7,569 matches
-
secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric!.. împrăștiați de fiare și furtuni n-am mai știut unii de alții... Ce jilavi, Doamne, sunt înalții pereți ai infernalelor genuni!... Jilava, 1956 Să-ntâmpinăm ceasu-Învierii Bat clopotele de se sfarmă în Țara lui Ștefan cel Mare și Sfânt, iadul roșu se întinde pe ntregul Pământ, suntem într-o continuă alarmă... Din Carpați, Nistru, Siberii, martirii ies din lut, și-s fără număr! Cu noi în rând, umăr
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
să fie, gândeam în sine doar la zbor, la viitor și veșnicie... era în patruzeci și șapte mijloc de secol confiscat, de un ocult mijloc de noapte impus prin crime-n lung și-n lat de țară, jefuită, ruptă, cu clopote bătând în dungă; ne aștepta o pantă-abruptă și-un iad cu talpa grea și lungă. 17. Vocala mirării Un iii prelung e-a ciocârliei, uimire-cânt dumnezeiesc, zborul în cerul armoniei, spre care de copil tânjesc regret că nu mai pot
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Gândește, Viviana, gândește, ia cele mai bune decizii, ia decizia perfectă ! După trei zile de stat la urgențe, am ieșit să-mi cumpăr un rând de haine de schimb. Îmi era frică să merg până la garsoniera noastră închiriată. Am auzit clopotele unei biserici. Dacă o să moară pentru că eu nu mai cred în Dumnezeu? Dacă o să moară singur, cât eu mă rog în biserică? Numai asta nu, să nu moară singur ! Am făcut totul exact cum trebuia și nu a murit. Dar
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
acolo, sus pe deal, Și simt cum dorul mă apasă Când îmi zăresc bătrâna casă. E ger cumplit și viscol bate, Iar crengile-n copaci sunt înghețate. Pe case și-n livezi e promoroacă, In depărtări s-aud bătăi de clopot și de toacă, O jale mare mă apasă Când lacătul deschid la casă. Stau mâhnit, iar gândurile mele Se împletesc cu visurile rele. Mama nu mai este în pridvor, De tatăl meu îmi este tare dor. Nu are cine să
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
mesele de șah Toți îi zic că-i padișah. Iar în părculețe noi Zbenguiesc copii vioi. Avem pomi, avem fântâni, Bănci pe care stau bătrâni. , prezență vie, Azi orașul tot o știe. A ctitorit biserică spre soare Cu tânguiri de clopote în zare, Ecaterina, nume bun și sfânt, Ce-i pomenit aicea pe pământ. Și când va fi să plece colo sus, La fel ca multe nume ce s-au dus, El nu va fi un muritor stingher Și un uitat
Primarul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83182_a_84507]
-
de Restaurare de la Mănăstirea Putna, fiind întâmpinată acasă de viețuitorii mănăstirii și mulțimea de credincioși prezentă cu această ocazie, având toți bucuria duhovnicească de a i se închina cu adâncă evlavie. Lumânări aprinse ținute în mâini de către credincioși, sunete de clopote și imne de mulțumire 12 au fost aduse Maicii Domnului în semn de ofrandă, recunoștință și supravenerare. Călugării mai în vârstă și bătrânii din împrejurimi mărturisesc că la praznicele Maicii Domnului de peste an și la hramul mănăstirii, icoana era împodobită
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
nou, căci, cu nevrednicie, am fost rânduit să însoțesc racla și să veghez la picioarele sfântului pe parcursul acestor zile, vrednice de consemnat în paginile cronicarului. ( 7 august-10 august 2009) Am plecat din mănăstire în jurul orei 14:30 în glasuri de clopote și de toacă, în miros de tămâie și cântări din Acatistul Sfântului Ierarh Varlaam. Mulți părinți monahi și credincioși erau în curtea mănăstirii cuprinși de înalte emoții, căci era prima ieșire a sfântului în eparhia pe care o păstorise cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care i-a întâlnit în această procesiune. Drumul...parcă am zburat; nici nu am simțit când a trecut. Am fost întâmpinați de un sobor de zece preoți, în frunte cu Preotul Paroh Adrian Brădățanu, de mulțime de credincioși, glasuri de clopote și o zi însorită și frumoasă, adusă și ea parcă din altă lume ca prinos pentru credința fierbinte a credincioșilor. Cu toții am intrat în biserică, însoțind racla sfântului, unde s-a cântat Acatistul Sfântului Ierarh Varlaam. S-au adus mulțumiri
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de liniște și își trimite solie de pace către cer: turlele (ce vor parcă a simboliza frăția dintre cele două țări atât de mult timp 103 despărțite - Moldova și Țara Românească) ce se înalță asupra colinelor împădurite, și glas de clopote. Călătorule, dacă pașii te poartă pe aici, ascultă liniștea și pleacă împăcat ! Semnătură indescifrabilă * 13 septembrie 1976 Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat drumul spre falnica Moldovă unde am văzut din nou Mănăstirea Secu. Aici am găsit totul în haină de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
credință în acest loc sfințit de nevoințele marilor iubitori de Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez de noapte, sub cerul înstelat, în dangăt de clopot și murmur de toacă, în șoapta rugăciunii celei de veghe și de lumină a candelei celei din inimă, între bătrânele ziduri ale chinoviei Secului a marelui Varlaam Mitropolitul și a tot marelui Sfânt Paisie, dimpreună cu 109 șirul din veac
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Semnătură indescifrabilă 17 iulie 1977 La vreme de chindie, unde istoria și-a scris cu sânge trecutul, coboară peste munți umbra lui Ștefan cel Mare pentru a întări trăinicia neamului românesc. Aici poți asculta cu respirația oprită glasul curat al clopotelor pe care nu-l poate imita nici o orchestră simfonică din lume. Aici popasul de odihnă te relaxează total, te face mai puternic, mai sigur și prezent în tot ce este uman pentru a asigura viitorului un cer senin și pașnic
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
singurătatea fermecată de vreme a dealurilor vrăjite ce ne Înconjurau, În licăririle singuratice, sălbatice și trecătoare, care se ivesc și trec peste marea verde a pustiului. Războiul era prezent În strigătele Îndepărtate și În frînturile de sunete și În clinchetul clopotelor vitelor purtat de palele de vînt și În bucuria și tristețea sălbatică, Îndepărtată, jalnică, a trenului ce gonea spre răsărit, spre mare, spre război, străbătînd văile sudice scăldate În vraja verde și În farmecul auriu al miezului de iunie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dispărute, fără grai, uitate de vreme ale lui Buchanan, Johnson, Douglas, Blaine - chipurile Împodobite cu favoriți, estompate, mîndre, Înstrăinate de vreme ale lui Garfield, Arthur, Harrison și Hayes. — Ei, Doamne! spuse el - și glasul Îi răsuna În noapte ca un clopot. Ei, Doamne! i-am cunoscut pe toți Încă de pe vremea lui James Buchanan, căci eram copil de șase ani cînd a ajuns președinte! Aici se opri o clipă, se aplecă brusc Înainte cu balansoarul și scuipă o șuviță groasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
alte lucrur de preț. Cei doi statueți de pe ceas vechi zint probabil primar din oraș, Pieter van Hondercoetter, și nefasta lui Matilda. La ora trei, cînd ceas bate, voi pe ei pe platforma vedeț cum vin, se Întorc și lovesc clopot cu țiocanel de aur... acum! uite ca vin!... așa! Una!... primar loveste o data pe parte de la el... Vezut?... acum! Două!... nefasta lovește o dată pe parte celalalt... așa! acum! Trei!... primar lovește Încă o dat’... acum fost ora trei... toate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iarăși toamna. Și mirosul de fum din Ohio și arțarii purpurii, nopțile cu stele Înghețate, cu luna strălucitoare atîrnată În același fel deasupra miilor de străzi, alunecînd spre tăcere pe acoperișul turlei de biserică; nopți cu roți, cu șine, cu clopote, cu strigăte jalnice pe malul rîului, cu sfîrșit de vară, nopți cu ger și tăcere și lătrat de cîini, cu oameni care ascultă, cu vorbe nerostite și suflete liniștite, nopți străvechi, de octombrie, care trebuie să se reîntoarcă, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a călătoriei, a dimineții și a orașelor strălucitoare, tuturor aromelor puternice și pătrunzătoare ale trenurilor - mirosul de cărbune, de fum acru, de marfare ruginite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am zis. „SÎnt acolo! Precis sînt acolo!“ - pentru că eu știam, știam, pentru că le auzeam foarte limpede. „Numai starea ta e de vină“, a zis el. „Ești obosită și istovită și ți s-a părut.“ Apoi au Început să bată toate clopotele și s-a sculat și el. „Vai, nu pleca!“ i-am zis. „Te rog să nu te duci“ - știi, aveam un fel de presimțire și mă neliniștea gîndul să-l știu plecat. Și-atunci am auzit din nou: „Doi... doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am zis, eram cît se poate de sigură - „uite, iar se-aude!“ - am zis și auzeam totul foarte limpede. „Doi... doi“ spunea unul lîngă fereastră și celălalt Îmi șoptea la ureche: „Douăzeci... douăzeci.“ Și chiar atunci a Început să bată clopotul... clopotul de la tribunal și bătea cît putea de tare și de repede. „Vai, Doamne!“ - am zis - „s-a-ntîmplat ceva. Ce să fie oare?“ Se auzea cum strigau și țipau toți În piață și cum băteau În ferestrele prăvăliei lui Curtis Black
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis, eram cît se poate de sigură - „uite, iar se-aude!“ - am zis și auzeam totul foarte limpede. „Doi... doi“ spunea unul lîngă fereastră și celălalt Îmi șoptea la ureche: „Douăzeci... douăzeci.“ Și chiar atunci a Început să bată clopotul... clopotul de la tribunal și bătea cît putea de tare și de repede. „Vai, Doamne!“ - am zis - „s-a-ntîmplat ceva. Ce să fie oare?“ Se auzea cum strigau și țipau toți În piață și cum băteau În ferestrele prăvăliei lui Curtis Black ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
știe cu siguranță -, pentru prima oară, Francisc de Assisi a voit să se țină Liturghia de Crăciun de la miezul nopții în grota de la Greccio înaintea unei iesle, având într-o parte boul și în alta măgarul, în timp ce, în sunet de clopote, veneau păstori și țărani, prefigurând evenimentul istoric al nașterii lui Isus. 2. Preotul și măgarul de la Crăciun 1. A sta alături de Isus. Referirile simbolice la preot, cu privire la serviciile făcute de măgar la evenimentul nașterii lui Isus (aici cuprindem și evenimentul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
definiții” poetice despre preot. Cu această lirică, Clemente Rèbora merge cu inima la umilele figuri ale acelor preoți care trăiesc numai din Evanghelie, din Altar și își cu-fundă mâinile în Covata carității pentru poporul lor. Preotul Preotul este un clopot Care de Duhul Sfânt este lovit Pentru a chema la Isus neamul omenesc. Preotul este ca buna luminiță: Când altarul este singur, și lumânările stinse, Pentru toți, întotdeauna, El arde aproape. Preotul este ca o culme pură Care dă înălțime
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
laolaltă și a împins-o pe cea de dedesubt înspre noi ca să o privim. Și-a turnat un alt pahar și și-a rezemat spatele. Cartea era legată într-o pînză bleumarin și era decorată cu o fotografie a unui clopot mare, în negru și auriu. Era clopotul păcii care adunase tineri de toate naționalitățile, cu doi ani în urmă, la Berlin. Am întors paginile cu grijă, David aplecat înainte, către mine, cu obrazul lîngă al meu, privea povestea Jocurilor. Textul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de dedesubt înspre noi ca să o privim. Și-a turnat un alt pahar și și-a rezemat spatele. Cartea era legată într-o pînză bleumarin și era decorată cu o fotografie a unui clopot mare, în negru și auriu. Era clopotul păcii care adunase tineri de toate naționalitățile, cu doi ani în urmă, la Berlin. Am întors paginile cu grijă, David aplecat înainte, către mine, cu obrazul lîngă al meu, privea povestea Jocurilor. Textul era presărat cu ilustrații în culori dulci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe stradă. Lumina nu durase mai mult aici decît în parc, dar căldura, da. Pietrele o reținuseră mai bine decît iarba și copacii. Granitul cenușiu al scărilor și al aleilor către intrări, mai ales, încă radiau căldură. A răsunat un clopot de biserică. Am privit în sus spre turle. Era opt și jumătate. M-am oprit în dreptul casei lui David, peste stradă, sub ramurile care atîrnau deasupră-mi ale unui copac mare. Oricine ar fi privit înspre ferestrele de la primul etaj pe timpul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Mi-am făcut valiza. N-am făcut mare lucru și n-am avut nevoie de cine știe ce, în ultimele luni. Cîteva haine, scrobite și călcate, o cămașă de bumbac pe care n-am purtat-o de cinci ani. Cărțile albastre cu clopotul negru și auriu pe copertă, cărți de exerciții cu calcule. Și două greutăți cîndva roșii, acum complet decolorate. Mi-am închis valiza și mi-am plătit nota. Grăbit, ștergîndu-mă de fațadele clădirilor, am mers către capătul străzii înguste. În spatele meu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]