4,790 matches
-
salate? Da, dar am nevoie de susținere din partea ta, spuse ea. Mirosul brânzei ăleia mă scoate din minți! Am eu o metodă mai bună să te scot din minți, zâmbi el. — Nu înainte să mănânc ceva. Aidan se sculă de pe canapea și o făcu pe ea să se așeze. — Tu stai aici și relaxează-te, eu am să-ți fac unul din sendvișurile mele celebre. Ar fi foarte frumos. —Mai mult chiar, am să-ți aduc o bere rece ca gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nevoie să o lași mai moale din când în când. Poate că da, îi răspunse ea. Chestia e că, oricât de mult mi-ar plăcea în teorie, nu știu dacă o să o scot la capăt cu practica. Se întinse pe canapea, sprijinindu-și picioarele de locul unde stătuse Aidan. Zâmbi urmărind desenele animate și întrebându-se cum e să ai o familie din clasa de mijloc cum era familia Simpson. Sau ca aceea a Rosei, care bătuse câmpii în e-mail despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de dinainte, iar drumul cu trenul o zdruncinase mai mult decât se aștepta. Acum o dureau capul și glezna, iar la mână simțea o mâncărime enervantă sub bandaj. De îndată că ajunseră acasă, Minette îi ordonă să se întindă pe canapea cât timp îi făcea ea o ciocolată caldă. —O, maman, oftă Darcey luând cana din mâinile sale. E delicioasă și atât de reconfortantă, dar știi cum se spune: „Cu cât e mai bună, cu-atât o să se depună“. Ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
numai ca nume de străzi, cafenele și baruri. Am dat o raită prin Încăpere, spunând Întâi: — Dacă nu mă Întorc În cinci minute, trimiteți după mine o echipă de căutare. Schemm oftă și se așeză pe una dintre cele două canapele din piele care erau plasate lângă foc exact În unghiurile cele mai potrivite. Luă o revistă din suport și se prefăcu a citi din ea. — Căsuțele astea de țară nu vă dau o stare de claustrofobie? l-am Întrebat. Oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sofaua mare: — Doar un pahar cu apă, mulțumesc, zise el umil. Six trase de șnurul clopoțelului, iar apoi alese un trabuc gros, negru, din cutia de pe birou. Mă invită să iau loc și m-am afundat și eu În cealaltă canapea, față În față cu Schemm. Six luă un fitil și-l apropie de flacără, apoi Își aprinse trabucul și se așeză lângă bărbatul În gri. Ușa bibliotecii se deschise În spatele lui și un tânăr de vreo treizeci și cinci de ani intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cifre: — Cred că vă pot fi eu de ajutor cu asta, Herr Six, zise el, căutând Într-o servietă care era la picioarele lui și scoțând la iveală un dosar gălbui pe care Îl puse pe carpeta dintre cele două canapele. Am aici ultimele evaluări ale asiguratorului și niște fotografii. Ridică o foaie de hârtie și citi cifra de la finalul adunării pe un ton de parcă ar fi spus suma cheltuită lunar de el pe ziare: 750 000 de mărci. Am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
suficient de mare ca să pui În ea un set de dinți falși. Pentru ea Însăși turnă dintr-o carafă Înaltă din sticlă albastră un pahar de Bowle, băutura de vară preferată la Berlin, și apoi se așeză lângă mine pe canapeaua de forma și culoarea unui fruct necopt de ananas. Am ciocnit paharele și, când s-au Încălzit lămpile radioului, vocea molcomă a bărbatului care locuia la etaj s-a strecurat Încetișor În cameră. Întâi de toate, Goebbels Îi puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
clarinet puternic și cu un saxofonist care ar fi putut conduce o companie de italieni peste graniță, pe pământul nimănui. I-am spus: — Vă supărați dacă vă Întreb de ce țineți apartamentul ăsta? Ea veni În pași de dans Înapoi spre canapea și se așeză. — Păi, domnule detectiv particular, Hermann Îi consideră pe prietenii mei cam prea gălăgioși. El lucrează mult acasă, la reședința noastră din Dahlem, la diverse ore, așa că eu Îmi primesc musafirii aici, ca să nu-l deranjez. Sună cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de câteva fumuri, și mi-a trecut prin cap că ea era de fapt aceea care avea nevoie să se relaxeze și că probabil nervozitatea ei avea o cauză. Eu, poate. Ca pentru a-mi confirma teoria, ea țâșni de pe canapea, Își mai turnă un pahar de Bowle și schimbă discul. — Băutura ta e ok? mă Întrebă. — Da, i-am răspuns, sorbind din ea. Era un whiskey bun, Închis la culoare, nediluat, care aluneca plăcut pe gât. Am Întrebat-o apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și pe cine crezi că am găsit stând acolo pe Întuneric? Pe Hjalmar Haupthändler și pe Grete. — Ce făceau? Nimic. Chiar nimic. Tocmai asta mi-a stârnit bănuielile. Era două noaptea și ei stăteau acolo, la capetele opuse ale aceleiași canapele ca o pereche de școlari la prima lor Întâlnire. Mi-am dat seama că se simțeau Încurcați să mă vadă. Mi-au vândut niște gogoși cum că doar stăteau de vorbă și că pierduseră noțiunea timpului, dar nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
De parcă ar fi fost, În mod telepatic, conștient de impresia pe care o avea asupra mea, s-a aplecat Înainte și a luat puiul de leu de sub covoraș, punându-l ca Într-un leagăn În poala sa de mărimea unei canapele. Puiul a clipit somnoros, de-abia mișcându-se În timp ce stăpânul său Îl mângâia pe cap și Îi prindea urechile Între degete, părând că Își admiră propriul copil. — Ca să vezi, zise el. Nu stă În umbra nimănui, nu e protejatul nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
concurat pentru Germania la Jocurile Olimpice. Inge și cu mine am scos niște sunete de compasiune. Apoi, Marlene luă cartea mea de vizită și o citi din nou: — Cu ce vă pot ajuta, Herr Gunther? M-am lăsat pe spate pe canapea și m-am așezat picior peste picior Înainte de a mă lansa În pledoaria mea: Am fost angajat de Germania Life Assurance Company să fac niște investigații privind moartea lui Paul Pfarr și a soției sale. Oricine i-a cunoscut ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
una în palme și o privea atent, mirosea alta, lua de pe un lujer o buburuză lucioasă și-i dădea drumul să zboare de pe deget... Am coborât și eu. O astfel de văioagă îmi imaginasem când, pe la opt ani, culcat pe canapea, citisem prima carte de basme și când toate acele topografii și personaje fabuloase, muntele de sticlă, Omul de flori cu barba de mătase, Triști-Copil și Inia-Dinia, Pipăruș Patru și Florea-nfloritul mi se răsuceau în minte, desenând figuri parcă luminate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
trece în cealaltă cameră, toate ușile sunt mereu lăsate deschise pentru a-i ușura deplasarea dintr-un loc într-altul, din fericire, acum vară, Biblioteca mare întinsă pe peretele din fața noastră geme de cărți, el se așază cu grijă pe canapea și-mi cere mie, celui văzător, să caut, îndrumându-mă prin sertarele pline, schițe, desene, iarăși caiete, hârtii, Trebuie să fie cu o copertă albastră, dau hârtii la o parte, creioane, cărbune, tot felul de nimicuri în sertarul de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să te tolănești într-un fotoliu și miroul aromat al ceaiului de tei, Aprind lumina! tu ai aprins-o, Nu! Las-o așa! Vrei un ceai de tei? Da? E gata făcut! Tu, în singurul fotoliu din cameră, ea pe canapea, măsuța joasă cu ceștile de cafea, cele câteva rafturi de cărți deasupra canapelei, biroul ei, și veioza aprinsă, tu explicând, ea ascultându-te, din când în când sorbind din ceaiul de tei fierbinte, îl simțeam cum pătrunde prin toate cotloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Aprind lumina! tu ai aprins-o, Nu! Las-o așa! Vrei un ceai de tei? Da? E gata făcut! Tu, în singurul fotoliu din cameră, ea pe canapea, măsuța joasă cu ceștile de cafea, cele câteva rafturi de cărți deasupra canapelei, biroul ei, și veioza aprinsă, tu explicând, ea ascultându-te, din când în când sorbind din ceaiul de tei fierbinte, îl simțeam cum pătrunde prin toate cotloanele înfrigurate ale ființei mele, o sevă binefăcătoare trecând pe deasupra mea ca o suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-n aer răscolitor miros de pământ ce mai lucrează încă cu sevele, o pornesc din loc, și n-am decât să trec podul, nu-mi trebuie mai mult de zece minute ca să ajung la Ana, o găsesc citind, tolănită pe canapea, arde doar veioza cu brațul lung, întoarsă dinspre birou spre ea, mi-a deschsi tatăl ei, și ea surprinsă să mă vadă, suntem lăsați singuri, m-am așezat lângă ea am întrebat-o ce citește, m-a întrebat dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să umble și o încântâă mersul, Ana o lasă să-i alunece din brațe pe covor, fetița nesigură pe propriile ei puteri se ține încă de tot ce-i vine în cale, fotoliu, măsuță, genunchii noștri așezați în semicerc pe canapeaua în formă de L din cameră, ajunge la Theo, acesta îi prinde mânuțele mici în palmele sale, fetița scâncește s-o lase, zmucindu-se cade cu fundulețul bombat de scutece pe covor, plânge fără lacrimi, pe măsuța joasă acoperită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
l-am văzut la intrare, scos pe corridor, în locul lui un dulap nou de lemn lăcuit, nici vechiul pat al părintelui Ioan nu mai e, patul cu tablă îngustată, în a cărui basorelief geometric îmi plimbam degetele, în locul lui o canapea nouă, aceleași raze de soare se apropie însă de pervazul ferestrei strecurându-se prin spatele părintelui Varava, și mă întreabă acum de Theo, Am vorbit ieri cu Preasfinția Sa Episcopul, a cerut după-masă să vadă biserica cea nouă, am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
afară, dar Parlamentul întârzie cu legea asta, se gândesc numai la chiriași, la viitoarele alegeri trebuie să iasă cine trebuie și să-l aducă pe rege în țară, proprietatea e respectată oriunde numai la noi nu, Ana lângă mine pe canapeaua învechită, cu genunchii rotunzi ieșiți de sub fusta scurtă îndreptați spre mine, bătrâna, dreaptă, într-un balansoar acoperit cu pled, vorbește despre dreptul sfânt al proprietății, neiertătoare cu toți cei ce pun altceva înaintea acestui inviolabil drept, pe ferestrele mari copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
arătat satisfăcut de această pădure de treisprezece palmieri, dar marea e absentă, palmierii stau ca la fotografii ambulanți de pe litoral încadrați în romburi de culoare, apoi ochii mei se opresc fascinați de strălucirea Răpirii din serai de pe peretele de deasupra canapelei pe care dorm, călărețul arab încearcă s-o salte pe frumusețea răpită pe șaua calului său, un tablou dinamic, plin de viață, am încercat să-l desenez pe blocul meu de desen, în spatele călărețului aproape să-l ajungă cel deposedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a rupt inima, n-am putut să-l aduc atunci cu mine, dar am mers a doua oară în România după el, îți imaginezi că abia aveau ce mânca bieții copii, îmi face semn să mă așez pe o canapea pe care abia îmi fac loc de jucării deformate, haine, pisici, creioane, și acum, după doi ani de când i-am adus, tot își mai ascund mâncare prin pat, peste tot găsesc mâncare ascunsă și i-am spus femeii care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la București, trece de la una la alta fără nici o legătură, aveam mereu casa plină, oaspeți, slugi, a uitat ce voia să-mi spună despre fratele lui Nicolae, întâiul în clasă, iar la conac, Nicolae o ascultă cuminte, așezat corect pe canapea, fetița și băiatul se hârjonesc cu mâțele și pe doamna Angela n-o sâcâie defel gălăgia copiilor, cu tot aerul bătrânesc și vetust casa asta trăiește într-un fel anume, n-aș putea spune cum, dar, rostogolită în fotoliu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu le-o pot pune pe tavă, n-au decât să umble juriștii lor, să se descurce, rămâi la masă! eu regret că nu mi-am adus cu mine blocul de desen, realitatea îmi face cu ochiul, Nicolae cuminte pe canapea, între noi creioane colorate, fetița și băiatul vorbesc într-o limbă pe care mă tot căznesc s-o înțeleg, Când m-am dus după fratele lui Nicolae, madame Angela fumează, țigări cu fumul gros, îl cheamă Casian, Casian n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Sau ceva de genul ăsta. Și nu merită să îți pierzi timpul cu ea. Dar după felul în care s-au purtat cu tineă spuse Ted, mirându-se. Nu a fost vina ta că femeii aceleia i-a fost distrusă canapeaua. Timp de mai mulți ani decât ar fi dorit să își amintească, Ashling lucrase pentru Woman’s Place, o revistă irlandeză elitistă care apărea săptămânal. Ashling fusese editor de modă, de literatură, de sănătate și frumusețe, de lucru manual, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]