KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...179 >

4,453 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

liniștită și parcă resemnată. Augusto se așeză pe o sofa, o chemă: „Vino aici!“, o puse să se așeze, ca și data trecută, pe genunchii săi și o privi o bună bucată de vreme în ochi. Ea făcu față cu calm privirii lui, dar tremura toată ca o frunză de plop. — Tremuri, fetițo...? — Eu? Nu. Mi se pare că dumneavoastră... Nu tremura, liniștește-te. — Nu mă mai faceți să plâng. Lasă, ba da, vrei să te fac iar să plângi. Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
prelungi. Augusto, după ce mai spuse câteva vorbe, plecă. Era înspăimântat de sine însuși și de ceea ce i se întâmpla sau, și mai bine zis, de ceea ce nu i se întâmpla. Răceala, cel puțin aparentă, cu care primise lovitura înșelătoriei supreme, calmul acela îl făcea să se îndoiască până și de propria-i existență. „Dacă aș fi om ca toți ceilalți - își zicea -, cu inimă în mine, dacă aș fi cât de cât om, dacă aș exista cu adevărat, cum de-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
până și de propria-i existență. „Dacă aș fi om ca toți ceilalți - își zicea -, cu inimă în mine, dacă aș fi cât de cât om, dacă aș exista cu adevărat, cum de-am putut primi una ca asta cu calmul relativ cu care o primesc?“ Și începu, fără a-și da seama, să se pipăie, ba se și ciupi ca să vadă dacă simțea. Deodată își dădu seama că cineva îl trăgea de picior. Era Orfeu, îi ieșise în întâmpinare ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Oricum ar fi, tu ești credincios, da, și nimeni nu te va alunga din casa mea, nimeni nu ne va despărți.“ Intră în casă și nici nu se pomeni bine-năuntru, că-n suflet i se dezlănțui furtuna ascunsă sub calmul aparent. Îl invadă un sentiment în care se confundau tristețea, o tristețe amară, gelozia, furia, spaima, ura, iubirea, mila, disprețul și, mai presus de toate, rușinea, o enormă rușine, și conștiința teribilă a situației ridicole în care se afla. — M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
nici viu, nici mort... Nu cumva să fiți dumneavoastră un simplu pretext pentru ca istoria mea să iasă în lume... Asta ar mai lipsi! - am exclamat eu oarecum vexat. — Nu vă aprindeți, domnule de Unamuno - mi-a replicat el -, păstrați-vă calmul. Dumneavoastră mi-ați pus la îndoială existența... — Nu-i vorba de îndoială, nu - l-am întrerupt -; e o certitudine absolută că tu nu exiști în afara producției mele romanești. — Bun, atunci n-aveți de ce să fiți atât de supărat că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

poate să fi făcut o greșeală atât de elementară. Nu se poate să fi uitat să înregistrez o cerere de împrumut înainte de data limită. Eu întotdeauna înregistrez o cerere de împrumut înainte de data limită. Închid ochii, încercând să-mi păstrez calmul. Probabil că n-am înțeles eu bine. E in cauza surescitării la auzul veștii că am fost numită partner. Mi s-a pus un abur pe creier. OK. Hai să mă uit iar la el, cu calm. Deschid ochii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să-mi păstrez calmul. Probabil că n-am înțeles eu bine. E in cauza surescitării la auzul veștii că am fost numită partner. Mi s-a pus un abur pe creier. OK. Hai să mă uit iar la el, cu calm. Deschid ochii și mă uit din nou la memo - însă acesta spune exact același lucru pe care l-a spus și mai devreme. Vă rog înregistrați. Datat 26 mai, scris negru pe alb. Ceea ce înseamnă că l-am expus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Benedict le-am mâncat la Carlyle în New York, dar pun pariu că ale tale sunt și mai bune ! — Nu știu ce să zic ! Nu știu cum, reușesc să zâmbesc senină. De ce dracu oi fi zis că știu să fac ouă Benedict ? OK... păstrează-ți calmul. Nu cred că e chiar așa de complicat. Ouă și... ceva. Eddie se reazămă de blatul de granit cu o privire curioasă. Am o presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
gândește-te bine. Ai mai făcut vreo altă greșeală ? Să mă gândesc bine ? Mă uit la mobil șocată și nu-mi vine să cred. Nu mă crede ? N-am greșit niciodată, spun, încercând dar fără să reușesc să-mi mențin calmul din voce. Niciodată. Nici una ! Sunt un avocat bun. Sunt un avocat bun. Spre maxima mea iritare, îmi dau seama că lacrimile îmi curg șiroaie pe obraji. Sunt o persoană de încredere ! O știi foarte bine, Guy. Urmează o tăcere încordată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
văd pe Nathaniel stând în ușă și uitându-se la oglinda mânjită. — Cu oțet ai încercat ? — Cu oțet ? Mă holbez la el suspicioasă. — Atacă grăsimea, adaugă. E bun pentru geamuri. — A. Bine. Îmi pun cârpa jos, încercând să-mi regăsesc calmul. Da, știam și eu asta. Nathaniel clatină din cap. — Ba nu știai. Mă uit la chipul lui hotărât. N-are nici un rost să mă mai prefac. Știe că n-am făcut curat în nici o casă în viața mea. Ai dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și-a dat osteneala de a lua la mână întregul site și de a-mi scoate numele. Am fost ștearsă din toate tranzacțiile în care am fost implicată. De parcă n-aș fi existat niciodată. Inspir adânc, încercând să-mi păstrez calmul. Însă mânia îmi crește în suflet, din ce în ce mai fierbinte și mai puternică. Cum îndrăznesc să schimbe istoria ? Cum îndrăznesc să mă șteargă cu buretele ? Le-am dat șapte ani din viața mea. Nu pot să mă facă să dispar pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să te ajute să-ți recapeți slujba. Mă străbate un val de șoc. Asta e ce i-a zis despre mine ? — Lara, nu l-am pisat nici o clipă să mă ajute să-mi recapăt slujba, spun, încercând să-mi păstrez calmul. Vreau doar să vorbesc cu el în legătură cu o... problemă. Și, dacă nu vrea să-mi vorbească, am să vin eu la birou. Ești te rog amabilă să-mi fixezi o întâlnire cu el ? — Samantha. Pare și mai stresată decât înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
astea. Mi-a pus memo-ul pe birou, știind că asta îmi va distruge cariera. Și peste trei zile va dispărea în Bahamas. Simt o împunsătură de panică. Trebuie să iau măsuri cât mai urgent. — Lara, zic, încercând să-mi păstrez calmul, vrei te rog să-mi faci legătura cu Guy Ashby ? Știu că ne-am certat. Dar e singura persoană care-mi vine în minte acum și care cred că ar fi în stare să mă ajute. — Guy e la Hong Kong

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o mizerie adusă de-afară de un câine. Trebuie să fiu calmă, neclintită și inspirată. Dar vederea lui Arnold în carne și oase după tot acest timp m-a dat pur și simplu peste cap. Oricât mă străduiesc să-mi păstrez calmul, nu pot. Îmi arde fața, și am respirația îngreunată și dureroasă. Toate emoțiile și traumele ultimelor câtorva săptămâni izbucnesc deodată, într-un torent de ură puternică. — Din cauza ta am fost concediată. Cuvintele îmi ies înainte să le pot opri. Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
persoane. — Ce persoane ? Urmează o scurtă pauză, apoi Ketterman spune : — Anchetatori. O, Doamne. O, Doamne. Îmi vine să dau un pumn în aer sau să izbucnesc în lacrimi sau ceva de genul ăsta. Dar nu știu cum reușesc totuși să-mi păstrez calmul. — Ați aflat ceva ? — Nu pot să spun nimic deocamdată. Ketterman pare la fel de distant și de oficial ca întotdeauna. Voiam doar să știu dacă ești disponibilă. Sigur că da. Unde trebuie să merg ? — Am dori să vii aici, la sediul Carter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și mă rezem de ușă, cu inima bubuindu-mi. Fuck. Fuck. Ce mă fac ? OK. Lucrul cel mai important e să nu intru în panică. Lucrul cel mai important e să nu-mi pierd cumpătul și să privesc situația cu calm și detașare. Pe de o parte, întregul meu trecut a fost dezvăluit de un tabloid național. Pe de alta, Trish și Eddie nu citesc acel tabloid. Și nici Cheltenham Gazette. E doar un articol idiot dintr-un ziar idiot și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

trecut vârsta mofturilor de copil și mai are încă destul de trăit înainte să vină vremea mofturilor de bătrân. Ce gândește cu adevărat Cipriano Algor e că nu are altă soluție decât să-și însoțească fiica și ginerele, să întâmpine cu calm comentariile ambilor, să-și dea cu părerea dacă i se va cere, în sfârșit, cum se spunea în vechile romane și drame, să bea cupa amărăciunii până la fund. Datorită orei matinale, Marçal găsi un loc de parcare la numai vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
din penumbra ultimei paltforme și rosti cu voce tare, Nu te speria, eu sunt. Marçal se ridică grăbit, vru să vorbească, dar vorbele i se încleștaseră în gât, nu era de mirare, doar nu ne așteptam să spună cu tot calmul din lume, Bună, ce mai faci. Doar când socrul ajunse în fața lui, Marçal, deși cu greutate, reuși să îngaime, Ce faci aici, ce idee prostească te-a făcut să vii, totuși, invers decât ar cere logica, nu se simțea supărare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

tronului este adesea plină, dar tăcută, asemenea casei unui răposat. Hanul Însuși pare potolit această Încercare, duse sunt accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt resemnat, Îl cred Învins, se gândesc la propria salvare. Să fugă, să trădeze deja, să mai aștepte, să se roage? De două ori pe zi, hanul iese, urmat de alaiul apropiaților. Merge să inspecteze o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
deputații cereau ca el să fie arestat și predat legației țarului. A fost prezentată o moțiune În acest sens. Acest om care ne ajutase Împotriva propriului său guvern avea să fie dat pe mâna călăilor! Eu, de obicei atât de calm, n-am putut să mă mai controlez, m-am cățărat pe un scaun, am strigat ca un nebun: „Jur pe țărâna care-l acoperă pe tatăl meu că, dacă acest om e arestat, voi suna adunarea „fiilor lui Adam” și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
toată lumea, adversarii mei politici n-ar avea decât un țel: să te Împiedice să reușești. Russel asculta În tăcere, cu un surâs Încremenit parcă uitat pe buze. Cu siguranță că șuguiala noastră nu-i cădea bine, dar nu renunță la calmul său. Fazel se Întoarse spre el. — Regret dezertarea lui Benjamin, dar ea nu schimbă cu nimic acordul nostru. Poate că e mai bine să se Încredințeze acest gen de responsabilitate unui om care n-a fost niciodată amestecat În probleme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

niciodată. Și de rochia aia tivită cu blană. Pe unde o fi? — Cât e? — E... destul, răspund, băgând factura repede înapoi, înainte să vadă că sare bine de 400 de lire. Mă uit în altă parte, încercând să‑mi păstrez calmul. Însă mă simt alarmată și ușor enervată. E total aiurea. Ideea e că mi‑am plătit toate cardurile. Le‑am plătit. Dar, totuși... ce rost are să‑ți plătești toate cărțile de credit, dacă din ele răsar alte datorii? Ce rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
E o formă de epilare inghinală. Totală. Mă uit la ea și mintea începe să‑mi proceseze la viteză maximă. Doar nu vrea să zică... Dacă vreți, vă rog, să vă întindeți pe pat... — Stați! zic, încercând să‑mi păstrez calmul vocii. Când spuneți total, vreți să spuneți... — Îhâm. Cosmeticiana zâmbește. După aceea, dacă doriți, putem aplica un mic implant cu cristale în... zona respectivă. Cel mai la modă este o inimă străpunsă de o săgeată. Sau, poate, inițialele cuiva anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
se deasupra cafelei. Dar să fii chiar așa obsedat de ea... nu e prea bine. Tace un moment, apoi se uită la mine zâmbind. Dar înțeleg că ție‑ți merge foarte bine, nu? Destul de bine, zic, incapabilă să‑mi păstrez calmul. De fapt, îmi merge de milioane! Am avut o groază de întâlniri fantastice și toată lumea zice că vrea să mă angajeze. Tocmai m‑am întâlnit cu Greg Walters de la Blue River Productions, și mi‑a zis că vrea să‑mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
par prea nerăbdătoare. Aveți idee pentru când îl va reprograma? — N‑aș putea să‑ți spun. Are agenda foarte încărcată în momentul ăsta... și pe urmă are o vacanță de două săptămâni... — Nu te supăra, zic, încercând să‑mi păstrez calmul. Aș dori să vorbesc cu Kent, te rog. E foarte important. Nu poți să mi‑o dai la telefon? Doar un moment. Urmează o pauză și Megan oftează. — Să văd dacă reușesc. Melodia metalică reîncepe, apoi Kent e pe fir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]