4,021 matches
-
pater, patientia nostra? Quamdiu etiam furor iste tua nos eludet? Nihilne te amorem nostrum, nihil timor urbis moverunt? Salve, pater meus. Post festum, Malgorzata et Zbignew”. — Mda, medită Metodiu. Amor omnia vincit. Da’ cine e Zbignew ăsta? — E locotenent de cavalerie - sughiță hangiul - băiatul lui Potoiki, hatmanul. Păi atunci fata dumitale n-a nimerit așa rău - zise Metodiu. — Ce vorbești?! - se trezi hangiul. Hatmanul a murit anul trecut, ăsta, băiatul, și-a mâncat averea la cărți ca taică-său, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pensia, alături de soțul ei, într-o modestă căsuță din masivul Chartreuse, în apropierea orașelor Grenoble și Chambéry. Și continuă să scrie... Pe cine1 veți întâlni în paginile acestei cărți : Simion Almăjan, învățător într-un sat din Sudul României, ofițer de cavalerie în al Doilea Război Mondial, tatăl legitim al Dorei Almăjan și ilegitim al Minodorei, Isidora Almăjan, soția lui Simion, Dora Almăjan (Matei), eroina principală a cărții, emigrată din România în Franța prin anii 1970, Victor Matei, soțul Dorei, emigrat împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să înțeleagă repede. Ochii de copil se deschideau și mai mari de admirație, inima îi bătea mai repede când apăreau coloanele de cai. Mergeau în tropot domol și ascultau cu sfințenie de frâul domnilor falnici și fercheși care îi călăreau. "Cavaleria ! Cavaleria !", exclamau cei mari. Atunci cioplise cai din lemn, pentru el și pentru cei doi băiețași ai învățătorului lui, domnul Ovidiu, mobilizat și el. El era comandantul cu coif din ziar în cap ; Dragoș, care avea vreo cinci ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înțeleagă repede. Ochii de copil se deschideau și mai mari de admirație, inima îi bătea mai repede când apăreau coloanele de cai. Mergeau în tropot domol și ascultau cu sfințenie de frâul domnilor falnici și fercheși care îi călăreau. "Cavaleria ! Cavaleria !", exclamau cei mari. Atunci cioplise cai din lemn, pentru el și pentru cei doi băiețași ai învățătorului lui, domnul Ovidiu, mobilizat și el. El era comandantul cu coif din ziar în cap ; Dragoș, care avea vreo cinci ani și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să devină Bucovina care urma să fie reocupată de ruși peste prea scurt timp. Deși sunt tare de fire, am izbucnit în plâns când am văzut rafturile goale ale bibliotecii și în șemineu urmele cărților arse. El, căci căpitanul de cavalerie era el, Simion, tatăl tău, a înțeles ce simțeam în acele momente și a încercat să mă consoleze : Te rog, nu plânge ! Bunurile materiale se pot reface. Ele nu au cu adevărat importanță. Important este că nu ai pățit nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am întâlnit..." Povestea noastră de dragoste a fost scurtă, dar minunată. Am descoperit împreună că în iubire se poate găsi forța de a compensa toate frustrările și mizeriile războiului. Dora ascultă în timp ce memoria ei recheamă chipul tatălui, al ofițerului de cavalerie Simion Almăjan de atunci. Era un prunc când a sunat mobilizarea generală și deci nu are cum să și-l amintească pe cel care plecase. Și-l amintește bine în schimb pe cel care a revenit atunci când ea începuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spuse Harry. Traducerea celorlalte grupuri de litere apăru pe ecran: VASELE DE SALVARE NANDI SI VIPATI ÎN ZONA VOASTRĂ LA ORELE 1600 - 7-08 AUTOSET ÎNȘTIINȚARE REVENIRE LA SUPRAFAȚĂ NOROC SPAULDING STOP — Oare să fie adevărat? spuse Beth. — Mda, admise Harry. Cavaleria e pe drum. Dumnezeule mare! bătu Beth din palme. — Furtuna trebuie să se fi potolit. Au trimis navele de suprafață și vor ajunge aici În ceva mai puțin de șaisprezece ore. — Și autoset-ul, ce-i cu el? Răspunsul apăru imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
comunicante în noaptea de 31 decembrie Anno Domini 2021 ROMÂNIA DE EST Pun scoica la ureche și ascult cântecul tău îndepărtat. El desființează granițele. Peste urbe, norii destramă hărți imperiale În curând va veni din nou întunericul, cu infanteriștii și cavaleria Noaptea aceasta e încă o femeie tânără: spală, absentă, dușumelele muzeului Umbrele se îmbrățișează incestuos într-un târziu, voi adormi cu pietrele domnești în mută conviețuire LUCIANOGRAMĂ (6) Am visat-o pe Mama. Mă purta orologiu în pântece. Dimineață, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ei. Atunci cînd a văzut că prințul, în costum de călărie, nu erau cai de călărie în Vladia, însă cizmele înalte erau potrivite pentru ulițele tîrgului, se îndreaptă cu pasul său ușor săltat, orice aviator care se respectă provine din cavalerie, către capătul celălalt al așezării, către Cramă, s-a scoborît repede de pe coasta înzăpezit-noroiată și a sunat la poarta mare din blăni de stejar, întărită cu drugi de fier. Probabil că l-a văzut cineva pe fereastră, de vreme ce poarta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
locotenenți. Mai toți tehnicieni, ingineri, oameni cu școală, ghinionul lor, dacă putea fi vorba de un ghinion!, era că fiind încadrați în sectoarele tehnice, de înzestrare, ale armatei, n-aveau cum să avanseze rapid, ca la infanterie ori ca la cavalerie, chiar și la tunuri era mai multă vânzoleală. Numărul de ofițeri era strict raportat la numărul trupei, dar la Aviație efectivul puteai să-l socotești cu abacul, de unde să tot faci maiori ori colonei dacă n-aveai peste cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mele?” Doar Claudia a reușit - ea știe cum - să-l mai... domesticească. ALARMĂ LA POMPIERI A fost o vreme, nu prea depărtată istoricește, când îndeletni- cirea de pompier era una ce ținea de meșteșugul armelor. Așa cum Infanteria, sau Artileria, ori Cavaleria erau considerate Arme, adică specialități. La fel Marina, Aviația, Tancurile, Transmisiunile, Vână- torii de munte, Pontonierii. Asemenea Pompierii. Pregătire militară ca pentru orice soldat, dar și pregătire de specialitate, care să per- mită intervenția cu succes în cazuri de excepție
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecînd după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga-Sofia. Pe ștampilă este imprimat anul douăzeci și unu. În hotel locuiește emigrantul rus Arcadie Ipolitovici Belogorcev, căpitan de cavalerie, În viața civilă inginer forestier. Trecutul său ne este insuficient cunoscut, căci el Însuși Îl evoca arareori. În corespondența sa pomenea despre climă, despre Dumnezeu, despre obiceiurile din Orient.) De cînd trăia În exil, serviciile făcute pe vremuri Ohranei Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bătea să-i spargă pieptul și se simțea foarte frustrată. Evident că vraja se rupsese. Voci imperioase au solicitat un dans, cei doi au făcut schimb de priviri - de partea lui, disperare, de a ei, regret - și serata a continuat, cavalerii recâștigându-și Încrederea și Începând din nou să o ia unul de la altul În timpul dansului. Cu un sfert de ceas Înainte de miezul nopții, Amory a dat solemn mâna cu Isabelle, În mijlocul unui grup adunat ca să-i ureze drum bun. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
greu să iau o hotărâre. Nu pot suferi mecanica, dar, pe de altă parte, aviația mi se potrivește... — Și eu sunt de părerea lui Amory, a intervenit Tom. Infanterie sau aviație. Aviația pare a fi partea romantică a războiului - precum cavaleria odinioară, știți -, dar, ca și Amory, sunt incapabil să deosebesc un cal-putere de o tijă de piston. Cumva, insatisfacția lui Amory față de propria-i lipsă de entuziasm a culminat printr-o Încercare de a arunca vina pentru Întregul război asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aviatoare: Victoria Pokol, Maria Nicolae și Stela Huțan. Primele două zburaseră, pentru o scurtă perioadă, și în toamna anului 1942, în campania Stalingradului. O figură pe cât de pitorească, pe atât de controversată, pe frontul din Crimeea, a fost maiorul de cavalerie Ioan Tobă7, cunoscut mai mult ca "Tobă Hatmanul", comandant al Escadronului 4 Vânători Călări (vânători de partizani). Acesta acționa împotriva partizanilor sovietici din Crimeea. Într-o duminică, Mariana Drăgescu se pomenește cu el la aerodrom, sosit într-o mașină militară
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
istoria Rusiei imperiale. Printre strămoșii săi figura chiar țarul Boris Godunov (1598 1605). Rămasă orfană de mamă în anul 1912, Nadia urmează liceul din Harkov până în 1917, când moare și tatăl ei. La acea dată, Evgheni Brjozovski era general de cavalerie. Câteva luni mai târziu, izbucnește revoluția bolșevică. Ajutată de fosta ordonanță a tatălui său, în 1918 Nadia însoțită de sora ei reușește să fugă dintr-o Rusie răvășită de revoluție și se refugiază în Basarabia, care se unea atunci cu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
cartofi. Azi se dă un atac asupra Odessei : tunurile bubuie fără întrerupere. Am aterizat 1/4 oră după ce avioanele Rata dăduseră târcoale satului încercând să incendieze o pădurice învecinată unde cu câteva zile înainte se găsea cantonat un regiment de cavalerie. Negăsind nimic au plecat furioși lăsând grenade ca amintire pe câmp. Am răspândit avioanele în câte un colț al terenului. Se dă un atac asupra Odessei <și> tunurile bubue fără întrerupere, se zăresc nori de fum la orizont, ciulim urechile
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
în avion, înainte de a porni, scotea o iconiță cu Maica Domnului, o așeza în față și se închina, spunând o rugăciune. Un alt personaj, în legătură cu care amintirile Stelei Huțan-Palade le completează fericit pe cele ale Marianei Drăgescu, este ofițerul de cavalerie Ioan Tobă, poreclit "Hatmanul", un personaj cu totul special. "Pe Ioan Tobă Hatmanul, care comanda în Crimeea un escadron de vânători de partizani, îl cunoscusem în 1940, la Rădăuți, unde locuia împreună cu familia, soția și fiica lui viitoarea soție a
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Ioan Tobă Hatmanul, care comanda în Crimeea un escadron de vânători de partizani, îl cunoscusem în 1940, la Rădăuți, unde locuia împreună cu familia, soția și fiica lui viitoarea soție a lui Dido Greceanu. Pe vremea aceea, comandantul unității lui de cavalerie era colonelul cu stea Vladimir Constantinescu, fratele ministrului Pantazi. Unitatea era acolo în momentul în care s-a cedat sovieticilor Bucovina de Nord. Rușii ocupaseră și zona cu Mânăstirea Putna. Ioan Tobă a avut o inițiativă extraordinară, fiindcă a plecat
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
armatei germane. În această luptă, România a mai pierdut până la data de 16 octombrie 1941, peste 90.000 de ostași. Analizând pierderile grele ale armatei, Antonescu retrage de pe front, majoritatea efectivelor, rămânând pe front Corpul de Munte și Corpul de Cavalerie cu șase brigăzi, adică cam două divizii. Parolist și respectând angajamentul dat, aduce noi efective de trupă, luptă mai departe în Rusia, zona Crimeea, Stalingrad, Caucaz, Cuban și spre final, în defensivă, în apărarea sudului Ucrainei. În tot acest interval
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
armatei germane. În această luptă, România a mai pierdut până la data de 16 octombrie 1941, peste 90.000 de ostași. Analizând pierderile grele ale armatei, Antonescu retrage de pe front, majoritatea efectivelor, rămânând pe front Corpul de Munte și Corpul de Cavalerie cu șase brigăzi, adică cam două divizii. Parolist și respectând angajamentul dat, aduce noi efective de trupă, luptă mai departe în Rusia, zona Crimeea, Stalingrad, Caucaz, Cuban și spre final, în defensivă, în apărarea sudului Ucrainei. În tot acest interval
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Regimentul 3 de linie; Regimentul 2 de artilerie; Comandantul Diviziei 2 de infanterie; Plutonul de marinari; Batalionul 4 de vânători; Regimentul 4 de linie; Regimentul 5 de linie; Ambulanța; Regimentul 7 de linie; Regimentul 1 de artilerie; Comandantul brigadei de cavalerie; Muzicele regimentelor de roșiori; Divizionul mixt de călărași; Regimentul 1 de roșiori; Regimentul 2 de roșiori. Tunurile luate trofeie aveau ghirlande de stejar cu inscripția bătăliei unde au fost cucerite. Tot orașul erea bogat gătit cu drapele și lampioane, o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ușoare, dar și a unora dintre vechii boieri cari își aduceau aminte cu drag de vremea lui Kiseleff și a Regulamentului organic. Din numărul acestora era un descendent din familia Filipeștilor, un bătrân încărcat de ani, care fusese ofițer de cavalerie în armata moscovită. De cum au intrat rușii în București, Dadu Filipescu și-a comandat o scânteietoare uniformă de colonel de gardă, a îmbrăcat-o, a încins sabia și în fiecare zi bucureștenii îl vedeau, trecând pe jos pe Podul Mogoșoaiei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
sub președinția d-lui Balanolu. Dar tocmai în anul 1883 primăria luase căutarea în regie a acestor venituri. Directorul serviciului era Apostol Aricescu, fratele poetului Constantin Aricescu, care era tatăl pictorului nostru de astăzi și a colonelului Tudorică Aricescu din cavalerie. în anul prim al regiei, veniturile au fost mai mari, firește, decât câștiga comuna de pe urma antreprizei, însă tot nu au fost la înălțimea consumației. Și iată de ce: când antreprenorii au fost în ultimul an al concesiunii, au oferit băcanilor, angrosiștilor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de aici discuții lungi, recitirea unor pagini, dacă nu a întregii cărți. Așa am devenit un fel de Don Quijote, de mi se stricaseră creierii de atâta citit, noroc că nu mă lăsa prietenul meu Mihai Dobrescu să citesc romane cu cavaleria rătăcitoare, că n-ar fi rămas armată de oi, capre și vaci nenimicită de mine cu sulița din arac de fasole. Sigur că visam noaptea, dar și ziua, cum că unele din paginile alea nemuritoare le-aș fi scris eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]