4,944 matches
-
îi poruncii. Ea duse mâna înapoi și se descoperi. Linia hotarului nu se vedea pe dealul neted de carne albă, ci doar o umbră slabă, mai mult bănuită, în unghiul șumuiogului de păr încurcat, cu fire crețe, cafenii, galbene și blonde. Proptită în coate, cu fruntea în pervaz, Albertina mi se înghesui, adâncindu-și astfel albia goală a șalelor, peste care căzui, mai apoi, amorțit, culcându-mi obrazul pe spatele ei, de unde îi puteam auzi puternica bătaie a inimii. „Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de creion, o gură ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jucând gajuri sau mimă printre hohote de râs, strigând „Bravo!“ și „Bis!“ când Du Maurier interpreta cu un glas plăcut de tenor vreunul dintre cântecelele sale favorite, „Bravul plimbăreț“, balada lui Thackeray despre Micul Billee, sau „Mimi Pinson est une blonde“ și alăturându-se cu elan refrenului de la „Vin à quatre sous“: Fi! de ces vins d’Espagne, Ils ne sont pas faits pour nous C’est le vin à quatre sous Qui nous sert de champagne! Ca toate familiile numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scenă, Alexander se retrăgea Încet și cam stângaci spre ușa salonului de pe partea opusă. „Să fii blândă cu el“, Îi spuse lui Marion Terry cu un glas straniu, sugrumat, care făcu propoziția să sune ca și cum ar fi spus „Să fii blondă cu el“, și „Fii bun cu ea“, lui Herbert Waring. Se opri În prag, mai spuse o dată „Fii bun cu ea“ și Închise Încet ușa. O clipă mai târziu, apăru În culise, pe partea cealaltă, ștergându-și transpirația de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zece sau cincisprezece minute, după care rămâneau mulțumiți, adânciți În lungi tăceri contemplative. Dacă era de față, fiica lui Norris, Effie, umplea aceste pauze vorbind despre cai și vânătoare, singurele subiecte care păreau să o intereseze. Era o tânără Înaltă, blondă, cu obraji roșii, În vârstă de douăzeci și trei de ani, arhetipul englezoaicei sănătoase și vioaie, mânată de instincte și lipsită de gânduri ca un animal de rasă, ca, să zicem, un cal. Găsea util să se gândească la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de nicăieri, farfurii și carafe, ca un iluzionist, sau stând drepți lângă servantă, cu privirile Încețoșate și chipul impasibil, În timp ce stăpânul și invitații lui consumau mâncarea. Un scriitor pe nume Ford Madox Hueffer, un tânăr Înalt și suplu, cu păr blond și cărare pe mijloc, care se afla În vizită la rude În Winchelsea și ceruse o Întrevedere pe motiv că Îi admira opera, fu invitat la prânz și rămase atât de fascinat de stilul idiosincratic al lui Smith de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apare înaintea ochilor mai limpede decât favorizatul pictor de pereți, decât harnica lui mișcare de pensulă și decât tot ceea ce se mai petrecea sub cerul variabil, uneori înnorat, de deasupra câmpiei Tuchel. Excepția era un băiat care crescuse foarte înalt, blond ca grâul, cu ochi albaștri și, din profil, cu capul exact la fel de lung cum îl întruchipau doar planșele școlare ca ilustrare exemplară a rasei nordice. Desenate dintr-o singură linie, bărbia, gura, nasul, fruntea produceau nota de absolvire „rasă pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
arest. Cineva - oare a fost sergentul sau vreunul dintre noi? - a spus: „Precis că face parte dintre Martorii lui Iehova“. Sau poate că a spus: „ăsta precis că e unul din ăia de studiază Biblia?“. În fond, însă, băiatul cel blond cu ochii lui albaștri și profilul specific rasei pure nu s-a referit niciodată la Biblie sau la Iehova sau la vreo altă putere supremă, n-a făcut decât să spună întotdeauna: „Noi nu facem așa ceva“. Într-o zi, dulapul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
el oriîncotro te uitai. Vocea lui părea că vine de sus. El supraviețuia oricărui atentat. Oare nu era ca și cum l-ar fi protejat ceva de neînțeles, cum ar fi Providența? Enervantă rămânea, fiindcă nu voia să dispară, amintirea acelui băiat blond cu ochi albaștri, care nu obosise să spună „noi nu facem așa ceva“. De când nu mai exista, ne lipsea aproape dureros; exemplar, însă, nu a ajuns să fie. Curând după atentat am fost lăsați la vatră. La magazia de haine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mulțumit cu o bărbătească strângere de mână? Oare am fost economi până la zgârciți cu cuvintele: „Ai grijă de tine, băiete!“?, „Pe curând, papa“? Oare și-a scos pălăria când trenul a plecat din gară? Și-a netezit, încurcat, părul lui blond? Mi-a făcut semn, vânturându-și pălăria de velur? Ori chiar batista, ale cărei patru colțuri le înnoda vara, pe căldură mare - caraghios, mi se părea mie - ca acoperământ pentru cap? I-am răspuns făcându-i cu mâna prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să scriu doar atât: „Susanne poartă un șirag de mărgele de lemn, roșii precum cireșele...“ Sau poate că un șirag ca ăsta îl purta o cu totul altă fată, care avea părul negru prins în două codițe, care nu era blondă ca o chiflă și al cărei nume nu vreau să-l pomenesc? Din ceea ce se întâmpla în afara câmpului meu vizual, filmul tot mereu fragmentat nu arată nimic. E drept că, de vreme ce știrile circulă sub formă de zvonuri, se aude că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcute zob - doar două Panther-e și câteva care blindate par să mai fie apte de luptă - mi-a devalorizat imaginea eroului, așa cum o aveam înaintea ochilor din timpul școlii. Ceva își iese din țâțâni. Eșafodajul credinței mele, căruia un băiat blond cu ochi albaștri, pe nume Noinufacemașaceva, îi produsese o fisură ce încă mai putuse fi lipită începe să se clatine, dar are să se dovedească și de acum înainte stabil... După asta nu am mai făcut parte decât din companii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ea, duceam lipsă de mișcare, să mă ispitească să dau dovadă de puțin curaj, urcându-mă pe șaua din spate a unui tandem olandez; ea ședea în față și conducea; mie, care ședeam în spate, îmi plăcea imaginea părului ei blond în bătaia vântului. Astfel asigurat, gândurile mele puteau să rătăcească, fără să fie puse în pericol de decizii luate sub presiunea timpului. În ceea ce privește felul în care au curs mai departe zilele și nopțile mele petrecute nu știu cum după prăbușirea frontului Neiße-Oder
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ploaie, fără nici un fel de ridicături, în afara turlelor de la bisericile din sate. Noaptea, argatul care sforăia; peste zi, vocea țăranului care arunca în aer pătratul curții, în plus duzina de vaci, mulse de mâna unei zeițe cu gene de un blond ce dădea aproape în alb. Era de nesuportat. Așa că am plecat mai departe, pe atât de nesătul, pe cât de mult mâncasem în gospodăria țăranului; cealaltă foame a mea, care mă chinuia în continuare - asta stă scris pe foaia cepei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
boncăluia singuratic. Când ne-am sculat a doua zi de dimineață, ba nu, mai degrabă spre prânz, blondina proaspăt căsătorită era în bucătărie și pusese deja masa pentru micul dejun. Mirosea a ouă ochiuri și a slănină prăjită. Ea zâmbea blond, li se adresa zâmbind soțului și celor doi băieți de la cuple, care se holbau toți trei în gol unul pe lângă altul, abia dacă vorbeau și, dacă spuneau ceva, atunci era vorba de schimbul următor, schimbul trei. Atât de confuz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe care Secția de Investigații il importase recent de la Bremen etc. Într-o dimineață ploioasă, Molinari a luat omnibuzul din colțul străzii Humberto I. În mahalaua Palermo, o dată cu el a coborât și necunoscutul, care Își schimbase ochelarii pe o barbă blondă. Ca Întotdeauna, Parodi i-a făcut o primire oarecum seacă; a avut tactul de a nu face nici o aluzie la misterul din Villa Mazzini; a vorbit, lucru obișnuit pentru el, despre ce poate face un bărbat care cunoaște temeinic cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doamna baronne a folosit calificativul „imbecil“, făcând aluzie, fără doar și poate, la ce pauvre M. Goliadkin. Revin la Goliadkin: un rusnac, un evreu, a cărui amprentă pe placa fotografică a memoriei mele e, hotărât lucru, palidă. Era mai curând blond, robust, cu ochi buimaci; Își cunoștea locul: se repezea mereu să-mi deschidă ușile. În schimb, nu pot, deși ar fi de dorit, să-l uit pe bărbosul și apoplecticul colonel Harrap, reprezentantul tipic al neșovăielnicei vulgarități a unei țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o vom numi puerilă. Asupra campionului adult al drepturilor de autor și al artei pentru artă Își mai exercită și azi puterea neînfrântul magnet al jucăriilor. IV Pe 9 septembrie, două doamne cernite au intrat În celula 273. Prima era blondă, cu șolduri zdravene și buze groase; a doua, Îmbrăcată cu ceva mai multă discreție, era mică de stat, subțirică, avea piept de școlăriță și picioare scurte, dar grațioase. Don Isidro s-a adresat primeia: După reputație, trebuie să fiți văduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Întrerupere că nu va avea somn până nu va ști cine-i autorul; al treilea țintește cu pipa de spumă de mare spre un personaj care, cu surâsul timid și țeasta cheală, tace Într-un colțișor, cufundat În barba-i blondă. Să developăm acest incognito: omul spre care converg priviri, degete și chipuri stupefiate e flamandul sau olandezul Frans Praetorius, de care am pomenit deja. Nota e scurtă; stilul, nespus de sec pare greoi ca eprubetele și retortele, dar un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-mi lăfăi farurile pă eminențele cenușii care pun jaloane În viguroasa Îndustre dă cinema. Ginitorii mei, În care-ți reflectezi moaca dă bulcă cu lapte, a trăit și vremuri mai miștoace, da să bunghea ca doi lingușitori la Farfarello, un blond tip cărămidă, cu rât dă cioroi și stâlcește spaniola; la domn Persky, ăla cu surâsu dă cutie poștală și biciclete, că pare o broască râioasă sub apă; la doamna Mariana Ruiz Villalba de Anglada, cu subțirimea care o obligă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Barnes a fost de acord să trimit o telegramă. Asta-i situația. — Câți ani are acum Jennifer? Întrebă Norman, Încântat că-și reamintise numele fetei. „Dar oare cum Îl chema pe soțul ei? Era fizician sau ceva asemănător. Un tip blond, spălăcit. Avea barbă și purta papion.“ — Nouă. Joacă acum În echipa de pitici din Evanstone. Nu prea are treabă cu școala, dar arunci excelent la baseball. Dar ai tăi ce mai fac? Ellen? — E bine. Și copiii sunt bine. Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eu acea voință ci cea care e acum liberă. Noroc că omul moare. Altfel, aș fi dormit pentru totdeauna cutreierat de teroarea imbecilității. Și poate că aș fi continuat sămi iubesc demența ca pe mine însumi. De dimineață, o fată blondă m-a chemat în Parcul Central al orașului pentru a-i da un interviu. M-am închis în birou și am cugetat îndelung la cele ce am de făcut. Apoi m-am spălat, m-am îmbrăcat frumos și, la plecare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de doruri prin Ochii tăi de vânt Mă ademeni în taină cu un decor răpus, De zorii ninși prin patul de versuri suferind Când viețile de AER, mi-au făcut așternut, Să pot privi furtuna, ce se risipește, Tu înger blond îmi deschizi iarăși viața Cu o rază de iubire ce-n nori se adâncește Și-n brațe de tăcere, O voce îmi îngheață CEAȚA. Și-n valuri de tristețe aud doar o CHEMARE Ce-mi tulbură destinul cel mândru și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ceva de genul: Tipul ăla pe care-l servești nu e cum-îlcheamă din trupa aia? La care eu replicam, poate: —Care tip? Ăla cu rochia de piele? (Amintiți-vă că asta se întâmpla în anii ’80). — Nu, șuiera ea, ăla blond, cu rasta, ăla care e dat cu ruj Chanel. Nu e cântărețul ăla? —Ăăăă, el e? mă bâlbâiam eu, simțindu-mă demodată și proastă fiindcă nu știam cine era persoana respectivă. Oricum, îmi plăcea la nebunie să lucrez acolo. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu fusesem avertizată. Dar nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru un sentiment atât de intens. Pentru sentimentul ăla c-aș fi în stare să omor pe oricine s-ar fi atins chiar și de un fir din părul blond și pufos de pe căpșorul ei moale. Puteam să înțeleg că James m-a părăsit pe mine - ei, de fapt nu puteam -, dar chiar nu puteam să înțeleg cum putuse să părăsească copilașul ăsta frumos și perfect. Fetița a plâns foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]