6,712 matches
-
conveniențelor. În piața Teatrului - răpit de jocul luminos și sonor al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care mă ocoleau claxonând nervos. Atunci mă oprisem în gardul de pe strada Ministerului, pe care nu putut să-l sar pentru a scurta drumul din Piața Palatului în bulevardul Magheru, dar poate fi orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care mă ocoleau claxonând nervos. Atunci mă oprisem în gardul de pe strada Ministerului, pe care nu putut să-l sar pentru a scurta drumul din Piața Palatului în bulevardul Magheru, dar poate fi orice prag din existența mea pe care n-am putut să-l trec, rămânând ancorat în copilărie. A., în scurta ei orange vătuită, care inexplicabil îi făcea mișcările ușoare, se îndepărtează mut ca într-un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
până la o oră printre tarabele șubrede cu măști grotești, producția inimitabilă a studenților de la Arhitectură, înșirată pe Calea Victoriei, în Pasagiu, sub coloanele anoste de la Romarta. Pentru expoziția asta făcea să coborâm la Primărie, să parcurgem un drum pe jos pe bulevard, care nu mai avea nici unul dintre reperele studenției noastre, făcându-ne să ne simțim revoltător de bătrâni, la zece ani de la terminarea facultății. Manuscrisul lui a redevenit voluminos, dospit în geanta veche neagră. Nici nu mai e lizibil de când episoadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
au speriat și pe mine păsările alea negre aseară... După despărțirea de ea, nici n-am mai călcat în bătrânul meu Cișmigiu. Parcă n-aș mai fi bucureștean, îmi zic în fiecare seară, când trec nervos cu RATB-ul pe bulevard între primărie și perdeaua de pomi cu secrete (un sepepist omorât de nu știu cine cu săbiile ninja, un nou-născut găsit de câini în tufiș, în extremitatea dinspre Schit clasicii bărboși ținând cenaclu - fiindcă pe lângă Cișmigiu trec numai seara). Vine încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mele ar fi trebuit să se lepede de intimism. Sau de politizare. Când încercam să mă deplasez prin oraș per pedes, să-mi scot din haine mirosul de serviciu al BT-urilor domnului V., rămâneam printre tarabele de cărți de pe bulevard și Calea Victoriei, într-un adevărat Babilon, nu numai din cauza culorilor nelimitate ale lumii, dar mai ales din cauza impresiei de prozelitism islamic (acasă, Zina și ceilalți și așa mă suspectează de rasism... ) Încărcat de „lecturi inteligente“, câte un paragraf din trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sinucigașii care trec printre, paradoxal părând să se bucure de viață, lăsând impresia că exact trecerea asta a lor înseamnă viață... Delleda am zis, fiindcă ea era scriitoarea sărăciei egale din Sardinia. Cu Zina ajunsesem deci, căutând un cizmar, pe bulevardul cu fântâni, în capul căruia Casa Poporului îți dă iluzia că artera e mult mai scurtă decât în realitate. Pașii sună dur ca într-un burg transilvănean, pe piatra albicioasă peste fosta groapă comună a victimelor ciumei lui Caragea (cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am mai dat câțiva ani prin Brașov sau veneam numai la cimitir, între două trenuri. Anul trecut, cu unchiu-meu Anton, ne-am învrednicit s-o căutăm pe profesoară în blocul unde știam că stă, unul dintre blocurile acelea masive de pe Bulevardul Gării, cu mozaicuri întruchipând modele abstracte pe-o latură... Spațiul verde, plin de pensionari - în fine se găsește una să ne anunțe că doamna murise anul trecut, se aruncase de la balcon, într-o ceartă cu vecinul de la scara cealaltă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
timp pentru cumpărături. Berechet. Așa. O să mă concentrez la tur. — Deci, Rebecca, spune Cristoph vioi, în clipa în care mă alătur iar grupului, tocmai le spuneam celorlați că acum mergem pe East 57th Street, spre Fifth Avenue, cel mai faimos bulevard din New York. — Super! zic. Sună foarte bine! — Fifth Avenue este linia care separă „East Side“ de „West Side“, continuă Cristoph. Cei care sunt pasionați de istorie vor fi interesați să afle că... Îl aprob din cap inteligent în timp ce vorbește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că s-ar putea să fiu pe moarte. Poate că îmi voi găsi eliberarea - trupul meu face această treabă în numele inimii mele. Mă duc la el la apartament, chiar dacă mintea mea îmi spune întruna să n-o fac. Locuiește pe Bulevardul Nan-yang, în cartierul Chingan. E un cartier pentru cei de sus, cultivați. Un loc care se potrivește gusturilor sale elegante. Ce caut aici? Nu sunt eu însămi. El mi-a dat cheile, dar nu mă așteaptă pe-acolo, căci i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pot să uit cum ne certam. Cât de urât era. Egoismul noastru. Momentul care pentru mine a însemnat sfârșitul. Izbucnesc în lacrimi de câte ori îmi aduc aminte cum mă iubeai. Cuvintele pe care mi le spuneai când ne plimbam, serile, pe Bulevardul Nan-yang. Mă trage înapoi, îmi spune să continui, să rămân lângă tine până la sfârșitul timpului. Îmi spune să nu dau voie acestei dureri să-mi strice viitorul. Durerea e ca un os de pește care mi s-a înțepenit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tăioase ca un ferăstrău. Casa lui e un muzeu, iar soția lui cu fața ca de tigru, Chao Yi-ou, este partenera lui de afaceri. Cuplul trăiește într-un palat privat în Dianmen, Strada Podul de Piatră, nr. 24, la capătul Bulevardului de Vest. Are o înfățișare obișnuită, însă înăuntru este un adevărat rai. Una dintre caracteristici eate un deal artificial care se înalță în spatele casei. E înalt cam cât o clădire cu trei etaje și e înconjurat de o pădure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zice el. Fă-ți apariția cu mine la Poarta Păcii Cerești din Piața Tiananmen. Zorii zilei de 18 august, 1966. Piața Tiananmen este plină cu un milon și jumătate de studenți și muncitori. E un ocean de steaguri roșii. Tot Bulevardul Păcii celei Lungi e blocat de tineri din întreaga țară. Toată lumea poartă pe braț o banderolă cu scrisul caligrafic, în galben, al lui Mao Gărzile Roșii. Mulțimea se întinde pe mile întregi, de la Poarta Xin-hua la Clădirea Securității, de la Podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-și coate. Și Buni, pierzând din ce În ce pământul de sub picioare și navigând Într-o ceață tot mai deasă, le-ar fi explicat amănunțit și foarte confuz un traseu Întortocheat, cu repere care existau acum o sută de ani, bulevardul Regele Ferdinand, bulevardul Regina Maria, piața de flori, strada Bateriilor, la statuia lui Brătianu, strada Sabinelor, biserica Mihai-Vodă, spitalul Colțea și alte asemenea repere, demolate și pierite Într-un nor de fum, sub ochii noștri plini de Înțelepciune. De mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Buni, pierzând din ce În ce pământul de sub picioare și navigând Într-o ceață tot mai deasă, le-ar fi explicat amănunțit și foarte confuz un traseu Întortocheat, cu repere care existau acum o sută de ani, bulevardul Regele Ferdinand, bulevardul Regina Maria, piața de flori, strada Bateriilor, la statuia lui Brătianu, strada Sabinelor, biserica Mihai-Vodă, spitalul Colțea și alte asemenea repere, demolate și pierite Într-un nor de fum, sub ochii noștri plini de Înțelepciune. De mai multe ori Buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui, Nuți! Să vadă și tovarășul colonel ce ortografie cunoaște generația asta expirată, așa le zice dânsul la ăștia din anii ’50! Au călătorit până În stația Gorjului, călătorit, auzi (râde), după care parcat, obiectivu a ieșit cu șoferu, au traversat Bulevardul Înfrățirea Între Popoare, până la blocul 16, scara C, În fața blocului a venit la el un individ care aștepta În fața blocului 16, scara A, care scară, A sau C? Luase ceva la bord căpitanul Gherghina când a scris raportul ăsta! Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lung, mai plin, așezat În echer față de calidor, Îl protejează. Nu numai de vânt. L-a protejat cât a putut. Calidorul casei din Mana este buricul pământului. Pe aici au trecut potecile de fugă, căile de bejenie, coridoarele de transhumanță, bulevardele de năvălire - cu toatele Întretăiate preț de câte un vad la apa Nistrului. Calidorul nașterii mele (la egală distanță de paralelele 46 și 47 - Însă nu chiar 47 - și cam pe unde coboară meridianul 29) a fost un asemenea punct obligatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
decât ai tu și o bucată de brânză sub braț - râse, făcând haz de el însuși. Și-acum, uite-mă... Am până și uniformă, un chipiu și un fluier... Gacel ajunse în dreptul lui și străbătură piața, îndreptându-se spre marele bulevard ce începea în partea opusă și pe care trecea, din când în când, câte-un automobil solitar. Aproape de centrul pieței, bărbatul se întoarse și îl privi cu atenție. — Ești într-adevăr targuí? vru să știe. — Da. — Și e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ministru? — Ali Madani. Nu! veni repede răspunsul. Din fericire pentru mine, nu-l cunosc pe Ali Madani... Și sper să nu fiu niciodată nevoit să-l cunosc. — Știi unde-l pot găsi? — La minister, presupun. — Unde e ministerul? — Coborând pe bulevardul ăsta, tot înainte. Când ajungi la promenada maritimă, la dreapta. E o clădire cenușie cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud țipetele deținuților torturați în beciuri. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
blestemat totul e politică. Mai ales de când Abdul-el-Kebir e liber. O să iasă cu bucluc! exclamă, apoi arătă cu mâna o străduță laterală spre care se îndreptă, traversând strada principală. Vino! spuse. Pe-aici. Dar Gacel tăgădui, și arătă spre capătul bulevardului: — Nu, spuse. Mă duc la minister. — La minister? se miră celălalt. La ora asta? De ce? — Trebuie să-l văd pe ministru. — Dar ministrul nu locuiește acolo. Acolo lucrează. Ziua. — O să-l aștept. — Fără să dormi? Feroviarul vru să spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
camion de gunoi, și dispăru în întunecimea străduței, după ce întoarse capul de mai multe ori ca să verifice dacă targuí-ul venea după el. Acesta nici măcar nu se clinti. Așteptă să dispară camionul și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui înaltă, veșmintele fluturându-i în vânt, absurd și anacronic în acel peisaj cu clădiri masive, ferestre întunecate și porți încuiate, stăpân absolut al orașului adormit, pe care părea că vrea să i-l dispute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și pierduse pentru moment ritmul activității, și se opri să aștepte la marginea plajei. Exact după cinci minute se auzi urletul unei sirene, își făcură apariția doi motocicliști urmați de un automobil negru, lung și greoi, și toată circulația de pe bulevard se întrerupse pe loc, pentru ca întregul convoi să intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu zări silueta înaltă unui bărbat elegant și semeț, care coborî din mașină însoțit de plecăciunile ceremonioase ale portarilor și funcționarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apeluri constante de a se reorganiza. După o jumătate de oră, incapabil să-și mai concentreze atenția asupra muncii sale și conștient că era pe punctul să provoace un colaps de circulație sau un accident grav, își părăsi postul, traversă bulevardul și mica grădină a ministerului și intră, aproape tremurând, în vastul hol cu coloane înalte de marmură albă. — Vreau să vorbesc cu șeful serviciului de pază, îi spuse primului ușier ce-i ieși în cale. După cincisprezece minute, însuși ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
decât de obicei și că arunca priviri furișe în jurul său. „Mă caută, își spuse. Dar n-o să mă recunoască niciodată cu hainele astea...“ Mai târziu, la opt fix, cu o precizie de cronometru, cortegiul ministrului își făcu apariția la capătul bulevardului și Gacel observă cum Ali Madani urca repede scara monumentală, ca să intre imediat în clădire, fără să se mai oprească să salute pe nimeni de data aceasta. Se așeză pe una din băncile de pe bulevard, ca unul dintre mulții pierde-vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
își făcu apariția la capătul bulevardului și Gacel observă cum Ali Madani urca repede scara monumentală, ca să intre imediat în clădire, fără să se mai oprească să salute pe nimeni de data aceasta. Se așeză pe una din băncile de pe bulevard, ca unul dintre mulții pierde-vară ce mișunau prin oraș, cu convingerea că dintr-o clipă în alta vor apărea Laila și fiii săi, ieșind chiar pe poarta aceea, dar, în cel mai adânc colțișor al sufletului său, cu toate că încerca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stradă asfaltată. Ridică privirea spre cadranul luminos, care îl observă ca un ochi mare de ciclop, și negura nopții nu-i permise nici măcar să distingă conturul turnului, încât cadranul i se păru o imensă lună plină abia plutind deasupra zării. Bulevardele păreau solitare fără prezența autobuzelor noctambule și a camioanelor de gunoi, și l-a neliniștit calmul anormal, deși ora era înaintată. Acest calm fu sfâșiat brusc de apariția unei mașini negre de poliție, ce trecu la distanță, cu o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]