KorAP: Find »[drukola/base=coșmar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...225 >

5,610 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

maro, când negru, când gri și o dată, când am trecut pe lângă o tăbăcărie, culoarea sângelui. În acea noapte, m-am trezit cu o gheară în gât, înecată în sânge, strigându-l pe Shalem, strigând după ajutor, după mama, într-un coșmar care avea să mă bântuie iar și iar. Mai întâi, simțeam greutatea lui Shalem în spatele meu, o greutate binecuvântată care mă liniștea cu totul. Dar apoi o căldură ciudată mi se răspândea pe mâini și pe piept, iar apoi îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
de nord dinspre fluviu ar fi putut să ridice pe sus cortul așezat acolo pentru umbră. Mulți dintre cei din casă dormeau pe acoperiș în nopțile fierbinți, dar eu nu i-am însoțit niciodată, pentru că mă temeam să-mi duc coșmarurile în mijlocul altor oameni. De pe acoperiș, mă holbam la soarele care se reflecta în fluviu și la grația corăbiilor care navigau. Mi-am amintit de prima apă mare pe care o văzusem când eram încă o fetiță, când familia mea trecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
la rațe și apoi Nakht-re l-a luat de mână. M-am uitat de pe acoperiș cum pleca, cu o bucată de pânză în gură, ca să pot plânge în sfârșit până nu voi mai fi avut lacrimi. În acea noapte, vechiul coșmar s-a întors cu toată puterea, iar eu eram din nou singură în Egipt. CAPITOLUL DOI De momentul venirii lui pe lume, viața mi s-a învârtit în jurul fiului meu. Gândurile mele au fost legate de fericirea lui, iar inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
din mine ai făcut un orfan și un proscris. Când eram copil, servitorul bunicii mi-a spus că atunci când o să aflu numele ucigașilor tatălui meu, o să mi se frângă inima. A avut dreptate. Tu ești unchiul meu. O, zei, ce coșmar, a țipat Re-mose. Un ucigaș și un mincinos. Cum îndrăznești să te dai nevinovat în ticăloșia asta? Poate că n-ai ridicat tu sabia, dar nici n-ai făcut nimic ca să-i oprești. Trebuie să fi știut ceva despre complot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Însîngerată se suprapuse peste spuma roșie de sînge. Apoi privi marea și valurile mărunte ale căror creste argintate scînteiau blînd sub lumina lunii, și Își spuse că era o idioată. Marea nu Îi era dușman. Fusese vorba doar de un coșmar. Doar atît? Era pe punctul să se Întoarcă În cameră cînd o mișcare furișă Îi atrase atenția. Făcu ochii mici, cercetă bezna și se focaliză asupra unei siluete care ieșea rapid de pe plajă, azvîrlind priviri furișe În urmă. De parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
vadă marea roșie de sînge și să-l ia pe Nico drept un vulgar spărgător. Cele douăsprezece luni departe de violența inerentă meseriei vor fi desigur o paranteză salutară. Marie se Întoarse În cameră, ferm decisă să uite că același coșmar Îi mai bîntuise deja nopțile cînd era foarte mică. Trei ceasuri mai tîrziu, incapabilă să pună geană pe geană, Încă se mai gîndea la coșmar, În timp ce alerga cu pași mărunți pe poteca vameșilor. În mod normal, alergatul o ajuta să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
desigur o paranteză salutară. Marie se Întoarse În cameră, ferm decisă să uite că același coșmar Îi mai bîntuise deja nopțile cînd era foarte mică. Trei ceasuri mai tîrziu, incapabilă să pună geană pe geană, Încă se mai gîndea la coșmar, În timp ce alerga cu pași mărunți pe poteca vameșilor. În mod normal, alergatul o ajuta să scape de gînduri. Acum, gîndurile se Întorceau În cerc, obsedante, ritmîndu-i pașii. Pescărușul. Vălul. Spuma. SÎngele. Pescărușul... Și urletele stridente care sfîșiau noaptea... Marie bătu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe faleză și se duse să mai arunce o ultimă privire golfului pe care valurile fluxului, În mișcarea lor de du-te-vino, Îl spălau de sîngele fratelui ei. Spuma se colorase oare cu adevărat În roșu? Sau era doar iluzia unui coșmar mult prea prezent? În clipa următoare, nisipul era deja curat de orice urmă a dramei. Dar nu și inima Mariei. Omul Înaintă spre ea, copleșit de sentimentele dureroase care-l chinuiau. De sub brațul stîng, pe care-l ținea Îndoit strîns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
grăbise să plece cu vălul ca să repare stricăciunea, spunînd că a doua zi nu se va mai vedea nimic. Hazardul. Marie se agățase de varianta asta. Era mai ușor, mai liniștitor, la fel ca nevoia de a nu da atenție coșmarului care revenise s-o hărțuiască. Ea știa de acum că toate se legau. Pescărușul. Vălul. Spuma. Gildas. Ea. - Ieri seară, luna era În creștere. Cuvintele, rostite abrupt, o făcură să tresară. Se răsuci și dădu de privirea cenușie a ochilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
judeca Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. TÎnăra polițistă se făcu lividă: și de data asta mesajul Îi era adresat tot ei, personal. Simți aceeași neliniște surdă ca atunci cînd se trezea din acel oribil coșmar care o chinuia iarăși de cînd se reîntorsese pe insulă. Lucas Începu să-și piardă răbdarea. - Ai nevoie de ajutor? Puse În funcție disjunctorul, restabilind o ambianță liniștitoare. El Îi remarcă paloarea. - Nu te simți bine? - Ai văzut inscripția luminoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci logodnicul, ud, bărbos, cu un aer istovit, uluit Încă de violența reacției ei. - Iartă-mă... Aveam un coșmar, Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete. Lucas Fersen apăru În prag, cu pistolul În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o pe tînăra femeie pe jos și un bărbat Întors cu spatele care se apleca asupra ei, Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe gît. Marie tresări violent, căci Își dădu seama, alungîndu-l, că zeci de crabi erau acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă cum de era cu putință un asemenea lucru, Încercînd să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
echipat cu două motoare de 90 CP. Cel care l-a furat era grăbit să plece. Ea nu făcu nici un comentariu. Vestea că un vas tocmai fusese semnalat În primejdie În pasul Molène - ale cărui recife la suprafața apei erau coșmarul marinarilor - adăugată descoperirii Ipod-ului și furtului celor zece mii de euro o făcea să se teamă de tot ce era mai rău În legătură cu nepotul ei. Ca și cum ar fi citit În gîndurile tinerei femei, Lucas se mai Îmblînzi și o sfătui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
inconștientă mai mult de o oră, cel puțin așa socotise ea. - Vrei să spui: ca somnambulii? Dădu din cap, apoi, fără să știe prea bine de ce - poate pentru că instinctul Îi spunea că putea să aibă Încredere În el - evocă violentul coșmar pe care-l avea de cînd se reîntorsese la Lands’en și care o lăsa de fiecare dată În mod paradoxal golită de tot și totuși plină de spaimă. Strînse În jurul ei marginile cuverturii În care o Înfășurase Înainte de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mai izbutea s-o Înțeleagă? Scriitorul păru că citește În ea ca Într-o carte deschisă - Cu toții avem zone Întunecate, temporiză el amabil. - Eu nu am. În sfîrșit, nu cred, oftă ea. Măcar de-aș ști de ce am mereu acest coșmar... - Ce coșmar? Întrebă Lucas. TÎnăra femeie se Întunecă la față văzîndu-l că apare. Era Într-adevăr ultimul om căruia ar fi avut chef să-i Încredințeze o parte din rătăcirile ei nocturne, cu riscul de a vedea cum le face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
s-o Înțeleagă? Scriitorul păru că citește În ea ca Într-o carte deschisă - Cu toții avem zone Întunecate, temporiză el amabil. - Eu nu am. În sfîrșit, nu cred, oftă ea. Măcar de-aș ști de ce am mereu acest coșmar... - Ce coșmar? Întrebă Lucas. TÎnăra femeie se Întunecă la față văzîndu-l că apare. Era Într-adevăr ultimul om căruia ar fi avut chef să-i Încredințeze o parte din rătăcirile ei nocturne, cu riscul de a vedea cum le face bucăți fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ar fi atins de tumulus, nimeni, afară doar de acela sau aceea care cutezase să facă să picure sînge de pe menhiri... Nu, așa ceva nu era cu putință, nu putea fi vorba de una ca asta... Simți primele semne ale sinistrului coșmar Înhățînd-o ca și cum cineva o trăgea la fundul unei ape, o umbră albăstruie Îi tulbura tot mai mult vederea, luptă ca să țipe, să-i țipe lui Lucas să nu cumva să facă asta... El nu auzi decît un suflu sugrumat, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
vreme s-o prindă Înainte ca ea să se prăbușească peste tumulus, unde se chirci În poziție fetală. - Marie! Marie, deschide ochii! Uită-te la mine! Nu răspundea comenzilor lui. Un val amestecat cu sînge tocmai o Înghițise În abisul coșmarului. Cu capul răsunînd de bătăi surde, tîrÎtă fără putință de scăpare În vîrtejuri Învolburate, simțea că se sufocă. Izbitura valurilor, urlete omenești sfîșietoare, o mînă care se Întinde și caută cu disperare s-o prindă, imagini și zgomote terifiante amestecate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
incert, chipul Yvonnei. - Ți-am spus să nu-ți bagi nasul În treburile noastre... Sufocată de privirea rece, de ceea ce putea citi În privirea hotărîtă, Marie avu oribila impresie că Yvonne avea s-o azvîrle definitiv Îndărăt În infernul de coșmar din care ieșea cu mare greutate. Cu perna În mînă, femeia se aplecă peste Marie, cînd ușa se deschise lăsînd să apară o infirmieră. - Vă rog să ieșiți, am primit un apel de la SRPJ, zise ea sec. Apoi se Îmblînzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care era legat și monitorul pe care-l luase drept un ecran radar. Trîntit pe jos pe dalele camerei de spital, Lucas se holbă la Marie, al cărei chip arăta o intensă stupefacție, și putu măsura Întreg ridicolul situației. - Un coșmar... Îngăimă el ridicîndu-se În șezut. Cu cine vorbeai? Întrebă el, bănuitor. - Cu medicul. A ieșit tocmai Înainte ca dumneata... Îl cercetă cu privirea. - Parcă ai fi văzut o fantomă. - N-ai plecat la Plymouth? reluă el sec, desprinzînd cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lansa SOS-ul, apelul may-day. Marie se trezi, cu mîna În aceea a lui Lucas, adormit gata Îmbrăcat alături de ea. Se duse să facă niște cafea și Îi Întinse o ceașcă, scuzîndu-se pentru cele Întîmplate În ajun. - Era doar un coșmar, zise el amabil. - Mă refeream la ce s-a petrecut... Înainte, Îngăimă ea. - Vrei să zici: ce nu s-a petrecut. Se făcu roșie, el Îi zîmbi. - Nu-ți face griji, deja am uitat. - A, zise ea, Înciudată. Cu atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pînă ce chipurile lor ajunseră la cincizeci de centimetri de tavanul grotei, apoi, uniți Într-o ultimă sărutare, se lăsară să se scufunde. Coborau Încet spre fundul apei cînd lipsa aerului deveni crucială, făcînd-o pe Marie să plonjeze În angoasa coșmarului care o chinuia de cînd se Întorsese pe insulă. Bătînd apa cu picioarele, zgîriindu-l pe Lucas pe cînd el Încerca s-o țină, urcă la suprafață, unde trase În piept cu lăcomie puținul aer care mai rămăsese. Ieși la suprafață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dar aceasta era Încuiată cu cheia. Neliniștit, așteptă o clipă. Gemetele continuau. Nesigur că va putea face ceva ca s-o ajute, nu avu altceva de făcut decît s-o lase să-și Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un ungher al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
rost. Iar tu Îmi vorbești de bani! Am mai mulți decît pot cheltui. RÎse scurt, un rîs ca un plînset. - Da, voiam să fug, dar nu așa cum Înțelegi tu. Voiam să fug În larg și să mă scufund, pentru ca tot coșmarul ăsta să se sfîrșească și, cu voia lui Dumnezeu, să mă duc lîngă Loïc. Glasul i se frînse. Lacrimile Îi șiroiau În tăcere pe chip. Era pentru prima oară că Marie o vedea plîngînd, dar, departe de a se lăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Înțepături. Biletul În bretonă a fost găsit cîteva minute mai tîrziu, lipit În parte de meduza În care dăduse cu piciorul unul din jandarmi. Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. - Coșmarul continuă... murmură Marie, copleșită. Recunoscu În sinea ei că fusese lipsită de luciditate, voise să creadă În vinovăția lui Gwen În primul rînd pentru ca această oribilă afacere să ia sfîrșit. - Philippe... Îi șopti Lucas văzîndu-l pe soțul lui Gwen venind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]