6,220 matches
-
de-o asemenea ispravă? Dacă nu vom forța intrarea cu dezintegratoarele atomice, s-a zis cu noi! Vom fi cu toții la cheremul lui! - Trebuie să ne gândim la un plan și tocmai de aceea ne-am adunat aici, spuse Morton, clătinând din cap. Apoi îl strigă pe Selenski. Pilotul, instalat pe unul dintre scaunele mobile, își scoase la vedere capul, spre uimirea lui Grosvenor, care nu-l observase până atunci. - Da, domnule director, ce doriți? întrebă Selenski. - Pune toate sistemele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
citească "Recomandările", spuse Grosvenor. Nu va avea timp să citească restul. - Bine, îi voi atrage atenția. Grosvenor se îndreptă spre biroul căpitanului Leeth. Acesta îl primi și-l ascultă cu luare-aminte. Apoi examină graficul și spuse pe un ton oficial, clătinând din cap: - Noi, militarii, abordăm dintr-un unghi diferit aceste chestiuni. Suntem gata să ne asumăm unele riscuri calculate, pentru a atinge anumite obiective. Ideea dumitale, că ar fi mai înțelept ca monstrul să fie lăsat să evadeze, este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
auzi ce-ți spun ceilalți, vei putea sta de vorbă cu ei, de fapt, îți vei vedea de treabă, la fel ca înainte, fără să simți nimic neobișnuit. Nici măcar nu te vei gândi. - Ia te uită! Exclamă tehnicianul și ieși, clătinând din cap. Peste câteva minute, sosi al doilea tehnician, iar Grosvenor îi fixă și lui în ureche un receptor subliminal minuscul. Făcu același lucru, pe rând, cu toți ceilalți patru tehnicieni care i se păruseră mai receptivi. Apoi, fredonând încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pregăti la repezeală o înregistrare pentru o emisiune experimentală destinată micilor aparate acustice și începu să se plimbe printre oameni, pentru a vedea cum reacționează. Patru dintre ei păreau tulburați de ceva. Grosvenor se apropie de unul dintre aceștia, care clătină mereu din cap. - Ce-i cu dumneata? îl întrebă. - Aud o voce, râse omul, stânjenit. Ce prostie! - Se aude tare? - Nu. Parcă s-ar depărta, dar revine mereu... - O să dispară, îl liniști Grosvenor. Creierul omenesc reacționează uneori astfel când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
descrie o curbă largă, care părea s-o orienteze spre o stea albă, strălucitoare. Computerul de pe puntea de comandă fusese setat de cineva să ajusteze periodic direcția navei, pe această traiectorie. - Crezi că-i opera inamicului? îl întrebă Korita. Grosvenor clătină din cap, mai mult uimit decât alarmat. Judecând după dimensiunile, luminozitatea și spectrul ei, steaua aceea se afla la o distanță de circa patru ani-lumină. Nava străbătea cam un an-lumină în cinci ore, dar viteza ei părea să se accelereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un șuierat și un trosnet, apoi un țipăt de durere - al lui Kent. Acesta încercă să-și arunce arma, care parcă i se lipise de mâna. În cele din urmă aceasta căzu pe podea, cu un zgomot metalic. Kent se clătină pe picioare, ținându-și la piept mâna rănită. - De ce nu m-ai ascultat? îl întrebă Grosvenor cu un soi de milă. Plăcile astea de pe pereți au o sarcină electrică foarte mare. Și întrucât radiația ionizează aerul, ai declanșat un șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
te rog, dacă ar exista într-adevăr în spațiu, o ființă ca aceea descrisă de Grosvenor, cum s-ar putea ea oare încadra în teoria ciclică a istoriei? - Mă tem că nu s-ar putea încadra mai deloc răspunse arheologul, clătinând din cap. Am putea presupune cel mult existența unei forme de viață primare. Dar ceea ce mă preocupă în și mai mare măsură, adăugă el rotindu-și privirea prin sală, este modul cum teoria ciclică își găsește o ilustrare în purtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ascunse pe coridor începură să-i semnaleze prezența. Deodată, capul și umerii îi apărură pe display-ul videocamerei de supraveghere, iar peste câteva clipe McCann intra pe ușa deschisă de Grosvenor. Se opri puțin în prag, apoi înaintă și spuse, clătinând din cap: - În ciuda asigurărilor dumitale, am avut senzația că zeci de arme erau ațintite asupra mea. Și totuși n-am văzut nimic. Nu cumva totul e o farsă? - Nu, răspunse încet Grosvenor. Sunt eu însumi neliniștit. Mi-ai zdruncinat încrederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Planul acesta, atât de cuprinzător, nu era subminat de nici o eroare. Dar, deși totul decurgea așa cum prevăzuse el, Grosvenor era foarte emoționat. - Pardoseala se va prăbuși? îl întrebă McCann, revenind lângă el. - Văd că n-ai înțeles, îi răspunse Grosvenor clătinând din cap. Pardoseala rămâne neschimbată. Ei, însă, se înfundă în ea, iar dacă vor continua să înainteze vor cădea! Tare-aș vrea să văd ce mutră va face Gourlay când oamenii lui îi vor raporta despre acest fenomen! adaugă Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu-i bicior de om, cât vezi cu ochii? Era un bărbat negricios, cu palme uriașe, în care ținea o toporișcă. M-am speriat. Valiza era la câțiva metri și am vrut să mă scol s-o iau. M-am clătinat, îmi înghețaseră picioarele. — Nu te ții be bicioare? Da’ grozavi brieteni tre’ să ai, că te-au lăsat să-ngheți aci, beat, îmbrăcat ca o sberietoare, și-n cabu’ gol. Când nu înțelegi nimic, nu-ți rămâne decât să taci
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în fața înrobirii? Dreptul de a cumpăra arme... (se opri și-l privi cu ochi iscoditori, apoi continuă)... Dacă stăm să ne gândim, aveți ceva cu totul deosebit în înfățișare. Hainele exotice, oarecum ... nu veniți cumva de pe câmpiile fertile ale Nordului? Clătină din cap, din ce în ce mai iritat de propriile-i reacții. Tânăra continuă repezit: - Și dacă stăm să ne gândim, e uluitor că un polițist a încercat ușa și că alarma n-a funcționat. Mișcă mâna în care scânteia un obiect de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aceea vastă. - Vreau ca trădătorul să fie ucis. Înțelegeți? Nu-mi pasă cum o faceți, dar până mâine-seară vreau să aud că e mort. Imaginea dispăru și, într-o clipă, Fara se trezi din nou în magazinul de arme. Se clătina pe picioare, luptându-se să-și adapteze ochii la lumina slabă. Prima sa emoție fu disprețul pentru simplitatea acestei înșelătorii. Un film. Dar cât de gogoman îl socoteau ei ca să înghită o minciună atât de vizibilă? - Nemernicilor, se înfurie el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
căci se ridicase în carlingă și întinse mâna cerând să se facă tăcere. Spre uimirea lui Fara, rotofeiul își aținti ochii acuzatori asupra lui. Se uită în jur, dar constată că e aproape singur; restul mulțimii se înghesuise înainte. Fara clătină din cap, nedumerit de acea privire severă, și apoi tresări când primarul Dale întinse degetul către el spunând cu tremur în glas: - Iată omul răspunzător de necazurile care s-au abătut asupra noastră. Pășește înainte, Fara Clark, și arată-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să vii să șezi aici. N-avem decât să călătorim împreună, nu? Coborî tonul așa cum se cuvine pentru mărturisiri intime. - Îmi place grozav vinul. Multă vreme, am tot încercat să-i ascund împărătesei acest viciu, pentru că ea e împotriva băuturii. Clătină trist din cap. - Nu-i place deloc. Ei, ce mai aștepți? Vino încoace. Cayle veni în grabă, blestemându-l pe bețivanul ăsta idiot. Dar," totodată, îi reveni în suflet și speranța. Aproape uitase că fata de la magazinul de arme îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care stătea într-un colț citind o carte. Ochii ei îi cercetară atent fața când el îi povesti cum i s-au furat banii. Încheie cu vorbele: - Uite ce aș vrea să știu. Mă sfătuiești să mă plâng căpitanului? Fata clătină din cap: - Nu, n-aș face una ca asta, zise ea. Căpitanul și echipajul primesc patruzeci de procente reducere pe majoritatea acestor nave. I-ar ajuta să scape de cadavrul tău. Cayle se lăsă pe speteaza scaunului. Parcă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Cum se face că nu te-au ales pe tine ca pradă, întrebă el, în cele din urmă, îndreptându-și spinarea. A, probabil hainele pe care le porți nu au aerul meu rural, dar cum își aleg ei victimele? Fata clătină din cap: - Oamenii ăștia umblă clandestin, de colo până colo, folosind procedeul transparenței. Primul lucru pe care-l descoperă este dacă porți sau nu o armă de la Arsenale. Dacă da, atunci te lasă în pace imediat. Fața lui Cayle se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tot felul de întrebări privitoare la Arsenale. Și iată, în sfârșit, pe cineva care putea răspunde la aceste întrebări. - Dar cu ce se ocupă, insistă el. Dacă au asemenea arme minunate, de ce nu preiau ei guvernarea? Lucy Rall zâmbi și clătină din cap. - Tu nu înțelegi. Arsenalele au fost întemeiate, acum mai bine de două milenii, de către un om care a stabilit că lupta neîncetată pentru putere între diferite grupări este o nebunie și că războaiele civile și de altă natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mult mai rapidă, acest lucru nu mai contează (se uită la Cayle și fața ei se destinse). Asta e ceea ce vrei să știi? - Dar dacă ești împușcat dintr-o ascunzătoare? întrebă Cayle. Fata dădu din umeri: - Nici un fel de apărare (clătină din cap cu un zâmbet slab). Zău că nu înțelegi. Pe noi nu ne preocupă individul în sine. Ceea ce contează este ca milioane de oameni să știe că pot merge la un magazin de arme dacă vor să-și apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lovitură brutală pe o parte a feței. Acesta se simți trântit jos de pe scaun și aruncat la podea. Cei doi însoțitori săriră în picioare. Cayle îl lovi la vintre pe cel mai apropiat fără pic de îndurare. Individul gemu, se clătină și-și duse mâna mai jos de burtă. Fără să-l bage în seamă, Cayle se repezi la cel de-al treilea, care încerca să-și scoată pistolul dintr-un toc atârnat de umăr. Îl izbi pe cartofor cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
câteva minute. Ajunse deci la concluzia că o interesa el ca individ. Se urcară într-un autoavion și Lucy apăsă pe butonul care făcu mașina să aterizeze pentru a-i lua cu ei. - Unde mergem? întrebă Cayle. Fata zâmbi și clătină din cap: - Lasă c-ai să vezi. De îndată ce se instalară în avion, arătă în sus. - Uite, zise ea. Deasupra, pe cer, un nor artificial se destramă, își schimbă de mai multe ori culoarea și apoi se iviră strălucind aprins literele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
venea înspre Orașul imperial și a insistat să merg la el. Vă rog frumos să-l informați că mă aflu aici. Căpitanul îl cercetă atent preț de jumătate de minut. Apoi, fără o vorbă, reintră în biroul lui. Când ieși, clătină din cap, cu un aer mai prietenos. - Domnul colonel spune că nu-și amintește de dumneata, dar îți va acorda cu plăcere un minut. Coborându-și glasul până la nivelul unei șoapte, îl întrebă: - Era cumva... ăă... sub influența... Cayle aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Mai avea bani și în alte buzunare, și atunci, aproape inconștient, băga la întâmplare bancnotele în diferite canale. Cât de multe nu-și mai amintea. Nu mai conta. Automatul socotea întotdeauna corect și plătea cotele corespunzătoare. Acum începu să se clatine de parcă ar fi fost beat. Tot trupul parcă-i plutea pe undeva prin aer. Juca cu un fel de emoție cețoasă, uitând aproape cu totul de ceilalți. Își dădu seama însă că din ce în ce mai mulți jucători mizau pe norocul lui, folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu graba unor doctori, care te consultă superficial, ci cu frica catastrofei care-i amenința. Liniștiți, în atmosfera calmă, sănătoasă, a super-laboratoarelor, vor acționa, poate, cu înțelepciune. Gândul i se sfârși. Simți schimbarea. Era în toiul unui viscol orbitor. Se clătină pe picioare din pricina suflului puternic, neașteptat al vântului aceluia neîmblânzit. Apoi, încordându-se, se luptă să-și regăsească liniștea mintală și fizică. Atmosfera citadină a nopții strălucitoare, de basm, dispăruse. Dispăruse chiar și drumul frumos luminat. Toate se prefăcuseră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în mod deschis informații. Cadron îl privi, zâmbind strâmb. - Bine, e în regulă, am să-ți spun. În realitate, ne e tuturora rușine de ceea ce am făcut. Hedrock insistă: - Va să zică aveți și voi sentimentul că McAllister nu trebuia sacrificat? Cadron clătină din cap: - Nu, n-am vrut să spun chiar asta - se încruntă și mai tare. Presupun că metoda cea mai bună ar fi să-ți relatez toată povestea, bineînțeles pe scurt. După ce încheie, se așternură câteva momente de tăcere. - Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe care-i rețin, ori de câte ori e chemată poliția. Pe Lucy o frapă o anumită neliniște pe care o trăda maniera lui. Îl privi cu ochi luminoși: - Probabil îți umblă prin minte tot felul de planuri. Ai vrea să inversăm locurile. Clătină din cap ca să-l descurajeze: - Să nu încerci nimic că trag. - Văd că ai un pistol de la Arsenale, zise Martin, surprins. - Exact! făcu Lucy. Nu se descarcă decât dacă mă ataci. Nu era întru totul adevărat. Membrii și funcționarii Arsenalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]