5,189 matches
-
repede prin întuneric, așa că Zitta nu m-a mai putut ajunge. Bănuia că păstrez, în taină, un proiect pentru o mare lovitură comercială, căci altfel nu mi-ar fi strigat din urmă, să-mi fac testamentul în favoarea ei. Intrai în cafeneaua unde altădată supam, în tovărășie veselă, după teatru. Chelnerul mi-a luat raglanul și pălăria. Era pe la sfârșitul lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dispariției mele. Ar fi un act arbitrar al destinului. Făcui socoteala anilor trăiți și cifra lor mi se păru prea mică, existența mea prea scurtă și descompunerea celulelor organice o problemă de viitor îndepărtat. Înviorat de constatare, intrai într-o cafenea mică, ce abia își ridica obloanele. Scaunele erau încă pe mese. Un chelner bătrân mă întâmpină, târșâindu-și ghetele fără urmă de tocuri, dar bine lustruite. Ceaiul fierbinte ce mi-l servi pe trei sferturi răsturnat din pahar pe tăva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
original și fără greșeală. Ochii lui de culoarea plumbului se umplură de lacrimi și plânsul său sfâșietor mă deșteptă din toropeală. Afară ploua cu găleata. Tânărul care trecea fluierând, prin ploaie, s-a oprit uimit în fața mea. Stăteam în pragul cafenelei. - Nu știu dacă-ți mai aduci aminte de mine, deși acum ne întâlnim pentru a treia oară, zise el, descoperindu-se. Întâia dată urmase dânsul surâzând, ne-am cunoscut la vitrina fotografului de lângă Dom. Priveam amândoi poza mărită a femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
recunosc, așa cum stă în fața mea, desculț, cu picioarele degerate. Dar Wanda a rămas aceeași, cu ovalul chipului frământat ca din cocă. Era blândă în dragoste, ca oaia la tunsoare. - După ce m-ai necinstit, zice a doua, m-ai poftit în cafeneaua hotelului, unde ai citit revistele un ceas întreg, fără să mă vezi, fără să-mi spui un cuvânt, ca și cum gol ar fi fost scaunul pe care mă așezam la aceeași masă cu tine. - Dacă nu m-ai fi excitat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care scârțâie. O cheie nimerește anevoios în gaura ușii de alături. Se aude răsucitul ei în broască. Un bărbat spune ceva însoțitoarei care râde hohotind. După salvele de râs urmează o pauză, o romanță sau un reproș. De jos, din cafenea, ajung până la mine frânturile orchestrei, cu vocea contrabasului pe două tonuri diferite. Mâine voi pleca mai departe, să mă izbesc de mine însumi la răspântie. Ce să mai încep cu trupul și cu sufletul ăsta? Răspunde-mi Gloria! Spune tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și mașina de cusut fusese legănată ca și racla aceea de copil, în aer, înainte de a fi scoasă în curte, unde convoiul familiar nu a mai urmat-o de rușinea vecinilor. A doua zi, moșul Isidor, pe când juca domino la cafenea, a fost lovit de boala somnului. L-au dus acasă mut și adormit. După două săptămâni de la această întâmplare, el fu internat la balamuc. Cerea mereu struguri și scormonea cu degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din când În când, câte un american, ca Jimmy Whistler. Aveam standarde mai ridicate decât francezii și făceam mai multă mișcare. Eram considerați grozav de excentrici, ridicând greutăți sau balansându-ne la trapez când ceilalți preferau să zacă Într-o cafenea și să flirteze cu chelnerițele. — La trapez! exclamă Henry. — Da, aveam unul În studio, atârnat de o grindă din tavan... În fine, după vreun an de viață din asta, oricât ar fi fost de plăcută, am simțit nevoia de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
martie, pentru o vizită prelungită. Trase la hotelul său preferat, Westminster, din Rue de la Paix, În apropiere de Place Vendôme. Guta continua să Îl supere, dar reuși să străbată, șchiopătând, bulevardele, pentru a-l Întâlni pe Morton În restaurante și cafenele pe care le „descoperise“. Tot atunci se Întâmpla să fie la Paris și Henry Harland și luară Împreună o cină plină de bună dispoziție, la care tânărul Își expuse avântat planul de a publica un nou periodic literar de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scriitor uitat între timp. Apărut în 1933 la editura Propyläen din Berlin, romanul lui povestește, preț de cinci sute de pagini, despre bărbați care-și caută un sprijin în viață sau fericirea și care, după sfârșitul Primului Război Mondial, se plictisesc prin cafenele, despre revoluția proletară și contrarevoluție și, în treacăt, despre anarhiști care pun bombe. În principal, însă, e vorba despre un dezrădăcinat sărac, dar ambițios, care părăsește orașul de pe malurile Dunării, cutreieră lumea și se întoarce acasă cu o femeie bogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
schițe, un teanc de desene: coli pe care, cu o pană de pescăruș sau cu un tub de bambus, o linie de contur, care aproape că nu se frânge, reține capete de femei și de bărbați care - pe drum, prin cafenele, pe băncile din parcări, în metrou și în diferitele locuri prin care am dormit - mi-au stat aproape preț de o schiță. Pe deasupra, mai există și două duzini de acuarele pe hârtie de împachetat. Motivul acestora nu îl reprezintă capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
terminau. Foarte ușor mergea scrisul, de dimineața până târziu. Coală după coală. Cuvinte și imagini se îmbulzeau, se călcau reciproc pe picioare, căci erau atât de multe lucrurile care voiau să fie mirosite, gustate, văzute, numite. Și, în vreme ce mâzgăleam prin cafenelele celui de-al treisprezecelea arondisment și în camera de încălzire capitol după capitol, ca să le bat apoi la mașina Olivetti, și întrețineam în același timp prietenia cu Paul Celan, care nu putea vorbi despre sine, despre indicibilul din poeziile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată cea mai bătătoare la ochi și mai profundă a autorului celor Șase enigme pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
precum pasărea călătoare, chiar perimatul Vielé-Griffin. E 3 ianuarie 1884; mâinile pătate cu cerneală ale tineretului literar Își dispută, cine s-ar Îndoi de așa ceva, ultimul exemplar al revistei Étape, care tocmai a ieșit călduț din cuptor. Ne aflăm la cafeneaua Procope. Sub basca studențească, unul vântură o notă ascunsă În ultimul fascicul al publicației; altul, numai fumuri și mustață, repetă fără Întrerupere că nu va avea somn până nu va ști cine-i autorul; al treilea țintește cu pipa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În chioșcul care Încă Își mai arată frumoasa siluetă la colțul sudic pe care strada Bernardo de Irigoyen Îl face cu Avenida de Mayo. Beți de tinerețe, ne prezentaserăm amândoi În persoană la magazin, În căutarea aceleiași cărți poștale cu Cafeneaua Tortoni În culori. Coincidența a fost factorul decisiv. Vorbe sincere au Încoronat cele Începute de surâs. Nu voi ascunde că m-a Împins curiozitatea, când am constatat că noul meu prieten Își completase achiziția cu alte două ilustrate, reprezentând Gânditorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe ele o mână de cremă de ghete, pentru ca pătrățelele să devină În Întregime negre. A avut, e drept, scrupulele de a trimite fiecare dintre creațiile sale, care rămăseseră la fel de oacheșe, cu numele scris corect, iar la expoziție puteai citi Cafeneaua Tortoni sau Chioșcul cu ilustrate. De altfel, prețurile nu erau uniforme; variau după minuțiozitatea cromatică, racursiurile, compoziția etc., a operei șterse. În fața protestului formal al grupărilor abstracte, care nu acceptau titlurile, Muzeul de Belle Arte a luat o hotărâre decisivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vorbim despre vreme. Și despre cât de scumpă e viața. Se plânge mult de inflație. Și ne povestește, În repetate rânduri, despre ultima vară pe care a petrecut-o la Mar del Plata“ [...] În general, ne dăm Întâlnire Într-o cafenea din Corrientes, Între San Martín și Reconquista. De multe ori, Încercăm să-l ducem la La Fragata, dar ne refuză de fiecare dată, nu-i plac cofetăriile: preferă cafenelele“. Bioy a observat că au dus caricatura la limita sa extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la Mar del Plata“ [...] În general, ne dăm Întâlnire Într-o cafenea din Corrientes, Între San Martín și Reconquista. De multe ori, Încercăm să-l ducem la La Fragata, dar ne refuză de fiecare dată, nu-i plac cofetăriile: preferă cafenelele“. Bioy a observat că au dus caricatura la limita sa extremă și s-a explicat: „Nu a fost un plan deliberat, ci rezultatul unor circumstanțe de moment. Așa ne amuzam Borges și eu, și așa am scris. Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu-adevărat splendid. Îmi pare rău. N-ar fi trebuit să spun asta. Dar așa era. După vreo oră, am decis că-mi ajunsese. —OK, mi-a spus el zâmbind. Du-te și fă un duș și ne vedem în cafenea. Când am apărut și eu, după ce petrecusem mult prea mult timp ca să mă machiez, Adam stătea deja la o masă. Părul îi era ud și lucios. Pe masă, în fața lui, stăteau vreo douăzeci de cutii de lapte. În sfârșit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și a izbucnit în râs. Am început și eu să râd. Slavă Domnului! Eram așa de ușurată că Adam nu mai părea supărat pe mine. Mi-am luat o cafea și m-am așezat lângă el. Eram singurele persoane din cafenea. Era vineri seara și presupun că toți oamenii normali aveau chestii mai bune de făcut. De pildă, să meargă în bar și să se-mbete. Dintr-odată, totul era din nou bine cu Adam. Tensiunea se evaporase. N-am discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
alte subiecte. De exemplu: arătam bine? Și: oare el o să mă placă? Și: cum să procedez ca să ajung în pat cu el? Chestii importante. M-am îndreptat de spate și m-am pregătit pentru Adam. L-am reperat stând în fața cafenelei unde trebuia să ne vedem. Stomacul mi-a tresărit. Adam arăta așa de bine. —Bună, mi-a spus el cu un zâmbet. N-ai întârziat decât cincisprezece minute. E clar că ai început să intri în ritm. —Taci din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-se la Kate care stătea cuibărită în marsupiul ei. Deși am preferat să mă gândesc că s-a folosit de gestul ăsta ca de o scuză ca să se uite la țâțele mele. Kate n-a zis nimic. Am intrat în cafenea, luptându-ne cu hoardele de oameni agitați și nervoși dinăuntru. Era sâmbătă după-amiaza și se dezlănțuise nebunia. Oamenii erau parcă atinși de o formă de nebunie. Sindromul cumpărăturilor sau ceva de genul ăsta. Sunt sigură că există un termen medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cumpărături și portofele burdușite cu cărți de credit care frigeau de atâta utilizare. Așa că dacă vreți o ceașcă de cafea, așa cum voiam eu, Adam și Kate, atunci să nu vă faceți prea mari iluzii c-o să găsiți vreun loc în cafenea. Toți trei am rămas în picioare în mijlocul cafenelei în timp ce biete suflete cu ochi goi foșgăiau în jurul nostru cărând tăvi cu cafea și gogoși. Era clar că erau acolo de mai multe săptămâni și tot nu-și găsiseră nici un scaun. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care frigeau de atâta utilizare. Așa că dacă vreți o ceașcă de cafea, așa cum voiam eu, Adam și Kate, atunci să nu vă faceți prea mari iluzii c-o să găsiți vreun loc în cafenea. Toți trei am rămas în picioare în mijlocul cafenelei în timp ce biete suflete cu ochi goi foșgăiau în jurul nostru cărând tăvi cu cafea și gogoși. Era clar că erau acolo de mai multe săptămâni și tot nu-și găsiseră nici un scaun. Dar Adam, așa cum îl știm, a găsit singura masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mă clipei. Și-am încetat să mai respir fiindcă aproape că nu-mi venea să cred că mi se întâmpla așa ceva. Adam avea o gură caldă și fermă. Mirosea a săpun și a piele caldă și catifelată. Prin larma din cafenea am auzit pe cineva zicând: —Uite-i iar pe ăia doi. O voce a spus: —Care doi? Ei, ăia doi care se certau ieri în față la Switzer. Vocile le aparțineau fetelor care fuseseră încântate să fie martorele micii dispute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
voiam ceva care să nu mă solicite prea mult. Ca să fiu sigură, mi-am cumpărat ceva de tot rahatul. După ce-am ieșit din librărie, ținând în gheare copilul și bestsellerul cu coperte aurii, s-a întâmplat să trec pe lângă cafeneaua unde fusesem cu Adam în sâmbăta precedentă și, cum se întâmpla să am o oră-două de pierdut, s-a întâmplat să intru în cafenea și - ați ghicit? - la numai o oră și jumătate după venirea mea, s-a întâmplat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]