4,544 matches
-
din "The Unforgettable Fire", dar, în contrast cu experimentele adesea nefocalizate ale acelui album, a căutat un sunet de mai mare impact în limitele unor structuri mai stricte ale cântecelor. Formația a denumit această abordare „lucrul cu culorile primare” ale muzicii rock—chitara, chitara bas și bateria. Chitaristul The Edge era mai interesat de atmosfera europeană din "The Unforgettable Fire" și a fost la început reticent față de ideile lui Bono, care, inspirat de sfaturile lui Dylan de a „merge înapoi”, căuta un sunet
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
The Unforgettable Fire", dar, în contrast cu experimentele adesea nefocalizate ale acelui album, a căutat un sunet de mai mare impact în limitele unor structuri mai stricte ale cântecelor. Formația a denumit această abordare „lucrul cu culorile primare” ale muzicii rock—chitara, chitara bas și bateria. Chitaristul The Edge era mai interesat de atmosfera europeană din "The Unforgettable Fire" și a fost la început reticent față de ideile lui Bono, care, inspirat de sfaturile lui Dylan de a „merge înapoi”, căuta un sunet mai
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
rând—câte un producător singur timp de una sau două săptămâni, după care venea celălalt. Eno și Lanois au încurajat un interes față de cântecele mai vechi, în special față de muzica folk americană. Între referințele mai contemporane se numără sunetul de chitară al lui The Smiths și My Bloody Valentine. Vocabularul muzical al formației s-a ameliorat după albumul anterior, facilitând comunicația și colaborarea cu echipa de producție. Unul dintre primele cântece la care s-a lucrat a fost „Heartland”, început în timpul
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
despre incertitudinile spirituale într-un registru vocal înalt, cu Eno, Lanois și The Edge acompaniament vocal similar unui cor. Balada lentă cu pian „Running to Stand Still” prezintă trăsături de muzică folk și blues acustic în bucățile de "slide" cu chitară acustică și de muzicuță. „Trip Through Your Wires”, un alt cântec pe care Bono cântă la muzicuță, a fost descris de Niall Stokes ca o „joacă blues”. Chitara lui The Edge pe "The Joshua Tree" este un exemplu de ceea ce
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
trăsături de muzică folk și blues acustic în bucățile de "slide" cu chitară acustică și de muzicuță. „Trip Through Your Wires”, un alt cântec pe care Bono cântă la muzicuță, a fost descris de Niall Stokes ca o „joacă blues”. Chitara lui The Edge pe "The Joshua Tree" este un exemplu de ceea ce a devenit sunetul său caracteristic. Stilul lui minimalist contrasta puternic cu accentul pe virtuozitate și pe viteză din epoca heavy metal a anilor 1980. The Edge vede notele
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
un arpegiu de șase note, repetat, cu "delay" utilizat pentru repetarea notelor. "Riff"urile de la „I Still Haven't Found What I'm Looking For„ și „With or Without You” folosesc și ele procedeul de "delay", Bono asemuind porțiunea de chitară din primul dintre acestea cu niște „clopote de crom”. The Edge a continuat să utilizeze tehnicile ambientale de cântat la chitară pe care le-a început cu "The Unforgettable Fire"; la „With or Without You”, a utilizat un prototip de
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
I'm Looking For„ și „With or Without You” folosesc și ele procedeul de "delay", Bono asemuind porțiunea de chitară din primul dintre acestea cu niște „clopote de crom”. The Edge a continuat să utilizeze tehnicile ambientale de cântat la chitară pe care le-a început cu "The Unforgettable Fire"; la „With or Without You”, a utilizat un prototip de Infinite Guitar pentru a adăuga straturi de note susținute, abordare utilizată pentru prima oară în albumul său solo din 1986, coloana
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
la „With or Without You”, a utilizat un prototip de Infinite Guitar pentru a adăuga straturi de note susținute, abordare utilizată pentru prima oară în albumul său solo din 1986, coloana sonoră de la "Captive". La alte cântece, stilul său la chitară este mai agresiv; „Exit” a fost descris de Colin Hogg ca „un baraj de speriat condus de chitară”, în vreme ce Andrew Mueller a afirmat despre sunetul chitarei din piesa „Bullet the Blue Sky” evocă avioanele de vânătoare. The Edge a dezvoltat
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
susținute, abordare utilizată pentru prima oară în albumul său solo din 1986, coloana sonoră de la "Captive". La alte cântece, stilul său la chitară este mai agresiv; „Exit” a fost descris de Colin Hogg ca „un baraj de speriat condus de chitară”, în vreme ce Andrew Mueller a afirmat despre sunetul chitarei din piesa „Bullet the Blue Sky” evocă avioanele de vânătoare. The Edge a dezvoltat porțiunea dură, plină de microfonii, de chitară pentru ultimul dintre acestea după ce Bono l-a sfătuit să „pună
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
său solo din 1986, coloana sonoră de la "Captive". La alte cântece, stilul său la chitară este mai agresiv; „Exit” a fost descris de Colin Hogg ca „un baraj de speriat condus de chitară”, în vreme ce Andrew Mueller a afirmat despre sunetul chitarei din piesa „Bullet the Blue Sky” evocă avioanele de vânătoare. The Edge a dezvoltat porțiunea dură, plină de microfonii, de chitară pentru ultimul dintre acestea după ce Bono l-a sfătuit să „pună El Salvador printr-un amplificator”, cu referire la o
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
descris de Colin Hogg ca „un baraj de speriat condus de chitară”, în vreme ce Andrew Mueller a afirmat despre sunetul chitarei din piesa „Bullet the Blue Sky” evocă avioanele de vânătoare. The Edge a dezvoltat porțiunea dură, plină de microfonii, de chitară pentru ultimul dintre acestea după ce Bono l-a sfătuit să „pună El Salvador printr-un amplificator”, cu referire la o vizită efectuată de Bono în țara răvășită de război, din care se întorsese foarte supărat. Bono a contribuit și la compoziția
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
dintre acestea după ce Bono l-a sfătuit să „pună El Salvador printr-un amplificator”, cu referire la o vizită efectuată de Bono în țara răvășită de război, din care se întorsese foarte supărat. Bono a contribuit și la compoziția pieselor de chitară; melodia de chitară spaniolă din „Mothers of the Disappeared” este inspirată dintr-un cântec compus de el în Etiopia pentru a-i învăța pe copii noțiuni elementare de igienă. Ca și la albumele anterioare, Bono prezintă un stil cu laringele
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
Bono l-a sfătuit să „pună El Salvador printr-un amplificator”, cu referire la o vizită efectuată de Bono în țara răvășită de război, din care se întorsese foarte supărat. Bono a contribuit și la compoziția pieselor de chitară; melodia de chitară spaniolă din „Mothers of the Disappeared” este inspirată dintr-un cântec compus de el în Etiopia pentru a-i învăța pe copii noțiuni elementare de igienă. Ca și la albumele anterioare, Bono prezintă un stil cu laringele coborât, pe care
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
întind în sus în contrast izbitor cu mediul muzical sterp în care se află pe posturile de radio rock”. El a lăudat arta muzicală a membrilor formației, spunând despre ritmul dat de Mullen și Clayton că este „ascuțit, iar despre chitara lui The Edge că „[n-a fost] niciodată mai bună”. "The New Zealand Herald" a publicat și ea o recenzie de cinci stele în care a declarat albumul „cea mai convingătoare colecție de muzică produsă de o formație care și-
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
inteligent în mai multe dimensiuni superioare”, și că U2 „trebuie luat foarte în serios după această reevaluare a rockului”. John Rockwell de la "The New York Times" a complimentat formația pentru extinderea gamei muzicale, remarcând explorarea altor genuri și combinarea „texturilor obsesive, repetitive ale chitarei” lui The Edge cu „colorația ciudată de sintetizator” a lui Eno. Rockwell a criticat însă puțin vocea lui Bono, despre care a spus că este „marcată de o afectare ușor plângăcioasă” și că seamănă prea mult cu alți cântăreți, având
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
Discografia formației rock irlandeze U2 constă din douăsprezece albume de studio, șapte albume live, cinci compilații, cincizeci și opt single-uri, și șapte discuri EP. Formația este compusă din Bono (voce și chitară), The Edge (chitară, claviaturi și voce), Adam Clayton (chitară bas) și Larry Mullen, Jr. (baterie și instrumente de percuție); ea s-a format în 1976 într-o vreme când membrii ei erau la vârsta adolescenței și aveau aptitudini muzicale limitate
Discografia formației U2 () [Corola-website/Science/315951_a_317280]
-
Discografia formației rock irlandeze U2 constă din douăsprezece albume de studio, șapte albume live, cinci compilații, cincizeci și opt single-uri, și șapte discuri EP. Formația este compusă din Bono (voce și chitară), The Edge (chitară, claviaturi și voce), Adam Clayton (chitară bas) și Larry Mullen, Jr. (baterie și instrumente de percuție); ea s-a format în 1976 într-o vreme când membrii ei erau la vârsta adolescenței și aveau aptitudini muzicale limitate. Succesul U2 în
Discografia formației U2 () [Corola-website/Science/315951_a_317280]
-
formației rock irlandeze U2 constă din douăsprezece albume de studio, șapte albume live, cinci compilații, cincizeci și opt single-uri, și șapte discuri EP. Formația este compusă din Bono (voce și chitară), The Edge (chitară, claviaturi și voce), Adam Clayton (chitară bas) și Larry Mullen, Jr. (baterie și instrumente de percuție); ea s-a format în 1976 într-o vreme când membrii ei erau la vârsta adolescenței și aveau aptitudini muzicale limitate. Succesul U2 în concertele live a rămas mai mare
Discografia formației U2 () [Corola-website/Science/315951_a_317280]
-
i-a fost insuflată lui Toto înca din copilărie. Încurajat de tatăl său, care cânta la trompetă, Toto a început să studieze bateria și sa cânte în diverse grupuri muzicale locale. Pe lângă baterie, învață să cânte la acordeon, pian și chitară. La vârsta de 13 ani participă la un concurs regional de muzică, unde ocupa locul 3. a compus peste 400 de melodii. Melodiile semnate Toto Cutugno au fost interpretate de mari orchestre (Pourcel, Caravelli și Paul Mauriat). De-a lungul
Toto Cutugno () [Corola-website/Science/315954_a_317283]
-
propriu) rolul de expert în demolări. Are un întreg departament de muniții la dispoziție și abilitatea remarcabilă de a "face rost" la cerere de bomba potrivită sau de oricâte articole folositoare. Deschizător de conserve? O mulinetă? 10.000 de rulmenți? Chitară bas? Le are. Regele Julien este monarhul autoproclamat al grădinii zoologice și un animal petrecăreț. Acestui răsfățat rege băiat îi place să comande pe oricine din jur și ar fi complet insuportabil dacă n-ar insista ca toată lumea să se
Pinguinii din Madagascar () [Corola-website/Science/315988_a_317317]
-
de asemenea succese enorme pe scena pop cu piese precum „Big Yellow Taxi”, „Free Man in Paris” și „Help Me”, ultimele două piese se pot regăsi pe albumul „Court and Spark”. Vocea de soprană, stilul armonic deosebit de a cânta la chitară, orchestratiile la pian, toate acestea au făcut ca Joni Mitchell să fie numită doamnă de excepție a folkului internațional. Munca ei este recunoscută și apreciată atât de critici cât și de alți colegi muzicieni de marcă. Revista Rolling Stones o
Joni Mitchell () [Corola-website/Science/318949_a_320278]
-
cauzate de război și de slujbele tatălui ei, familia Anderson s-a stabilit în Saskatoon, Saskatchewan, oraș pe care artista îl consideră orașul ei natal. Joni Anderson a început de mică să învețe pe cont propriu ukulele și, mai târziu, chitara. După terminarea liceului, a făcut un an la Institutul Superior de Artă și Design din Calgary, dar în 1964 s-a hotărât să plece în Toronto pentru a deveni cântăreață de muzică folk. La scurt timp l-a cunoscut pe
Joni Mitchell () [Corola-website/Science/318949_a_320278]
-
muzicală (în 2002) au venit să accentueze succesul cantautoarei și inovația în materie de stiluri muzicale. Deși unele dintre cele mai populare cântece ale lui Joni au fost înregistrate folosind pianul, merită menționat faptul că aproape toate cântecele compuse pe chitară au un tuning special, non-standard; Joni a scris cântece în aproximativ 50 de tonalități diferite, pe care ea însăși obișnuia să le numească "Joni’s weird chords". În principiu, acordurile folosite de ea sunt simple, dar variațiile de tonalități și
Joni Mitchell () [Corola-website/Science/318949_a_320278]
-
În 1995, unul dintre prietenii apropiați ai lui Mitchell, Fred Walecki, proprietar al Westwood Music în Los Angeles, a găsit o soluție pentru problemele care apăreau în timpul concertelor live ale cântăreței, când aceasta schimba des tonalitățile. Walecki a conceput o chitară stil Stratocaster care să funcționeze cu sistemul Roland VG-8 (Virtual Guitar), capabil să configureze electronic numeroase tonalități. În 2003, revista Rolling Stones a desemnat-o pe locul 72 în topul Greatest Guitarists of all time. Dintre femeile care apar în
Joni Mitchell () [Corola-website/Science/318949_a_320278]
-
Peek a plecat în Statele Unite pentru a merge mai departe la facultate, însă a eșuat. La scurt timp după întoarcerea să în Marea Britanie în anul următor, cei trei s-au întâlnit și au început să compună muzică împreună. Începând cu chitare acustice împrumutate, ei au dezvoltat un stil care încorporează trei-părți voce armonica și o parte folk-rock contemporan, la fel ca Crosby, Stills, Nash & Young. În cele din urmă, trio-ul s-au numit "America", pentru că nimeni să nu creadă că
America (formație) () [Corola-website/Science/332950_a_334279]