5,886 matches
-
cu o încărcătură remarcabilă de accesorii șamanice, fără a atinge sau a distruge ceva anume. Numărul de cuvinte uzitat este de 12.000, compa rativ cu ceilalți membri ai comunității care nu folosesc mai mult de 4.000. Este uneori cântăreț, poet, instrumentist, medic, dar niciodată o persoană cu handicap. XVIII.3. Ritualurile inițierii șamanice inițierea șamanică presupune un scenariu bine cunoscut în istoria religiilor: moarte simbolică, tortură, înviere. Un moment esențial al învierii Îl constituie capacitatea neofitului de a-și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
este, într-adevăr, cea justă. Ea se fundamentează pe o realitate care nu poate fi contestată fiindcă este susținută de toată poezia noastră populară, de miile de doine și cîntece care încep cu Frunză verde și niciodată cu Frunze verzi. Cîntărețul popular se servește de-o singură frunză, nu de mai multe. Cînd lui frunză îi ia locul foaie și acesta apare tot la singular: Foaie verde, nu Foi verzi. Chiar atunci cînd creatorul anonim recurge la diminutiv, el zice: Frunzuliță
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
recurge la diminutiv, el zice: Frunzuliță (și-o alună), Floricică (floare-albastră), Foiță (verde de nuc) ș.a. Cum avea să se abată tocmai Eminescu de la această formulare? La singular apar, în situații asemănătoare, și diversele „instrumente” muzicale, de care se servesc cîntăreții: fluier, ceteruică (cînd te-aud); Buciumul (sună cu jale); Din cobuz de os... și atîtea altele. Alte lecturi semnalate de autorul cărții pot constitui motive de discuție și de controversă. Pe temeiul acestora s-ar putea scrie o nouă carte
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și Librăria George Cerchez, Huși, 1938, p. 78 - 79) Ion Ionescu amintește și pe preotul sachelar Ioniță Ciobanu, născut la 5 ianuarie 1901, hirotonit la 16 octombrie 1924 și transferat din Ciocani - Tutova la Dodești în 1927. Era ajutat de cântăreții bisericești Dănilă Bogos, născut la 23 aprile 1913, numit la 1 ianuarie 1936, transferat la 1 noiembrie 1936, și Neculai Balaur, născut la 30 septembrie 1895 și numit în 1922 („Anuarul Eparhiei Hușilor pe anul 1938”, p. 78). Pentru ridicarea
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93470]
-
se vedea §4.3.2.2), care au dovedit genialitate în diferite domenii, dar care au întâmpinat multe dificultăți în școală, putem afirma că nu au fost inteligenți? Dar despre un sportiv campion, un jucător de șah valoros sau un cântăreț renumit, care în urma testelor obișnuite de inteligență nu au un IQ înalt? Ce le-a permis acestora să obțină asemenea performanțe în domeniile lor de activitate? Howard Gardner (profesor de teoria cunoașterii, educație și psihologie la Graduate School of Education
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
înclinație deosebită are prozatorul pentru descrierea interioarelor de modă veche, prilej de înșirare încântată a unor cuvinte arhaice, turcisme și grecisme, cu mari efecte evocatoare. Cu aceeași savoare lexicală sunt realizate și siluete din Bucureștii de altădată, vechi lăutari și cântăreți bisericești, printre care se întrevede, uneori, silueta lui Anton Pann. Versurile lui T., incluse în Icoane (1891) și Realiste (1896), sunt compuneri sentimentale de album, idile delicate, încheiate de obicei cu o glumă sau cu o ironie, în maniera pe
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
majoritatea aparținându-i. Capitolul final, Germanistica românească, reușește să condenseze în câteva prezentări și îndeosebi în bibliografie contribuțiile din acest domeniu. Specializat în germana medievală, T. face numeroase traduceri din literatura acestei perioade: antologiile Din scrinul vechi... (1924) și Cavalerii cântăreți (1933), epopeea populară Gudruna (1931), tălmăcire în metru original, apreciată pentru „caracterul ei popular și arhaic”, pentru „graiul neaoș, plin de sevă” (Victor Morariu), Sărmanul Enric de Hartmann von Aue (1932) și, foarte reușit ca stil, Aventurosul Simplicius Simplicissimus (I-
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
Din scrinul vechi..., pref. N. Iorga, Craiova, 1924; Franz Grillparzer, Sappho, Fălticeni, 1926, Medea, pref. Agatha Bârsescu, Fălticeni, 1930; R. H. Bartsch, Fără Dumnezeu, Fălticeni, 1927; Gudruna, Fălticeni, 1931; ed. București, 1966; Hartmann von Aue, Sărmanul Enric, Fălticeni, 1932; Cavalerii cântăreți, București, 1933; Heinrich von Morungen, Doiniri pe alăută, Fălticeni, 1941; Povestiri germane, București, 1942; Hans Carossa, Jurnal de război în România, București, 1942; Pribeagă prin lume. Vechi povestiri germane pentru tineret și copii, București, 1943; Bjørnstjerne Bjørnson, Mâinile mamei, pref.
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
Gudruna”, FF, 1932, 1-2; Simion C. Mândrescu, „Gudruna”, „Revista germaniștilor români”, 1932, 3; Victor Morariu, Hartmann von Aue, „Sărmanul Enric”, „Revista germaniștilor români”, 1933, 1; I. Al. St. Svensk, Hartmann von Aue, „Sărmanul Enric”, CL, 1933, mai; Leontin Iliescu, „Cavalerii cântăreți”, U, 1933, 196; Simion C. Mândrescu, „Cântecele de cruciată ale lui Walther von der Vogelweide”, „Revista germaniștilor români”, 1934, 2; Scriitorul Virgil Tempeanu la 50 de ani, Fălticeni, 1939; Perpessicius, Opere, IX, 418-422; Florin Manolescu, „Cântecul Nibelungilor”, CNT, 1965, 14
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
lui zi și noapte pentru a-l proteja de căldura soarelui, de frunze sau ploaie. El însuși pretinde că avea trei palate, unul pentru vară, unul pentru iarnă și unul pentru anotimpul ploios. Era înconjurat de servitori, de dansatori și cântăreți, a căror singură grijă era să-l distreze. Nu știm dacă o asemenea descriere este exactă, dar putem accepta că tinerețea lui Buddha a fost plină de opulență. Informațiile asupra felului său de a fi sunt destul de sumare. Savanții au
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Bacalbașa, putea să ofere câte 6 000 lei anual pentru trupa românească (I. Massoff, Teatrul românesc, vol. II, p. 421). Trompeta Carpaților anunța, la 28 septembrie/8 octombrie 1871 că trupa italiană angajată de B. Franchetti sosise în Capitală, printre cântăreții cunoscuți publicului românesc aflându se Patierno, „renumitul tenor care a făcut deliciile bucureștenilor în două ierni succesive“ și Pietro Milesi, „simpaticul bas de acum doi ani“. târgul moșilor Cei cari au scris despre Târgul Moșilor spun că este răspândit prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cafeul-concert a fost înveselit de verva unui comic, anume Fillkovsky. Despre acesta îmi aduc foarte puțin aminte. Știu numai că era foarte mult apreciat, căci el a inaugurat genul cupletului satiric de actualitate. Pe vremea pe care o descriu exista cântărețul care, a doua zi după fiecare eveniment însemnat, îl cânta în versuri de actualitate. Astăzi, cântărețul a dispărut. După 50 de ani, acest gen vesel, curat, lipsit de obscenități, plăcut intelectualității, literar, nu-l mai cultivă nimeni. Neapărat, cauza este
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aminte. Știu numai că era foarte mult apreciat, căci el a inaugurat genul cupletului satiric de actualitate. Pe vremea pe care o descriu exista cântărețul care, a doua zi după fiecare eveniment însemnat, îl cânta în versuri de actualitate. Astăzi, cântărețul a dispărut. După 50 de ani, acest gen vesel, curat, lipsit de obscenități, plăcut intelectualității, literar, nu-l mai cultivă nimeni. Neapărat, cauza este că nu mai rentează. Căci, să nu uităm că trăim azi o vreme în care supremul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
centrul comercial al orașului, cea de Verde, vestul și nord-vestul (între Calea Victoriei și Calea Rahovei), Albastru - sudul (între Calea Rahovei și Calea Dudești), Negru - estul (între Calea Dudești și Calea Moșilor) și Galben - nordul (între Calea Moșilor și Calea Victoriei). 267. Angheluș Dinicu, cântăreț muscalagiu (din nai), bunicul lui Grigoraș Dinicu. 268. Sava Pădureanu (1848-1918), la început cobzar într un taraf bucureștean și-a alcătuit un taraf propriu în preajma Războiului de Independență, cu care a cântat și peste hotare. 269. Ion Dinu (Dinicu), a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cântat și el în străinătate, în Franța și Rusia. bucureștiul în 1871 145 bătrânul 270, Pădureanu surdul, care cânta la berăria Ströbel, al doilea Angheluș din Ploiești care, în realitate, nu era Angheluș, ceva mai târziu Marin Buzatu, chitarist și cântăreț, un alt lăutar numit Muscalu, care avea în repertoriu un cântec pe care-l cânta râzând cu hohote etc. Pădureanu, nu surdul, a făcut senzație la expoziția din Paris și în Rusia.271 Alături de lăutari erau vioriști străini. Mai întâi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
toți supușii din străinătate. Insurgenții bosniaci au respins amnistia și războiul cu Turcia urmează. Insurecția este încurajată, se zice, nu numai de Rusia, dar chiar de Austria. Un om cu mare vază, un om la ordinea zilei este I.D. Ionescu, cântărețul bucureștean. Canțonetele lui politice sunt foarte gustate, mai ales în timpul cât era Lascăr Catargiu la putere, canțonetele - multe din ele de Pantazi Ghica, deși anonime - făceau furori.63 Acum dădea reprezentații 302 bucureștii de altădată semnatarii „programei“ mai aflăm numele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cetinje, capitala principatului Muntenegru. 63. În ianuarie 1876, pentru canțonetele sale, care conțineau „espresiuni injurioase în contra domnitorului și a guvernului“, lui I.D. Ionescu i s-a interzis de către autorități la Hotel Dacia, într-o sală de jos, în tovărășia unui cântăreț francez, anume Charles Valtier, și a unei tinere cântărețe numită Seraphine, mai târziu o cunoscută corsetieră bucureșteană.64 Pe vremea aceea petrecerile bucureștene de vară se mărgineau la grădinile Rașca și Stavri 65, Șoseaua, cofetăria Capșa și cofetăria Fialkovsky, „Leul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Rașca și Stavri 65, Șoseaua, cofetăria Capșa și cofetăria Fialkovsky, „Leul și cârnatul“, grădina Constantin (actual Epurescu). Vara boierimea se ducea la Paris sau pe la moșii, puțină lume pe la Câmpulung. Teatre de vară nu erau. Rareori câte o grădină cu cântăreți. Ziarele liberale publică lista candidaților guvernamentali pentru județul Ilfov, la Cameră: Colegiul I, Gheorghe Vernescu; Colegiul II, Eugeniu Predescu; Colegiul III, general Golescu, C.A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Stancu R. Becheanu, Eugeniu Stătescu, Grigore Serurie, Col. IV, Nicolae Fleva.66
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de popice. Acolo veneau să joace popice el vețienii și câțiva invitați ai lor. Pentru vară, grădina era închiriată la trupe de cafeu-concert. Anul acesta, și în prevederea deverului mare ce trebuia să aducă afluența rușilor, luase grădina în exploatare cântărețul comic I.D. Ionescu și dăduse direcția nominală unei artiste franceze, cântăreața Fanelly. Câteva cuvinte despre acest cântăreț care, un număr de 19 ani, a fost copilul răsfățat al Bucureștilor. Încă de pe la 1873 s-a ivit în București I.D. Ionescu, român
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era închiriată la trupe de cafeu-concert. Anul acesta, și în prevederea deverului mare ce trebuia să aducă afluența rușilor, luase grădina în exploatare cântărețul comic I.D. Ionescu și dăduse direcția nominală unei artiste franceze, cântăreața Fanelly. Câteva cuvinte despre acest cântăreț care, un număr de 19 ani, a fost copilul răsfățat al Bucureștilor. Încă de pe la 1873 s-a ivit în București I.D. Ionescu, român transilvănean, comic, cântăreț după modelul comicilor austriaci.133 378 bucureștii de altădată 131. La 23 septembrie/5
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ionescu și dăduse direcția nominală unei artiste franceze, cântăreața Fanelly. Câteva cuvinte despre acest cântăreț care, un număr de 19 ani, a fost copilul răsfățat al Bucureștilor. Încă de pe la 1873 s-a ivit în București I.D. Ionescu, român transilvănean, comic, cântăreț după modelul comicilor austriaci.133 378 bucureștii de altădată 131. La 23 septembrie/5 octombrie 1877, decret dat la Verbicea, în sudul Dunării. 132. Unități ale gărzii imperiale ruse au defilat pe Calea Mogoșoaiei, în fața principesei Elisabeta, la 5/17
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
133. I.D. Ionescu, despre care s-a mai vorbit în aceste pagini (p. 303 și nota 64), născut la Brașov în 1844, a trecut Carpații după 1860, formându-se în trupele lui Iorgu anul 1877 379 Înaintea lui Ionescu fusese cântăreț la modă prin cafeurile concerte un oarecare Fillkovsky, care a dispărut repede. Ionescu a cultivat cupletul de actualitate, politic și social, iar autorii acestor cuplete erau Pantazi Ghica, Ion Moșoiu, N.T. Orășanu etc. În 1877, I.D. Ionescu era în apogeul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
gloriile bucureșteanului este că știe să facă chef. (Id., ibid., nr. 11573, 25 decembrie 1921, pp. 1-2.) Pagina 141 * Nicăieri nu-mi plăcea atât cât la Bordei. La Paște ori la Sfântul Gheorghe ne angajam ceata: opt până la zece, cu cântăreții Mugur Costache, Bărcănescu, Mitică Herescu, cu Caragiale, cu Iancu Suchianu, profesorul Mirescu, actorul Ștefan Iulian, translatorul Ilariu Hohaș, vioristul Drugoi și încă alții și porneam la Bordei. Plecam pe jos la Șosea, căci eram tineri și fără multe parale, ziua
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
articol scris cu prilejul morții lui I.D. Ionescu (Ion C. Bacalbașa, I.D. Ionescu, Ileana, an. I, nr. 2, septembrie 1900, p. 29, în care aflăm și o succintă caracterizare a celebrului actor, importantă pentru definirea stilului său de interpretare: „...Era cântărețul tip al canțonetei. Simpatic, cu o înfățișare impozantă, elegant și zvelt - deși era gras -, poseda o mască mobilă capabilă să înfățișeze cele mai fine nuanțe; gesturile și mișcările măsurate, ajutând admirabil la vivificarea ideilor, niciodată triviale. Vocea-i, deși nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
grădină în față, pe locul ocupat astăzi, în strada Câmpineanu, de Hotelul Simplon. La stradă este un șir lung de încăperi, iar în colțul stradelor Câmpineanu și Sf. Ionică o băcănie foarte cercetată, băcănia Sălcianu. Acest teatru este dirijat de cântărețul la modă, popularul I.D. Ionescu. I.D. Ionescu a cunoscut și celebritatea și averea. Cupletele lui scrise de Pantazi Ghica, avocatul Ion Moșoiu, tatăl literatului Alfred Moșoiu și alții erau în toate gurile. Pe vremea aceea, precum am mai spus-o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]