6,287 matches
-
era așa de frumos, că aș fi îndrăznit să călătoresc într-acolo și fără tata. Nu știam dacă Lea avea un drăguț și cine putea fi el. Într-o zi, a sunat telefonul. Lea mă invita la un film. La cinema nu s-a întâmplat nimic. Aveam palmele jilave și m-au năpădit șiroaie de transpirație. Pulpele ei erau foarte aproape de ale mele, dar asta nu părea s-o intereseze deloc. Urmărea filmul cu încântare. La sfârșit s-a aprins lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tremură degetele, dar ea întrebă, cum stați cu hârtiile, și eu privesc în jur, care hârtii? Trebuie să mergi să completezi formularele, spune ea și ne privește cu atâta ostilitate, de parcă ne-ar fi prins strecurându-ne în sala de cinema fără să fi plătit biletul, iar eu plec împotriva voinței mele, mă înghesui la una dintre cozile acelea dezorganizate, cap lângă cap și umăr lângă umăr și pe deasupra tuturor plutește uimirea, inocența, nevinovăția omului care se trezește dintr-odată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deși suntem în mijlocul nopții, din câte știu, nici măcar cafea nu apucasem să beau de dimineață, mirosul mă amețește, dar nu mă duc să îmi torn o cană, pentru că nu poți să te alături unui festin pe care îl privești la cinema, eu stau în picioare și privesc, îmbrățișând trupul radiografiat al lui Udi, până când medicul mă observă și se oprește din mestecat, s-a întâmplat ceva, întreabă el, iar eu îi întind plicul, în ochii mei strălucesc dorința de compasiune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
căutau să fie doar ei singuri. Se vizitau, luau cina împreună cu familia, jucau mahjong. Ne întâlneam și noi mereu, iar uneori Naoko mai venea cu câte o colegă de clasă și mergeam cu toții la grădina zoologică, la ștrand sau la cinema. Ca să fiu sincer, toate fetele pe care le aducea Naoko erau drăguțe, dar prea rafinate pentru mine și de aceea mă simțeam mult mai bine în compania colegelor mele, care nu erau deloc cu nasul pe sus. Nu prea pricepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am așa de mare grijă de tine, că intri Într-o epocă În care scrii minunat de bine. Asta-i foarte frumoasă. Azi mi-am imaginat-o din nou, În mașină. — Pe asta sînt singur c-am văzut-o la cinema sau am citit-o pe undeva. — A, sigur. Și eu tot acolo am văzut-o. Și sînt sigură că am și citit-o. Da’ nu crezi că se poate Întîmpla? Nu crezi c-aș putea fi bună pentru tine? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
au mai rămas decât amintirile despre Patrick. Dacă ele vor dispărea, nu mai am nimic. Voi fi complet singură. Când îl văd pe străzi, în restaurant, ori de câte ori închid ochii, în fiecare afurisită de scenă de dragoste de la televizor ori de la cinema, de fiecare dată când un tip își scoate puloverul și i se zărește pielea de deasupra curelei când i se ridică puțin tricoul... oh... unde rămăsesem? A, da, de câte ori mi se întâmplă astfel de lucruri, Patrick e foarte aproape de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
niște dinți impresionant de albi, care strălucesc chiar și în semiîntuneric, iar pectoralii sunt foarte bine puși în evidență de puloverul strâmt și mă gândesc că ar trebui să purtăm genul acela de ochelari pe care ți-i dau la cinema pentru a profita de o imagine tridimensională. O îmbrățișează pe Daisy, iar ea se topește de plăcere. — Mă bucur că ați putut veni, exclamă el entuziast. N-ați avut probleme la intrare, nu? Nu, a fost bine. Mulțumim de invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spuneau că mă bătea. Când ploua, stăteam în casă și mă uitam la emisiuni îngrozitoare, în care fetele făceau dragoste cu frații lor ori îi seduceau pe cei mai buni prieteni ai bunicii sau în care judecătorii, ajunși staruri de cinema, aveau unele cazuri în care foști prieteni își răpesc reciproc câinii ori nu reușesc să-și plătească ratele la mașină. M-am împrietenit și cu portarul, care mi-a recomandat cele mai bune restaurante chinezești, din Spanish Harlem, unde n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a intrat morcovu'? Netotule! mârâie Momocilă. Ce te uiți, ca un cioflingar? Ți-a halit mâța limba? face și Bobocilă. Ți-ai bulit radaru'? Pupă-ne-n'...! Ciobane! Derbedeule! Ratatule! Hei, cu-cu , da' ce-i aicea? S-a mutat cinema-ul pe noi?! se-nfoaie Peticilă. Lăsați-l, măi, voi nu vedeți că-i dus? Cu sorcova! Cu trenulețu'! U-u-u-u...! Facem o probușoară pe el? De sanchi! Por favor! Dacă un muncitor cu o lopată, sapă o gropiță în șaizeci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca paradox Alexandru Paleologu - Despre lucrurile cu adevărat importante Ion Vianu - Amor intellectualis. Romanul unei educații Mircea Mihăieș - Ultimul Judt Tony Judt - Cabana memoriei Norman Manea, Hannes Stein - Cuvinte din exil Alex. Leo Șerban - De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema Günter Grass - Decojind ceapa Aldous Huxley - Porțile percepției * Raiul și iadul Octavian Paler - Rugați-vă să nu vă crească aripi Jorge Luis Borges - Nouă eseuri dantești * Borges oral Ernesto Che Guevara - Jurnal pe motocicletă Octavian Paler - Deșertul pentru totdeauna H.
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să uit chipul său torturat zăcând cu fața în sus pe covorul de Buhara de la picioarele lăzii. Altădată, ruletistii care scăpau erau huiduiți, uneori și bătuți de acționarii disperați; acum însă, amicul meu era aplaudat ca o mare vedetă de cinema, corpul său cufundat în inconștiență era înconjurat cu venerație. Fete tinere se-nghesuiau spre el plângând isteric și erau fericite dacă îl puteau măcar atinge. Ruleta cu trei cartușe gresate în butoiaș se confundă în mintea mea cu cele care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din fața sălii se afla o cutie adevărată de portocale, adusă din port și plină de inscripțiile unei firme arabe. În sală, atrași de fantasticul mizei din acea seară, puteai recunoaște, în burnusurile lor albe, diverși magnați ai petrolului, vedete de cinema și cântăreți la modă, industriași cu plastroane scrobite și garoafă la butonieră. Fiecare acceptase, la intrare, să fie legat la ochi cu o eșarfă de mătase pe care nu și-o scosese decât în sală. Eu însumi eram, o spun
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am întors și am alergat până la poarta noastră, unde era mama, înaltă cât un turn, într-o bluză albastră, într-o clipă, i-am năclăit pieptul și gulerul bluzei cu lacrimi și salivă. Altă dată, ne întorceam toți trei de la cinema. Fuseserăm la o grădină de vară, unde rulase [...] îmi amintesc perfect acest titlu, care are pentru mine ceva magic. Am uitat sute de titluri de filme, dar pe acesta n-am să-l uit niciodată. Desigur, nu-mi amintesc filmul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încîlcite, cu case ca de țară, cu cîte-o antenă pe acoperișuri, și turla de tablă pricăjită, lipsită de demnitate, a unei bisericuțe. La orizont, ieșind dintre case ca un înotător dintre valuri, zăream statuia dorobanțului de la Rond, înspăimîntătoare. Văzusem la cinema filmul Godzila, despre un monstru imens care distrugea un oraș. Așa arăta și statuia soldatului, acum albăstruie din cauza depărtării. Privind în direcția opusă, vedeam câmpul, arătura întinsă până la o lizieră de copaci, dincolo de care se ițea altă turlă de biserică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Bine, mă?! întrebă el, privindu-mă. Mi-a spus o mulțime de lucruri care m-au amuzat: Geurtie flirtează acum cu un manager de la "Middle Bank", un tip subțire, care nu îndrăznește decât s-o sărute și o duce la cinema în locuri de trei rupii și opt annas. Norinne, căsătorită, e mai puțin frumoasă. În odaia mea din Wellesley Street s-a mutat o familie da anglo-indieni sărmani; el, tânăr, aduce fetițe de școală în odaie și le pipăie în fața
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de la birou, m-am privit în oglindă și, pentru întîia oară în viața mea, mă voiam mai frumos. Dar am un rest de humor care nu mă părăsește niciodată și, surprinzîndu-mă în fața oglinzii, așa cum mă maimuțăream ca un actor de cinema, începui să râd cu poftă și mă trântii pe pat, fericit că sunt totuși un tânăr inteligent și lucid. Atunci intră și Maitreyi, cu cărțile la braț. ― Facem lecție astăzi? mă întrebă ea, foarte timidă. Am început cu bengaleza, la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lănțișor, p-ormă s-a lăsat : — La ce să ți le mai aduc ? a zis, dacă tu nu le pui niciodată... Unde era să le puie, dacă ea sta tot la tejghea ? Și el habar n-avea ! El pleca la cinema, el pleca la meciuri, nu s-a găsit să se ție v-un meci la Juventus și el să-l piardă ! Ai fi zis că era șef la Venus... Acu, de ieșit, nu mai iese decât pe vreme frumoasă, face
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se mai învârtea ce se mai învârtea ursuz, parcă să le taie chefu la ăia și să le stea băutura-n gât, și-n urmă pleca dincolo iar. Se gătea, se dichisea și-o lua din loc : la meciuri, la cinema, teleleu pân oraș. Și ea rămânea cu furnizorii, cu descărcatul mărfii, cu balamucu pe cap, cu toate. Era femeie-n putere, nu ca astea d-acu : slabe, scânduri de slabe, fără cur, fără nimic, de n-are bărbatul pe ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vopsește cu roșu, ca să nu se mai vază că are mâini urâte. Da-n obraz tot d-aia te vopsești ? îi sta ei pe limbă s-o-ntrebe. S-o vezi ce se mai sulemenea madam Ioaniu când pleca la cinema sau la prietinile ei ; joia după-masă, pe la cinci, pleca cu prietinile ei la pocăr. Făcea cu rându, o dată pe lună îi venea și lu madam Ioaniu rându să primească : — Mâine, joi, să nu vii, îi zicea, că mâine vin fetele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
George, desigur, care s-ar supăra foc. Din fericire, George era absent. „Ar fi mai bine să plec, își spuse Diane, am lipsit destul de acasă, poate că azi o să vină - Oh, dac-aș putea și eu să mă duc la cinema, ca toți oamenii. Oare unde o să fiu de azi într-un an? Aș putea să fiu altundeva, aș putea să mă schimb? Sau o să fiu moartă? Sau o să fie el mort?“ Ideea că George avea de gând să se sinucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un lătrat. George îi arată un pumn amenințător, iar Zet mârâi, dezvelindu-și dinții albi și ascuțiți. George își spuse cu satisfacție: „Am ajuns să mă latre câinii!“. Ieși în stradă, trântind poarta în urma lui. „Să mă duc la un cinema? se întrebă. Nu, mai bine mă duc la Diane. Vai de ea dacă nu-i acasă!“ Zet trecu pe lângă o tufă de călini și se pomeni fată-n față cu o vulpe. Cățelul îl lătrase pe George fără să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e neagră și pătată, e ca o pungă veche de piele uscată, mirositoare. Și totuși... totul o să fie bine - trebuie să plec. Când mai vii? Nu știu. Peste o sută de ani. Veghează și roagă-te. Unde te duci? La cinema. Bună dimineața. Pearl. Bună dimineața, domnule profesor. Pearl, care deschisese ușa Papucului la clinchetul soneriei apăsate de John Robert, îi făcu o plecăciune. Numai în fața lui se pleca. Făcea parte din teatrul, care nu era teatru, destinat lui John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
desigur... suntem. Se ridicară amândoi și se sărutară. Abia atingându-și buzele, rămaseră înlănțuiți, de parc-ar fi fost suspendați în spațiu. — La revedere, Alex. Pe curând, pe curând, știi. Iau cu mine restul de sendvișuri. — Unde te duci? — La cinema. Totuși George nu s-a dus la cinema. Când a plecat de la Belmont ploua, așa încât hotărî să se ducă mai bine acasă, în Druidsdale, decât să meargă până la „Odeon“, pe Strada Mare, care era prea departe. George ura ploaia, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Abia atingându-și buzele, rămaseră înlănțuiți, de parc-ar fi fost suspendați în spațiu. — La revedere, Alex. Pe curând, pe curând, știi. Iau cu mine restul de sendvișuri. — Unde te duci? — La cinema. Totuși George nu s-a dus la cinema. Când a plecat de la Belmont ploua, așa încât hotărî să se ducă mai bine acasă, în Druidsdale, decât să meargă până la „Odeon“, pe Strada Mare, care era prea departe. George ura ploaia, îi repugna să-și simtă părul ud, picioarele ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ALAIN-MARC, Les visiteurs et leurs musées, op. cit. 25. TEBOUL RENÉ, CHAMPARNAUD LUC, Le public des musées. Analyse socio-économique de la demande muséale, op.cit. 26. RIEU ALAIN-MARC, Les visiteurs et leurs musées, op. cit. 27. Analiza identifică servicii conexe: restaurantele, cofetăriile, săli de cinema, biblioteci, centre de recreație pentru copii. 28. Sursa Tabel nr. 8: motivația vizitei muzeelor, cf. RENÉ TÉBOUL, Le public des musées, p. 86. 29. BUFFET FRANÇOISE, "Entre école et musée: le temps du partenariat culturel éducatif?", în Publics et Musées
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]