtătorii săi de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
muncă dar și anticiparea a mii de cazuri înregistrate în secolul al XX-lea, în care executanții violenței statale au devorat toate rămășițele civilizației împreună cu supușii lor. Viitorii istorici politici ai secolului al XX-lea vor aminti, sperăm, cele mai bizare cazuri ale acestui potențial de violență extremă al (așa-zișilor) oficiali ai statului modern: violarea sistematică a femeilor de către soldați, adesea de față cu bărbații înspăimîntați ai acestora, forțați să fie martori; mutilarea rituală a victimelor, precum tăierea nasului, a
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
reliefează în mod util una dintre cele mai tulburătoare enigme cu care trebuie să se confrunte adepții societății civile: că sînt perioade și locuri cînd relațiile și comportările civilizate pot și chiar coabitează pașnic cu crima în masă. Printre exemplele bizare ale acestei enigme, din secolul al XX-lea (nemenționat de Bauman), este petrecerea în stil Marele Gatsby care a avut loc la Moscova, la sfîrșit de aprilie 1935, a cărei gazdă a fost primul ambasador american în Uniunea Sovietică, William
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
întreaga elită sovietică, cu excepția doar a lui Stalin, se distra cu fețe zîmbitoare, cu țigări și băuturi în mînă, știind că printre invitați se aflau atît adepți ai politicii, cît și victime, mulți fiind și una și alta. Același tip bizar de eveniment, în care civilitatea salută barbaria, este reprezentat de atmosfera relaxată, prietenească de la Wannsee din ianuarie 1942, unde Müller, Heydrich, Eichmann și colegii naziști sorbeau șampanie și fumau țigări de foi după o zi grea de muncă în care
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
mai vorbim despre armate și sisteme de arme, nu ar mai putea exista, pur și simplu, nicăieri pe fața pămîntului, sau cel puțin în unele regiuni dens populate pînă atunci. Istoria dezvoltării armamentelor moderne a fost, de la început, copleșită de bizara posibilitate ca violența să dea naștere la violență și, în felul acesta, să pună la îndoială necesitatea folosirii violenței. Această posibilitate a apărut, în cele din urmă, o dată cu inventarea și răspîndirea armelor nucleare, al căror potențial distructiv este reprezentat de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
condiție fundamentală pentru încetarea războiului necivil și pentru recrearea structurilor moleculare ale unei societăți civile; în alte contexte de exemplu, lupta Marii Britanii împotriva Argentinei în războiul din Insulele Malvine încercările de a sprijini ficțiunea unui stat teritorial suveran au consecințe bizare, care se termină cu vărsări de sînge inutile. Dimpotrivă, în cazurile de necivilitate mai blînde, ca de exemplu simplele agresiuni, aceia care au comis un act de violență pot fi arestați de poliție, chestionați, eliberați pe cauțiune sau dați în
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
publică" și "interesul public" este o himeră și că de dragul democrației ar trebui să ne debarasăm de ea chiar acum. Epilog Cu doar un deceniu în urmă, distincția din secolul al XVIII-lea dintre societatea civilă și stat părea anormală, bizară, un produs al cinismului, chiar ostilă. Reflecțiile asupra societății civile prezentate de noi au arătat cum, printr-o răsturnare neașteptată de situație, această distincție învechită a ajuns la modă printre politicieni, savanți, jurnaliști, oameni de afaceri, agenții de binefacere și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Cantitatea determină calitatea. Participanții trebuie să emită cât mai multe idei. Cu cât ne vin în minte mai multe idei, cu atât cresc șansele de a găsi ideile valoroase și folositoare în soluționarea unei probleme. Unele idei ar putea părea bizare sau imposibil de realizat, dar acest fapt nu este rău. Uneori cele mai năstrușnice idei ne determină să ne gândim la alte idei cu valoare deosebită. Asociația liberă, spontană de idei conduce la apariția unor idei viabile și inedite. 2
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
și poate, episodul cel mai controversat al nuvelei, din perspectiva interpretării sale. S-a ajuns până acolo încât doi dintre cei mai de seamă cunoscători ai operei slaviciene să susțină opinii diametral opuse. Suntem puși, parcă, în situația cel puțin bizară de a alege între un Ghiță "puternic, dostoievskian" pentru care "omorul are mai ales înțelesul unui act de dragoste, ba chiar și de paternitate"72 și un Ghiță slab, "de un tragism fără nimic măreț"73 al cărui joc duplicitar
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în rolul de posibil rival al fiului, se constituie în bariera de netrecut între acesta și obiectul plăcerii sale și justifică ura. Acesta cu atât mai mult cu cât, așa cum am văzut, relația tată-fiu se dovedește a fi cel puțin bizară încă din vremea anilor de școală ai tânărului bogătan. În altă parte trebuie să căutăm resorturile acestei căsătorii compromise înainte de a se înfăptui. Ne vom întoarce pentru aceasta la protagonistul refuzului categoric: Iorgovan. Cea mai importantă secvență de comunicare dintre
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să facem un efort de intuiție, și dacă nu putem s-o dovedim, atunci teoremele noastre ar fi perfect riguroase, dar și perfect inutile. Logica naște uneori monștri. De o jumătate de secol am văzut apărând o mulțime de funcții bizare care par să se forțeze să semene cât mai puțin posibil cu funcțiile oneste care sunt bune la ceva. Mai multă continuitate, sau doar continuitate, dar fără derivate etc. Mai mult, din punct de vedere logic, aceste funcții stranii sunt
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
sunt inventate cu scopul precis de a arăta greșelile de raționament ale înaintașilor noștri, și nu vor obține vreodată altceva. Dacă logica ar fi singurul ghid al pedagogului, ar trebui să înceapă cu funcțiile cele mai generale, adică cele mai bizare. Pe debutant trebuie să-l pui în contact cu acest muzeu al anomaliilor monstruoase. Dacă n-o faceți, ar spune logicienii, veți atinge rigoarea doar în etape. Da, poate, dar nu putem pune un preț atât de mic pe realitate
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
descrieri o ordine întotdeauna specifică: orientarea argumentativă care rezultă din logica inserării într-un anumit text (narativ, argumentativ sau de altă natură). Refuzul pasajului descriptiv își găsește explicația în special în perceperea caracterului eterogen al acestuia și al aspectului ușor bizar pe care-l prezintă în raport cu contextul în care se află inserat. Toate criticile confirmă faptul că o ipoteză lingvistică și textuală trebuie în mod necesar să țină cont de eterogenitatea compozițională. Vom vedea în capitolul 7 cum, în epoca clasică
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
operă pur artificială [...]; este o compoziție ca oricare alta": Conversația, care admite un număr nelimitat de interlocutori, nu are niciodată un scop dinainte definit și aduce în prim plan "una peste alta, amestecate, gânduri, rezultatul unor tranziții dintre cele mai bizare, care ne determină să vorbim, deseori, într-un doar sfert de oră, despre existența lui Dumnezeu și opera-bufă." Convorbirea nu se deosebește de conversație decât prin numărul, în mod necesar limitat, al participanților (maxim doi sau trei) și seriozitatea subiectului
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
revărsare fulgurantă: „scârțâie în nechezatul cailor răcoare ceții / apa Tamisei foamea unei haite de lupi / agonia din bucuria armăsarului / răpândește strălucirea lacrimei în ochii negresei”. Incitantă este prezența negresei în diferite locuri, și-n diferite ipostaze. Zâmbetul ei „inventează jocuri bizare...” Sărutul ei „îngheață”. PĂOăria ei poate sugera poetului „scrierea unui poem tridimensional...” Privirea negresei din Turnul Londrei poate „înduioșa” chiar și pe căOău. „Colțurile ochilor” negresei din Baking pot deveni „stalactite...” „Sângele negresei” poate „sculpta strigătul în pereții / sărutului...” Oriunde
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
însă un suflet suferind, iar morala (rostită de-același Silverstein): „Iubirea vorbește limbajul dăruirii”. Un alt Copac negru (de la pagina 66) este reprezentat printrun trunchi gros, aproape perfect vertical, cu brațe care sprijină doar capete - niște „fantasme” (recunoaște creatorul), înfățLșări bizare ale Binelui și ale Răului. Din noi, firește! eidoșenia acestora stârnește râsul. însă la Ionesco, râsul este al acelora „Săsuiți de moarte”. Posibil, un râs al „credinței” sau al „necredinței” (un râs „diabolic”, posibil, „strident”). Depinde din ce unghi privim
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ca (pe) un cadou”, ca o ofrandă a sentimentelor, a sincerității și dăruirii totale, în numele unicei și eternei iubiri. La Dan Plăeșu, partenerii se întâlnesc, conviețuiesc (au sau nau copii), se trădează, se despart sau se reîmpacă într-un mod bizar. Veți spune: Dan Plăeșu este un realist, oglindește viața conjugală (sau cea extraconjugală) în toate fațetele vieții reale. Nu se spune adesea că viața este precum un roman? Atunci, de ce n ar fi și romanul o oglindire a vieții reale
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
toate cele și alegeți ceea ce este bun. Deci fiecare trebuie să gândească cu propria sa mi nte. Dar în zilele noastre observăm cum tot felul de ci udățenii sunt aduse în prim plan. Iar când apar tot felul de curente bizare, aspe cte care nu au logică, este cazul să te întrebi. De ce ? Și cunoscând situația, știind ce este în mintea un ora care dețin și putere, pe față sau din umbră, ne putem imagina tot felul de scenarii. Cum ar
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]