15,206 matches
-
lunii pe boabele de muștar ale soarelui, istovindu-se-n căutatele ape. Se zbuciumă sângele urcând prin rădăcinile copacului din trup, împământenind sămânța coaptă cu irizări cuibărite-n miez. Alunecă prin simțurile mele uscate firul de apă-n dans, izvorul câmpiei, încremenite fibre atinse de pîrjol, așteaptă să respire ploile repezi. Tu-mi apleci cumpăna-n interior până-n limpede ochiul fântânii și mă ungi cu mirul ei rece pe fruntea boltită de ani. Referință Bibliografică: Zile de vară / Llelu Nicolae Vălăreanu
ZILE DE VARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358801_a_360130]
-
încălzindu-se cu sufletul la ele, simțind cum sângele îi umple corpul și îl hrănește cu sănătate spirituală. Poeta Elena Armenescu ne spune cu nostalgie: Azi am fost din nou / La nucul de argint / Așa cum sta, în plină lumină, / în mijlocul câmpiei, / acoperită de zăpadă / srălucitoare,orbitoare / singur / cu crengile proiectate pe cer ... Unde s-ar fi putut îndrepta acele crengi decât spre lumina cerească, de unde poetei i-au venit în minte să îmbrace într-o podoabă atât de strălucitoare nucul, pom
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
orbitoare / singur / cu crengile proiectate pe cer ... Unde s-ar fi putut îndrepta acele crengi decât spre lumina cerească, de unde poetei i-au venit în minte să îmbrace într-o podoabă atât de strălucitoare nucul, pom sacru și trăitor în mijlocul câmpiei, o libertate pe care numai poeta și-o dorește în taină. Mi-am lăsat gândurile într-o mare uitare de sine, se alătură idolatriei noastre Cezarina Adamescu, continuând: De pe ruinele lor, pămătufuri de fum alb se înalță / la fel ca
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
revenea „ Nu-mi pot închipui că aș fi putut să mă nasc în altă parte. E greu să-mi imaginez că s-ar fi putut întâmpla pentru mine această nenorocire. Nu pot smulge niciodată din inima România și locul din Câmpia Brăilei unde revin mereu pen- tru că nu se poate să nu văd Dunărea, seceta, iarba, durerea că vechimea se stinge și că lumea se petrece pe drumuri pe care n-aș fi vrut să le cunosc. Vin la Brăila
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
să cumperi un covrig pentru un copil sărman? Oare această sărăcie nu este mai mare în suflet decât în buzunar? Comentați............. Faptele de binefacere, milostenia și rasplata lui Dumnezeu pentru acestea le putem asemui - metaforic vorbind - cu niște dialuri și câmpii frumoase din România, care nu suferă nici o pierdere prin faptul că îi fac loc râului de munte să ajungă la mare. Ceeace dăruiesc acestea le este răsplătit însutit. Deoarece torentul care se rostogolește zgomotos în vadul lui lasă în urmă
LEGEA SFÂNTĂ A DATORIEI... de IONEL CADAR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358915_a_360244]
-
lui este de un verde mai proaspăt, copacii au un frunziș mai bogat, florile sunt mai exuberante. Când căldura toridă a verii face ca pământul să fie uscat și sterp, cursul râului este marcat de un culoar de verdeață; iar câmpia care si-a deschis inima, ca să poarte comoara de apă a muntelui înspre mare, este înveșmântată în prospețime și frumusețe, ca o mărturie despre recompensa pe care harul lui Dumnezeu le-o oferă tuturor celor ce se dăruiesc pe ei
LEGEA SFÂNTĂ A DATORIEI... de IONEL CADAR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358915_a_360244]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MAMĂ CÂMPIE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă plec, Înconvoiată De povara dorului. Mamă Câmpie, Pe umerii tăi Pădurea a înfrunzit, Iar pe obrajii durdulii Au înflorit și macii purpurii Cu măciulii-făclii
MAMĂ CÂMPIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358913_a_360242]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MAMĂ CÂMPIE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă plec, Înconvoiată De povara dorului. Mamă Câmpie, Pe umerii tăi Pădurea a înfrunzit, Iar pe obrajii durdulii Au înflorit și macii purpurii Cu măciulii-făclii, În care se ascunde Visul... Ascult în tăcere Șoaptele sufletului Și graiul norilor, Când ploaia-mi vorbește. Pe trupul tău Grâul înflorește, Iar
MAMĂ CÂMPIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358913_a_360242]
-
Ascult în tăcere Șoaptele sufletului Și graiul norilor, Când ploaia-mi vorbește. Pe trupul tău Grâul înflorește, Iar prepelițele Cuiburi și-ascund La umbră de răsură. Floarea soarelui ne-mbie Să-i sorbim din pălărie Spirala Infinitului - Poarta Răsăritului. Mamă Câmpie, Îți mângâi cu dor Trupul plin de fiori, Privesc cum înflorește Raiul Pe umerii tăi... Dorul L-am ascuns în adâncu-ți, Acolo Unde izvorăște Lumina. Pădurea Îți cântă doine Și balade haiducești. Străbunii Te-au dăruit urmașilor, Și energia ta
MAMĂ CÂMPIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358913_a_360242]
-
doine Și balade haiducești. Străbunii Te-au dăruit urmașilor, Și energia ta Le curge prin vene. Tu stai și-asculți Tropotul cailor nopții, Pe care-i adapă La fântânile vieții Străbunii cu nepoții, În nopțile cu lună... Referință Bibliografică: Mamă câmpie / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MAMĂ CÂMPIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358913_a_360242]
-
și gesturile-ți. Am închis culorile tale În zile de sărbătoare... Ca să rămână în ele gândul tău Crescut la umbra lui Eminescu și a lui Noica; Să curgă prin ele dorul Pentru Duhul Sfânt al Suceviței, cea iertătoare. Și paloarea câmpiei sub arșița amezii Cotropitoare; Să respire prin ele, dragostea ta pentru noi Netrecătoare. Încep aceste rânduri versificate, deoarece-mi este greu să aștern pe hârtie gânduri și amintiri legate de cel ce mi-a fost mie și atâtor alte promoții
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
de timp, spre al citi. Parcă mi-era și jenă să-l primesc ! L-am primit, l-am citit apoi l-am înapoiat. Ce poezie frumoasă ! Cuvintele parcă erau luminate, de o candelă de Sus. Peisajele sale pierdute pe întinderea câmpiei sau în luciul apei, strivite de siluetele Munților Bucovinei, sau de fântâna din curtea casei de la Sucevița, exercită asupra oricărui o atenție deosebită . Fascinația mănăstirilor sau schiturilor spre care se îndrepta de fiecare dată în timpul lungilor sale opriri spre a
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
pentru viața lui: “Poetul nu-i mânătarcă de vid printre constelații ... : Memoriă digni viri: Grigore Vieru / Cât de necesar mai este Poemul, cât de folositor / mai este Poetul, în Cetate ... , / dacă Poetul e fulgul fertilizator, germinator, / ce cade-n celesta câmpie zebrată ... , / dacă Poetul e steaua ce are cireșe la urechi / aidoma androginului galactic ... , / dacă Poetul e-o / mânătarcă de vid / printre constelații, / ori o astral-frunză ... , / dacă Poetul e ființa / după a cărui frunte de sabie-dacă / se curbează cerul ... , / dacă Poetul
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
-a ninge / în sfânta parte - dinspre Cogaion - a Banatului: / imense flori-clopote-de-nalbă, / fluturi de fulgi, / nemaipomeniți, / cât aripa de vrabie, / foșnesc vertical, / tăind tămâioșii cumuluși / ai preamărețului subceresc - / gugulanii așază merele-n fânul / ce miroase profund a istorie dacică, / până la marginea câmpiei, / până la primele piramide extraplate, de mere, / de nuci, de prune, de butoaie cu brânză ... / Totuși, / astăzi n-a mai nins orizontal, / ca în tinerețea-mi de flacără ... Poate, pentru că nu-mi place chipul râului / când ninge: e prea-ntunecat / între
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
mișcare, secundele sevei ... / Nici lișițelor nu le mai place-n chindie / intensa umbră zebrată a râului - nu și-au mai făcut apariția / lângă malurile pe care sunt stivuite / sulurile de mătasă și de borangic / pentru rochiile mireselor din orașul de câmpie - / oraș peste care / tot mai timidă luna răsare / ca-n fața întâilor zăpezi ... ” Aici sunt mici tablouri de viață rurală, transpuse artistic. O poezie completă ce cuprinde toate elementele în ea, ca un creuzet fermecat. În structurarea volumului, urmează alt
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
Hugo în „Legende de Siecles”, redă felul în care Vlad Țepeș a întâmpinat armata sultanului Mahomed al II-lea venită să cucerească Țara Românească. Înaintând spre Târgoviște, oștenii armatei turcești au fost îngroziți de priveliștea oferită de Țepeș: case arse, câmpii pârjolite, fântâni cu apă otrăvită și o imensă pădure de cadavre. Îngroziți de mirosul cadavrelor prizonierilor turci înfipți în țepe, ofițerii lui Mahomed s-au retras recunoscând victoria voievodului. Pentru noi românii însă, Vlad Țepeș a rămas voievodul „în timpul căruia
CAROLINA BALLET de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358964_a_360293]
-
IUBI Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 589 din 11 august 2012 Toate Articolele Autorului Tu știi că ochii mei citesc poemele nescrise Iar buzele mele îți sorb cuvintele nerostite Tăcerea mea te-ntunecă Pașii mei îți colindă câmpiile Iar palmele mele îți reclădesc castelele dărâmate de alte iubiri Nu mă iubi dar păstrează-mi amintirea închisă într-o clepsidră albastră care a uitat să fie întoarsă Nu te juca de-a soarta răsfirând firele de nisip Nu măsura
NU MĂ IUBI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359020_a_360349]
-
mai înfloriți! avea să-l ia odată un mucalit peste picior, stând la umbra unui gard de gărduraniță, unde-și povesteau amintirile, privind de acolo, din spatele grădinii lui Hambar, șerpuirile unui pârâu, ce-și făcea loc de-a lungul interminabilei câmpii a Bărăganului printre lanurile de floarea soarelui sau galbenul de stampă japoneză a grâului presărat cu maci, în timp ce-și răsuceau mahoarcele lor din tutunul fărâmițat în podul palmei și apoi răsucit în foițe subțiri, rupte din organul partidului
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
sub unghii de unde înlăturau pământul ce le mai rămăsese din proprietățile de altădată, căci divinul Stalin, prin cozile sale de topor, îi deposedase de micile lor proprietăți în numele fericirii universale. Privind în depărtare din dealul lui Hambar se vedea nesfârșita câmpie. Acolo unde fusese grâu, și unde încă nu se arase, se zărea un cârd de gâște păzite de câteva colectiviste grase, cu pântecul rotund, de parcă erau niște butoaie îmbrăcate în ii ca de sărbătoare. Câmpia, pe deasupra căreia plutea duhul primordial
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
lui Hambar se vedea nesfârșita câmpie. Acolo unde fusese grâu, și unde încă nu se arase, se zărea un cârd de gâște păzite de câteva colectiviste grase, cu pântecul rotund, de parcă erau niște butoaie îmbrăcate în ii ca de sărbătoare. Câmpia, pe deasupra căreia plutea duhul primordial al tătucului Stalin, cu țărăncile acelea ce se vedeau în depărtare pe miriște, era parcă una din fotogramele produse pe bandă rulantă la celebrul studio Mosfilm. Cu neântrecutul lor entuziasm proletar noii colectiviști ridicaseră fluierând
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
chirurg social? Suveica politicii mondiale țese o vreme de-o să ne căutăm singuri fulgii. Dacă o s-o mai ținem tot așa, din dârdâială în dârdâială, din jumătăți de cuvinte, în jumătăți de tăceri, din răbdat în răbdat, o să ajungem pe câmpia veșnic înverzită, drepți ca scândura de brad. Până atunci, o să avem timp berechet să ne îmbătăm cu promisiuni deșarte. Pregătirea e făcută. Oferta diversificată. Când am început să ne dumirim cum e încropit mecanismul picării guvernelor, lumea era împărțită în
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
ție-ți este frig și copiilor tăi le este foame!... Ei fac lei, dar nu pentru dânșii, ci pentru împovărarea ta!... Doină și iar doină!... suntem pribegi în coliba părintească... și străini în pământul răscumpărat cu sângele nostru... Dar în câmpie crește, și pe dealuri iarăși crește o floare pentru popoarele chinuite... Nădejdea! Ești searbădă și slăbănoagă... ai suferit de toate... o țară de chinuri!... Ridică-ți capul strivit și caută să vezi... semne s-au arătat pe ceriu... furtuna mântuirii
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
apare în albastru, ca zâmbetul unui copil ce vede lumina prin ochii mamei sau ca cel al femeii care iubește și împarte strălucirea sacralizată a azurului. Astfel, am recunoaște că imaginarul albastru din picturile lui Mihai Cătrună , desfășurat în acele „Câmpii Elizee”, încearcă să inunde cosmosul. Magie sau nu, cu bagheta poeziei Floarei Cărbune, pictura trece în vis. Sub imperiul albastrului, pictorul suprarealist, Mihai Cătrună face orice contur să ne zâmbească precum cerul în răsărit iar fiecare formă feminină să devină
ELISABETA IOSIF ALCHIMIA FRUMOSULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359055_a_360384]
-
apare în albastru, ca zâmbetul unui copil ce vede lumina prin ochii mamei sau ca cel al femeii care iubește și împarte strălucirea sacralizată a azurului. Astfel, am recunoaște că imaginarul albastru din picturile lui Mihai Cătrună , desfășurat în acele „Câmpii Elizee”, încearcă să inunde cosmosul. Magie sau nu, cu bagheta poeziei Floarei Cărbune, pictura trece în vis. Sub imperiul albastrului, pictorul suprarealist, Mihai Cătrună face orice contur să ne zâmbească precum cerul în răsărit iar fiecare formă feminină să devină
TOAMNA POEŢILOR(LANSARE DE CARTE, FLOAREA CĂRBUNE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359063_a_360392]
-
te prefac într-un nor călător, să vrei să plângi și să nu poți plânge, ci, disperat, să străbați lumea-n lung și lat, ca să afli ce este Iubirea. Pasămite, prințesa avea puterea să-nsuflețească pământul și pietrele, să umple câmpiile cu verdeață și flori, iar văzduhul cu nori. Acum era mânioasă și furioasă pe acest flăcău încăpățânat și lipsit de înțelepciune, care insista s-o ducă-n țara lui. O mai și jignise. De aceea întinse mâna spre el: -Prefă-te
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]