3,593 matches
-
prin arta amorului, surprindeau prin rafinament erotic. Unii clienți erau îndrăgostiți de fetele-flori și le-au îmortalizat în poezie, proză, pictură. Curtezanele erau respectate în societatea chineză, dovadă este rangul șapte pe care-l ocupau în societate, înaintea lor era breasla meseriașilor iar după ele erau cărturarii. Prestațiile lor erau aristocratice. Fetele- flori / hua primeau din copilărie o educație aleasă pentru a se face plăcute și admirate ca dansatoare, cântărețe, pentru arta conversației. În adolescență erau inițiate în arta amorului. Unele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Adunarea generală din 1987, când s-a încercat restructurarea Uniunii, au fost considerate „turbulente” și contravenind spiritului ideologic oficial. Reuniunile din 1987 și din 1990 (Congresul al VIII-lea) au solicitat independența Uniunii și transformarea ei într-un sindicat de breaslă, care să apere interesele profesionale și materiale ale membrilor și să pledeze pentru idealurile naționale. Președinți în perioada postbelică au fost Andrei Lupan (1954-1965), Pavel Boțu (1965-1987), Ion C. Ciobanu (1987-1990), Mihai Cimpoi (din 1990). U.S. din R.M. are un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
ar putea fi cea dintr-o încercare de portretizare pe care i-o face Eugen Barbu: „În câmpul literar a apărut un individ păduros, dur, cu ceva apăsat în mers și glas, cu o revendicare pătimașă în ședințele noastre de breaslă. M-au impresionat [...] logica lui țărănească, patosul său subteran pentru adevăr.” Între 1965 și 1967 este redactor-șef adjunct la „Gazeta literară”. Colaborează în special cu articole pamfletare și polemice - reunite apoi în volumele Fragmentarium (1969) și Nevoia de adevăr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
8; Ciobanu, Panoramic, 136-144; Oprea, Incidențe, 91-95; Culcer, Citind, 173-179; Zaharia Sângeorzan, Satul și țăranii lui Ion Lăncrănjan, CRC, 1978, 44; Iorgulescu, Firescul, 171-179; Culcer, Serii, 154-161; Marcu Mihail Deleanu, Glasul pământului, Timișoara, 1981, 81-83, passim; Mircea Iorgulescu, Pentru „cinstea breslei”, RL, 1982, 17; Livescu, Scene, 204-209; Gheorghe Pituț, Locuri și oameni. Simboluri și parabole, București, 1982, 127-136; Adrian Dinu Rachieru, Un romancier în agora, LCF, 1983, 20; H. Zalis, „Vocația constructivă”, CNT, 1983, 33; Mihai Ungheanu, „Vocația constructivă”, LCF, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Trebuie să căutăm răspunsul în Reczypoczpolita poloneză, zonă împărțită între Rusia, Austria și Prusia. Evreii o duceau mai bine în Prusia și în partea repartizată Austriei; în Rusia, ei trebuiau să respecte "Legămîntul de colonizare". Neputînd să devină membri ai breslelor, au fost obligați să-și cîștige existența exercitînd profesii de care era nevoie, dar pe care nici un creștin respectabil n-ar fi acceptat-o. Faptul că evreii au fost forțați să exercite anumite profesii, umilințele degradante, masacrele și expulzările cărora
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se ascund vechile rituri agrare care continuă să existe. I. O băutură sfințită Sfinții sunt urmașii zeilor și sfinții ocrotitori ai viticultorilor sunt urmașii zeilor vinului. Sfinții se vor specializa în secolul al XII-lea, odată cu apariția corporațiilor și a breslelor meșteșugărești. În general, un singur sfânt ocrotitor patronează o meserie. Totuși, pentru viile din Franța au fost numărați mai mult de treizeci de sfinți ocrotitori 30. Toți acești sfinți au motive bine întemeiate să își revendice această onoare. Fie că
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în timpul sfintei liturghii, etc. De fapt, toată această hagiografie ascunde probabil alte realități mai vechi, după cum o dovedește studiul calendarului. II. Sfinții ocrotitori ai viticultorilor 31 Cei aproximativ treizeci de sfinți ocrotitori ai viticultorilor în Franța pot fi clasificați în funcție de bresle, de regiuni și de calendar. Printre aceștia se numără sfinții ocrotitori ai viticultorilor înșiși: sfântul Antonin, abate, prăznuit în Franța pe data de 14 februarie; sfântul Friard, prăznuit la data de 1 august; sfântul Gautier este prăznuit la data de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
trezire la viață 39. Pe de altă parte, se va constata cu amuzament că, începând cu secolul al XVIII-lea Sfântul Vincențiu a fost, în același timp, atât patronul viticultorilor cât și al oțetarilor, ceea ce garanta uneia din cele două bresle împlinirea dorințelor. Atunci când "ceremonialul"40 Sfântului Vincențiu nu era decât o sărbătoare celebrată în intimitatea fiecărui sat, confreria "Cavalerilor Tastevin"41 a reînnoit obiceiul, organizând, în anul 1938 în prima sâmbătă după 22 ianuarie, o manifestare tradițională de amploare, inspirându
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în timpul celor trei zile de Carnaval. Foarte curând, aceste confrerii au devenit patronale și s-au pus sub egida unui sfânt ocrotitor al vinului și al pâinii, apoi aceste asociații cripto-religioase s-au transformat în societăți de ajutor reciproc în cadrul breslelor și în societăți de apărare a profesiei. Dispărute în agitația revoluționară, ele vor renaște din propria cenușă în anii treizeci ai secolului trecut și se vor înmulți după 1945. În prezent, toate marile podgorii franceze au confreriile lor de vin
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
clasamentul vinurilor graves; anii 1955, 1958 și 1959, clasamentul vinurilor saint-émilion; în timp ce apartenența lui château mouton-rothschild la categoria "Premiers Crus" s-a stabilit în cele din urmă în 1973. Aceste ierarhii vinicole care își aveau originea în demersurile autorităților din cadrul breslei, fiind deci "private și lipsite de valori juridice"62, au fost cu toate acestea, recunoscute prin intermediul articolului 284 din Codul vinului care autorizează utilizarea pe etichete a cuvintelor "cru classé" "atunci când este vorba de vinul de Bordeaux provenind din domeniile
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pragmatic-instrumental, acela de a unifica Prusia prin intermediul educației dirijate de stat. Educați să se identifice înainte de toate cu statul și țelurile sale, subiecții prusaci erau astfel scoși din cercurile lor inferioare de socialitate care le suscitau adeziunea sentimentală (stări sociale, bresle profesionale, comunități țărănești, land-uri etc.) și puși într-o relație directă cu statul. Consecința socio-politică ce decurgea fără cusur din această strategie educațională consista în dizolvarea solidarităților sociale intermediare ce se interpuneau între statul prusac și subiectul său. Sistemul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
faptul că raportul lui Bogdan a fost dat publicității fapt cu totul inedit, fără precedent, pentru lucrările comisiei -, suscitând reacții din partea lui Tocilescu, căruia i s-au raliat și alți autori respinși, ca de pildă I. Găvănescul. Incidentul a polarizat breasla istoricilor, linia de falie coincidând, în mare parte, cu demarcația generațională. Disputa istoricilor nu era doar una în care tinerii se răsculau împotriva veteranilor, încercând să răstoarne gerontocrația tradițională a breslei cu o phaedocrație, ci își avea resorturile într-un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
respinși, ca de pildă I. Găvănescul. Incidentul a polarizat breasla istoricilor, linia de falie coincidând, în mare parte, cu demarcația generațională. Disputa istoricilor nu era doar una în care tinerii se răsculau împotriva veteranilor, încercând să răstoarne gerontocrația tradițională a breslei cu o phaedocrație, ci își avea resorturile într-un fundamental diferendum de concepție. Acest fapt s-a văzut cel mai în clar în disputa dată în jurul raportului național-universal. Moștenitoare a românismului de secol XIX, școala tradițională ținea cu dinții de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Bogdan învestit acum cu prerogative ministeriale ce îl înzestrau cu puteri cenzoriale se angajează consecvent pentru opțiunea integratoare, particularul românesc trebuind subordonat universalului istoric. Disputa în jurul optimului național-universal va avea răsfrângeri cu reverberații prelungi, ecourile sale continuând se răzbată în breaslă pentru următoarele trei decenii în vocile lui G.I. Ionescu-Gion (propunător al unei formule integraționiste), G.N. Costescu (pledoarie apăsat neaoșistă) sau I. Lupaș (care pledează pentru o variantă moderat particularistă) (Zub, 2000, pp. 177-178). Un prim pas era făcut, o primă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
memoria națională românească. În perioada interbelică, opera memoriei naționale românești a fost, practic, desăvârșită. Venirea comuniștilor la putere va ocaziona restructurarea radicală a conștiinței istorice românești, care va fi reașezată de pe temelia ideologiei naționaliste pe fundația doctrinei materialismului-dialectic. Destructurarea vechii bresle a istoricilor și configurarea noului câmp istoriografic socialist, cu toate luptele intestine pentru putere profesională care au însoțit acest proces, este detaliată minuțios în monografia Politică și istoriografie în România: 1948-1964 (Müller, 2003). Din rațiune ce țin de economia textuală
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cerute de multele și împovărătoarele ocupații militare sau de cele ale administrației centrale și locale. Spre exemplu, satele de pe teritoriul comunei Umbrărești apar în catagrafia din 1831 numai cu birnici havaliți, excepție făcând 3 familii de la Condrea înscrise la rubrica breslele posturilor, adică făcând anumite slujbe statului. În schimb, la Drăgăneștii lui Mihail Sturza, viitorul domn, apar „45 birnici breslași și doar 13 birnici havaliți”. De fapt, cei 45 breslași de la Drăgănești și cei 3 de la Condrea sunt singurii înscriși la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
domnitorul Constantin Cantemir întrucât, prin sfetnicul său apropiat, Iordache Ruset, „scotea mulțime de orânduieli pe țară, și pe mazili dăjdii grele, și pe breslași greutate [...] că era breslași mulți la țară atunce, cu mii de stupi”, dând de înțeles că breasla în speța dată era aceea a stuparilor, subliniind și aspectul că, datorită obligațiilor grele puse pe această ramură economică, „s-au stins de atunce”. Înțelegem că a încetat să mai existe ca preocupare distinctă. În timpul domniei lui Constantin Duca, sfetnicii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și învățătorul școlii din acest sat. În vremurile noastre, părintele Vasile Ramfu, fiu de țărani din satul Torcești, fost elev al școlii din Umbrărești, a avut tăria și inspirația să sfideze regimul comunist, să se facă preot în condițiile când breasla preoțească era pusă sub semnul întrebării. Acum slujește la Catedrala din Tecuci, acolo unde fusese, cu peste 100 de ani în urmă, preotul iconom Hrisante Hâncu. Școala umbrăreșteană sătească O îndelungată vreme instituția care și-a asumat rolul de a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]