3,709 matches
-
70 g. Avengura aripilor este de peste 40 cm, femelele sunt aproape la fel de mari ca masculii. Partea dorsală ca și capul are penajul de culoare complet neagră. Partea ventrală a păsării este albă, pe flancuri alb dungat cu negru. De la baza ciocului spre gât are o dungă îngustă albă, această dungă albă se poate vedea la unele exemplare și în jurul ochilor. Irisul este de culoare cenușie închisă, ciocul, picioarele sunt de culoare cenușie închisă. Zborul lor este tipic ciocănitorilor un zbor în
Picoides arcticus () [Corola-website/Science/318742_a_320071]
-
Partea ventrală a păsării este albă, pe flancuri alb dungat cu negru. De la baza ciocului spre gât are o dungă îngustă albă, această dungă albă se poate vedea la unele exemplare și în jurul ochilor. Irisul este de culoare cenușie închisă, ciocul, picioarele sunt de culoare cenușie închisă. Zborul lor este tipic ciocănitorilor un zbor în bolte. Nu există un dimorfism sexual accentuat, femelele fiind aproape la fel ca mascululii. Ciocănitoarea cu spatele negru este răspândit în America de Nord, el putând fi întâlnit
Picoides arcticus () [Corola-website/Science/318742_a_320071]
-
ei fiind de numai în procent 10 %. Față de alte specii de ciocănitori, au o comportare agresivă. Maturitatea sexuală păsările o ating la vârsta de un an. Cuibul este așezat în găuri în trunchiul copacilor, pe care îl fac scobind cu ciocul. Perioada clocitului are loc în a doua jumătate a lunii aprilie, femela depun în cuib 2−6 ouă albe, cu o mărime de 21,3x19 mm. Perioada clocitului până la eclozionarea puilor este apreciată la 12−14 zile, pui după 24
Picoides arcticus () [Corola-website/Science/318742_a_320071]
-
mai deschisă. Partea ventrală a corpului este aproape uniform albă, pe piept apare un desen de culoare brună, desen care este mai accentuat la femele. Penajul de pe cap este de culoare albă, irisul este galben, picioarele sunt de culoare cenușie, ciocul și ghearele negre. De departe păsările aflate în zbor se pot confunda cu pescărușii. Vulturul pescar, este răspândit în toată lumea, regiunea un clocește se întinde din regiunea boreală, arctică până în regiunile subtropicale din Caraibe, Asia de Sud Est și Australia. În Europa
Vultur pescar () [Corola-website/Science/318743_a_320072]
-
Numida meleagris") este o pasăre domestică, de mărimea unei găini, care face parte din familia numididae. Este originară de pe continentul african. Are pene negre-cenușii împestrițate cu alb, capul fără pene sau puf și o proeminență cornoasă dură pe frunte, deasupra ciocului. În dicționarul său din 1929, Lazăr Șăineanu preciza că bibilica este „turbulentă și gâlcevitoare”. Bibilicile se hrănesc cu semințe și insecte și se împerechează pe viață (sunt monogame). Ouăle lor au coaja mult mai dură decât cea a ouălor de
Bibilică () [Corola-website/Science/320064_a_321393]
-
exemplu, în timpul ritualului se fălește cu acestea. Cadou "de nuntă" La multe specii de păsări s-a format obiceiul deosebit,ca masculul să ofere hrană femelei și un cadou "de nuntă". Și comportamentul femelei este caracteristic: își deschide aripile și ciocul asemeni puilor care cer mâncare ,iar alte păsări emit sunete asemănătoare celor emise de pui. În acest fel, femela primește nu numai hrana necesară depunerii ouălor și clocitului, ci de asemenea află că masculul se pretează creșterii ulterioare a puilor
Ritualurile nupțiale ale păsărilor () [Corola-website/Science/320221_a_321550]
-
partenerii au roluri aproximativ egale în timpul ritualului nupțial. Albatroșii prezintă un ritual complicat, ce seamănă cu un dans elegant. La început își ridică aripile, apoi dansează unul în jurul altuia sau fac piruete în jurul propriului ax. Odată cu creșterea intensității, își deschid ciocurile și se ‚luptă’’ unul cu altul, iar uneori țipă puternic.Cu cât ritualul este mai lung, cu atât legătura dintre parteneri va fi mai strânsă. Alte păsări oferă în timpul ritualurilor și veritabile reprezentații de zbor. Nagâții încearcă să-și impresioneze
Ritualurile nupțiale ale păsărilor () [Corola-website/Science/320221_a_321550]
-
nautice, gimnastică, oină, comisia pentru propagandă, comisia școlară, comisia pentru amenajarea terenurilor etc. Președinte al FSSR a fost ales, principele Ferdinand. Emblema FSSR a fost stabilită a fi un ecuson albastru ce avea în mijloc un corb cu crucea în cioc și culorile albastru și negru. După Primul Război Mondial Clubul Nautic Român și-a încetat activitatea. Este reînființat abia în anul 2010, în prezent având sediul în Constanța și propria bază nautică la Techirghiol. Clubul Nautic Român este afiliat la
Clubul Nautic Român () [Corola-website/Science/321202_a_322531]
-
un soldat în poziție de luptă, ținând cu ambele mâini pușca și pregătindu-se să lovească cu patul ei. Pe soclul din piatră este fixată o placă de bronz cu o sabie pe ea, iar pe sabie un vultur cu ciocul deschis și aripile întinse, gata să se repeadă înainte. Pe placa soclului era gravată inscripția: „Eroilor căzuți în luptele de la Mărășești 1916-1918", dar în prezent se mai văd doar două găuri în piatră, unde se aflau șuruburile de fixare. "Întreprinzători
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
sedentară, iarna fiind înclinată spre eratism. Este o pasăre mică cu o lungime de 11-14,4 cm și o greutate de 7-10 g. De culoarea scoarței copacilor, este greu de observat când se urcă în spirală pe trunchiuri, scotocind cu ciocul fin și curbat prin crăpături, în căutarea insectelor. Spatele este cafeniu cu striuri ruginii mai deschise, iar partea ventrală a corpului este în întregime albă. Deasupra ochiului are o sprânceană (dunga supraciliară) albă, vizibilă. Fruntea și creștetul capului cu multe
Cojoaică de pădure () [Corola-website/Science/317508_a_318837]
-
crăpături, în căutarea insectelor. Spatele este cafeniu cu striuri ruginii mai deschise, iar partea ventrală a corpului este în întregime albă. Deasupra ochiului are o sprânceană (dunga supraciliară) albă, vizibilă. Fruntea și creștetul capului cu multe pete; rahisul acestora albicios. Ciocul fin și arcuit. Gheara degetului posterior este mai lungă de 8-10 mm. Prin luna aprilie-mai, depune 5-6 ouă albe cu pete ruginii, care sunt clocite de femelă, timp de circa 15 zile. Scoate pe sezon, două generații de pui. Strigătul
Cojoaică de pădure () [Corola-website/Science/317508_a_318837]
-
ei, acești dinozauri puteau să-și recunoască specia și să diferențieze sexele, dar și să producă niște sunete, cu ajutorul cărora comunicau. De asemenea, creasta avea un rol esențial și în termoreglare. Parasaurolophus este unul dintre cei mai rari dinozauri cu „cioc de rață”. Ca și la mulți alți dinozauri, scheletul de Parasaurolophus nu este cunoscut complet. Specia P.Walkeri are o lungime estimată la 9,5 metri. Craniul său este de aproximativ 1,6 metri, inclusiv creasta, în timp ce craniul speciei P.
Parasaurolophus () [Corola-website/Science/321874_a_323203]
-
le ("Emberizidae") sau presurile sunt o familie de păsări din ordinul paseriformelor ("Passeriformes"), răspândite pe aproape toată suprafața Pământului, de mărime mică sau de mijlocie, cu cioc conic, scurt, ascuțit și dur, care se hrănesc cu semințe, fructe mici și insecte. În România se întâlnesc 8 specii. Sunt păsări mici sau de mărime mijlocie, cu o lungime de 10-24 cm și o greutate de 8-75 g. Ciocul
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
cioc conic, scurt, ascuțit și dur, care se hrănesc cu semințe, fructe mici și insecte. În România se întâlnesc 8 specii. Sunt păsări mici sau de mărime mijlocie, cu o lungime de 10-24 cm și o greutate de 8-75 g. Ciocul este conic, scurt, ascuțit și dur, cu mici vibrize la bază. Mandibula superioară este nedințată, de obicei puțin mai lungă ca cea inferioară. Coada este scurtă sau de mărime mijlocie. Penajul este, de regulă, modest colorat (brun, măsliniu sau cenușiu
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
cm și o greutate de 0,5-2,5 kg), cu tars nu prea lung, cu degetele anterioare relativ lungi și unite totdeauna la baza lor prin membrane. Gâtul și picioarele sunt lungi. Pe cap și pe gât au porțiuni golașe. Ciocul ibișilor este subțire, lung și curbat în jos în formă de secere, iar al lopătarilor este drept și spre vârf turtit și lățit în formă de lopată. În timpul zborului țin gâtul și picioarele întinse. Trăiesc în colonii simple și mixte
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
Popp s-a folosit probabil de o imagine a acestuia din primii lui ani de domnie, de pe vremea când purta favoriți. Portretul domnitorului pare a fi necunoscut, ținând cont că el a fost reprezentat până atunci și după aceea cu cioc, după moda lui Napoleon al III-lea. Figura domnitorului diferă față de fotografia lui Carol Popp de Szathmáry, care a făcut istorie. Ioan Cuza apare în portretul lui Mișu Popp în costum de paradă, lentă și mantie, cu multe decorații. Chipul
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
seamănă ca mărime cu pasărea ochiul boului (pănțăruș), cu care sunt înrudite. Sunt păsări mici cu lungimea de 8 - 10 cm, au gâtul coada și aripile scurte, nefiind zburătoare bune. Picioarele sunt bine dezvoltate prevăzute cu degete lungi și subțiri. Ciocul este scurt și ascuțit, uneori curbat în sus. Culoarea penajului este de la galben-brun până la verde, partea ventrală fiind de culoare mai deschisă. Dimorfismul sexual este puțin pregnant, femelele având un colorit mat în comparație cu masculii. Habitatul acestor păsări sunt de obicei
Acanthisittidae () [Corola-website/Science/316940_a_318269]
-
de zi, protejată, din ordinul falconiformelor (Falconiformes), familia Accipitridae. În România este pe cale de dispariție, fiind răspândită doar în regiunea Dunării și în Delta Dunării. Este de talie mare (80-100 cm, de mărimea unui curcan), cu corpul cafeniu, coada albă, ciocul galben puternic, lung, drept, încovoiat spre vârf și picioare galbene, la fel ca și degetele; unghii negre, mult curbate. Se hrănește cu pești, broaște, șerpi, rațe, iepuri, popândăi, hoituri. Cuibărește în arbori din vecinătatea apelor. ul este corpolent și cu
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
este de culoare brun închis (cafeniu), cu excepția capului și bazei gâtului care sunt mai deschise. Păsările bătrâne au capul și gâtul alb. Adulții au o coadă albă. Aripile sunt mari în formă de "ușă de hambar". Capul este mare și ciocul foarte masiv. Ciocul este brun-negricios la tineri, galben la adulți; puternic, lung, drept, încovoiat brusc spre vârf. Picioarele sunt galbene, la fel ca și degetele cu unghii negre, mult curbate. Jumătate din lungimea picioarelor sunt acoperite cu pene. Puii au
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
brun închis (cafeniu), cu excepția capului și bazei gâtului care sunt mai deschise. Păsările bătrâne au capul și gâtul alb. Adulții au o coadă albă. Aripile sunt mari în formă de "ușă de hambar". Capul este mare și ciocul foarte masiv. Ciocul este brun-negricios la tineri, galben la adulți; puternic, lung, drept, încovoiat brusc spre vârf. Picioarele sunt galbene, la fel ca și degetele cu unghii negre, mult curbate. Jumătate din lungimea picioarelor sunt acoperite cu pene. Puii au o culoare mai
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
galbene, la fel ca și degetele cu unghii negre, mult curbate. Jumătate din lungimea picioarelor sunt acoperite cu pene. Puii au o culoare mai închisă (smântâniu până la maro-cenușiu), ajungând treptat la penajul adult în 5-6 ani. Ei au coada și ciocul întunecate, iar coada are o bandă terminală închisă la păsările subadulte înainte a se înălbi. Specia este răspândită predominant în Norvegia și Rusia (mai ales în Siberia), care dețin împreună >55% din populația europeană, populații importante se află în sud-vestul
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
sezonului, petele albe dispar iar pieptul devine roșu închis-brun. Are capul mic cu ochi rotunzi de culoare maro închis. Pe frunte prezintă o creastă și o dipsersie de pene albe filoplume care coboară pe gât, spate, coadă și părțile inferioare. Ciocul cormoranului mic adult este scurt, de culoare neagră, gâtul este subțire, prevăzut cu un sac gular. Juvenilii au cioc de culoare gălbuie, pe spate penajul lor este maro închis iar abdomenul și bărbia au o tentă albicioasă. Cormoranii nu prezintă
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
Pe frunte prezintă o creastă și o dipsersie de pene albe filoplume care coboară pe gât, spate, coadă și părțile inferioare. Ciocul cormoranului mic adult este scurt, de culoare neagră, gâtul este subțire, prevăzut cu un sac gular. Juvenilii au cioc de culoare gălbuie, pe spate penajul lor este maro închis iar abdomenul și bărbia au o tentă albicioasă. Cormoranii nu prezintă glande uropigiene (glande care se găsesc la majoritatea păsărilor acvatice în zona cozii și au rolul de a secreta
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
aproape completă a construcției fizice a animalului. Kentrosaurus a măsurat în general în jur de 4,5 metri (15 picioare) lungime, și cântărea aproximativ o tonă. El era patruped, având membrele posterioare drepte. Avea un cap mic, alungit, cu un cioc folosit pentru a mânca plante, ulterior digerate într-un intestin mare. El a avut două șiruri de plăci pe spate, care în zona cozii și a șoldului au fuzionat în țepi. Țepii erau folosiți în scopuri defensive (de apărare). Oasele
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
15.998 de locuitori, o creștere de circa 31% față de recensământul din anul 1990, Census 1990, care înregistrase 12.212 locuitori. Sediul comitatului este localitatea Beulah . Numele "Benzie" este derivat din expresia franceză "Riviere Aux-Bec Scies" ori "râul rațelor cu cioc tăios" ("bec-scie"). Americanii au alterat pronunția numelui râului, care a devenit cunoscut ca "Betsie River". O alterare similară a determinat ca numele să devină "Benzie". Comitatul a fost fondat inițial în 1863 și apoi organizat în 1869. La o suprafață
Comitatul Benzie, Michigan () [Corola-website/Science/324474_a_325803]