KorAP: Find »[drukola/base=catolic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...151 >

3,766 matches

Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416

publicațiile bilunare La cooperazione milanese (1921-1923) ziar oficial al cooperativelor din Milano și La Scuola Media (1922-1924) adresat profesorilor de școală gimnazială. Aceste publicații au avut de suferit din cauza presiunilor regimului fascist. La alegerile administrative din 1922, au existat și catolici care au sugerat ca Partidul Popular Italian (PPI) să facă front comun cu partidele de dreapta (inclusiv cu fasciștii), pentru a opri avântul forțelor de stânga. Majoritatea ziarelor catolice au sprijinit candidaturile unice pentru PPI, cu excepția cotidianului L'Italia (Milano

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Republici Franceze; ea se convertise la catolicism în 1933, prin intermediul dominicanilor. Sauvageot a sprijinit presa catolică după eliberarea țării de naziști (1944), prin Temps présent, Vie catholique illustrée și mai târziu prin Telerama 248. În anii de după război, câțiva dintre catolicii care participaseră la Rezistență au deținut posturi importante, fiind preocupați permanent de problema elanului comunist, prezentă în mai multe țări. În 1944 a luat naștere Le Monde, condus de Hubert Beuve-Méry, un catolic ce se formase în mediul cultural religios

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
248. În anii de după război, câțiva dintre catolicii care participaseră la Rezistență au deținut posturi importante, fiind preocupați permanent de problema elanului comunist, prezentă în mai multe țări. În 1944 a luat naștere Le Monde, condus de Hubert Beuve-Méry, un catolic ce se formase în mediul cultural religios al anilor '30-'40; el a fost director până în 1969, succedat apoi de Jaques Fauvet. Guvernul imediat următor eliberării, condus de generalul De Gaulle, a închis ziarele care continuaseră să apară în timpul ocupației

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
lucru care i-a reușit într-o oarecare măsură . Le Monde a reprezentat o noutate în materie de informare postbelică și în scurt timp a ajuns la o distribuție considerabilă. Inițiativa a pornit de la un grup de intelectuali, printre care catolicul Hubert Beuve-Méry. În martie 1945, ziarul avea un tiraj de 71.000 de exemplare, iar în luna decembrie a aceluiași an a crescut la 170.000, deși vânzările reale se situau în jurul de 140.000 de exemplare. Le Monde se

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
din Franța, Spania și Italia, am putut observa că mijloacele media au contribuit la configurarea curentelor de opinie, oglindind în același timp situația societății. Anticlericalismul secolului al XIX-lea, de exemplu, a fost stăvilit de prestigiul public dobândit de anumiți catolici în secolul al XX-lea când, folosindu-se de mijloacele de comunicare, aceștia au pus la îndoială concepte religioase și au acceptat anumite aspecte ale secularizării. Mijloacele media au venit în ajutorul Bisericii încă de la început; de exemplu, inventarea tiparului

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
acestuia și favorabile reformei protestante. Mai târziu, după căderea Vechiului Regim, în secolele al XIX-lea și al XX-lea, s-a deschis calea către un nou concept de libertate a informației, care a solicitat o activitate mai intensă a catolicilor în mediul public. Mijloacele media au căpătat un rol decisiv și au scos la iveală o nouă dimensiune: cea informativă. Dar influența lor nu a depins numai de statutul și de particularitățile lor tocmai pentru că sunt mijloace ci și de

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
în limba italiană, ci în toate limbile și în toate țările unde existau comunități catolice. S-a creat o Zi mondială a presei catolice, au fost organizate expoziții și conferințe care adunau reprezentanți din domeniu din toate statele unde existau catolici; au fost înființate edituri, librării, biblioteci proprii. Toate aceste măsuri au avut ca scop așa cum reiese din documentele oficiale transmiterea mesajului creștin și oferirea unei poziții și a unei viziuni a Bisericii referitoare la toate aspectele societății. În consecință, temele

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
majoritar ortodoxă, cu o ierarhie puternică în stat, însă subordonată încă Patriarhiei de la Constantinopol și supusă influenței ortodoxiei rusești și panslavismului. Statul român a ținut totuși cont de faptul că o parte a populației sale era de confesiune catolică. Majoritatea catolicilor se aflau în Moldova, cu precădere în zonele Iași, Roman și Bacău. În Țara Românească, numărul lor era mai mic, fiind grupați mai ales în orașe (București, Brăila)258, dar și în unele localități rurale de lângă București (Cioplea)259. Confesiunea

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
din cele două principate. Deși erau români, ei nu se puteau bucura de drepturi civile și politice, decât în cazul în care obțineau naturalizarea; potrivit Regulamentului Organic, aceasta se putea dobândi cu o condiție: aceea de a deveni ortodox 260. Catolicii din cele două principate aparțineau de cele două vicariate apostolice: Vicariatul Apostolic al Valahiei, administrat de episcopul de Nicopolis ad Istrum din Bulgaria, cu sediul la București și Vicariatul Apostolic al Moldovei, cu sediul la Iași, administrat de către un episcop

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
unei ierarhii catolice locale era benefică. Înființarea a fost posibilă și datorită faptului că aceasta era subordonată direct Vaticanului și nu altor structuri din statele vecine, care ar fi putut folosi situația pentru a se amesteca în problemele social-politice ale catolicilor din România. În iunie 1884, monseniorul Paoli a comunicat Sfântului Scaun faptul că regele Carol I era de acord cu numirea monseniorului Niccolo Giuseppe Camilli ca episcop de Iași, fără a crea însă o a treia dieceză la Galați. Prin

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
după Primul Război Mondial 272. După realizarea Unirii Principatelor, în cadrul eforturilor pentru recunoașterea acesteia pe plan internațional, autoritățile de la București au încercat să stabilească relații diplomatice cu Sfântului Scaun și chiar să negocieze încheierea unui concordat pentru reglementarea situației cultului catolic din România. Discuțiile dintre Vatican și autoritățile române au continuat (cu perioade mari de întreruperi) până la izbucnirea Primului Război Mondial; nu s-a ajuns însă la vreun rezultat concret. Problema Concordatului a revenit în atenția guvernului în anul 1918. În primăvara acelui

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
exemplare), iar patru de rit unit (cu un tiraj de 12.000 de exemplare 321). Făcând o analiză referitoare la numărul total și la tirajul ziarelor raportat la populația catolică existentă (individ și familie), se obținea următorul rezultat: "În general, catolicii au un ziar pentru 83 de indivizi și pentru 20 de familii, în condițiile în care o familie e compusă din 4 persoane. Pentru catolicii de rit latin, proporția este mai favorabilă, de vreme ce au un ziar la 64 de indivizi

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
ziarelor raportat la populația catolică existentă (individ și familie), se obținea următorul rezultat: "În general, catolicii au un ziar pentru 83 de indivizi și pentru 20 de familii, în condițiile în care o familie e compusă din 4 persoane. Pentru catolicii de rit latin, proporția este mai favorabilă, de vreme ce au un ziar la 64 de indivizi, respectiv 16 familii, în timp ce românii uniți un singur ziar la 112 indivizi, sau la 28 de familii"322. Singurul cotidian în limba română a fost

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
acel loc328. Comunitatea catolică din România dispunea în 1924 de opt tipografii, aflate în orașele: Blaj, Gherla, Lugoș, Sighet, Oradea, Timișoara și două la Cluj. Ulterior a fost înființată și Tipografia "Presa Bună" din cadrul institutului cu același nume, de la Iași329. Catolicii maghiari aveau o Academie catolică (Katholikus Akademia) a cărei reședință se afla la Cluj. Aceasta era împărțită pe trei secțiuni și avea ca scop principal organizarea de conferințe și publicarea materialelor prezentate la aceste întruniri. Ziariștii și publiciștii uniți, dar

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
o lipsă de omogenitate. Nu s-au creat sindicate ale ziariștilor catolici și nici instituții de presă la nivel național care să fie afiliate la organismele de presă internaționale ale Bisericii. Înființarea și dezvoltarea unui cotidian care să reprezinte interesele catolicilor din România indiferent de rit sau etnie, care să trateze problemele delicate ale perioadei din toate punctele de vedere (politic, social, economic și cultural) a rămas un deziderat neîmplinit. Reprezentanții presei catolice din România au participat la evenimentele internaționale din

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
în mai multe categorii, în funcție de frecvența apariției (reviste și ziare). Alte criterii de clasificare au fost: tematica abordată (strict religioase, versus cele cu caracter mai general), publicul căruia i s-a adresat (din mediul rural-urban, educat mai puțin educat, doar catolicilor dintr-o parohie, dieceză sau întregii populații a României), limba în care erau tipărite publicațiile (română, maghiară, germană, bulgară), spațiul geografic unde erau difuzate (ce corespundea diecezelor existente), redacția lor (diecezană sau care aparținea unor ordine misionare). Presa religioasă a

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
bisericească. Nicolae Iorga a făcut următoarea apreciere în privința acestei tipărituri: "În Biserica Latină din România s-a produs în ultimele decenii o însemnată mișcare culturală. Studiile adâncite și precise ale parintelui Auner, formarea în seminariile catolice a unei pleiade de catolici români (...) servesc râvnita cunoaștere a trecutului nostru, apariția și publicarea îngrijită a Revistei Catolice (...) sunt puternice dovezi"335. Cel care a avut ideea conceperii revistei a fost arhiepiscopul Netzhammer 336. Discuția asupra proiectului viitoarei publicații a avut loc la 20

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
avânt îmbucurător. Pe lângă publicația Revista Catolică, ce apare o dată la trei luni, apare în limba germană o foaie săptămânală Bukarester Katolisches Sonntagsblatt, cu un cuprins interesant și potrivit priceperii poporului"361. Revista Catolică era o publicație care se adresa tuturor catolicilor, dar și oamenilor de cultură de alte confesiuni (literați, teologi, istorici, arheologi), fiind recomandată "cu deosebire domnilor dascăli și persoanelor cu o mai mare știință de carte"362. Referindu-se la însemnătatea Revistei în cadrul unui discurs ținut la Centrul Catolic

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
o revistă trimestrială care apărea în limba română, Revista Catolică. Caietele ei cuprindeau 160 de pagini și se adresau intelectualilor țării, depășind astfel granițele Bisericii Catolice. Revista catolică a prezentat în mod riguros (ridicându-se deasupra polemicelor politice cotidiene) aportul catolicilor la dezvoltarea și cultura României. Ea se bucura de o deosebită considerație datorită excelentelor contribuții, multe având caracter științific. Raymund Netzhammer publică și el în mod regulat articole de teologie, arheologie, numismatică și istorie. În redacție și printre autori există

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
fapt ce a asigurat finanțarea din resurse proprii). O contribuție aparte la apariția Revistei Catolice a avut-o Kiril Karalevskij de la Roma (un apropiat al arhiepiscopului Netzhammer). Acesta a trimis la București articole proprii, dar și documente importante referitoare la catolicii de la Est și Sud de Carpați 370, folosite de canonicul Aunner în conceperea articolelor sale. Karalevskij a colaborat foarte bine în problemele de istorie ale catolicismului românesc cu istoricul rus Schmourlo 371. Pentru a avea acces în arhiva centrală a

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
înalt nivel de educație, ci și de cei cu un nivel mai scăzut. La rubrica Știri de tot felul și de pretutindeni apăreau informații despre Școlile catolice din Anglia, Rezultatul ultimelor alegeri din Spania, Viața catolică din Olanda, Organizarea tineretului catolic, Rugăciune pentru Mexic, Recensământul în Polonia, Apelul Ligii Națiunilor pentru pace, Creșterea criminalității în Statele Unite etc. Existau informații privitoare la ceea ce se întâmpla pe plan intern, mai precis referitor la parohiile, acțiunile și manifestările catolice. Articolele încadrate la rubrica Știri

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
pe fondul general al dispariției presei catolice din România, odată cu instaurarea regimului comunist. Treptat presa catolică s-a dezvoltat, specializat și diversificat însă nu a reușit să depășească bariera confesională și să se adreseze unui public mai diversificat, nu doar catolicilor din România. Revista Raiul copiilor, apărută în 1939 (până în 1945) la București se adresa copiilor catolici din întreaga țară413. Încă din 1944 publicațiile catolice au apărut mai greu în tipografiile din oraș, totuși în condiții grafice bune414. Autoritățile politice comuniste

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
spațiu consistent în paginile publicației, iar dintre acestea, pe primul loc se aflau anunțurile privitoare la Asociațiile catolice 442. Un astfel de anunț a fost lansat în data de 23 noiembrie 1913 și se referea la constituirea unei "Asociații a Catolicilor din București, indiferent de limba maternă ori de naționalitate. Se specifica necesitatea unei vieți sociale, moderne și intense a catolicilor, imperativul unei acțiuni de întrajutorare, dorința de a ține conferințe pe teme de istorie și religie, răspândirea cărților și a

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
astfel de anunț a fost lansat în data de 23 noiembrie 1913 și se referea la constituirea unei "Asociații a Catolicilor din București, indiferent de limba maternă ori de naționalitate. Se specifica necesitatea unei vieți sociale, moderne și intense a catolicilor, imperativul unei acțiuni de întrajutorare, dorința de a ține conferințe pe teme de istorie și religie, răspândirea cărților și a publicațiilor catolice etc"443. Episcopul Netzhammer s-a ocupat personal de inființarea acestei organizații, instituind un comitet de inițiativă format

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Hering, Ioan Bălan, Sigismund von Toth și Peter Vieten. Toți pașii, precum și intențiile privind organizarea efectivă a acestei asociații au fost publicate în Bukarester katholisches sonnatagsblatt. La 30 noiembrie 1913444 a fost redactat un comunicat privitor la intenția formării "Asociației Catolicilor din București", precum și la viziunea Comitetului de inițiativă referitoare la statutul acesteia; mai exact, toate organizațiile catolice care urmau să formeze noua asociație își păstrau vechiul statut și scopurile pentru care se înființaseră; aceleași drepturi le erau garantate și membrilor

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]