4,124 matches
-
Metode de depistare a genelor implicate în etiopatogenia T1DM: 1) Studiul genelor candidate. Această metodă folosește cunoștințele fiziopatologice și de etiopatogenie pentru a identifica moleculele (proteinele) care sunt implicate direct sau indirect în mecanismul de apariție a bolii. Genele care codifică aceste proteine cu funcție cunoscută au o mare probabilitate de a interveni în producerea susceptibilității genetice față de boală și poartă numele de gene candidate. Prin această metodă au fost identificate principalele locusuri de susceptibilitate pentru T1DM: IDDM1 - Regiunea HLA de pe
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
de 3500 kilobaze (kb) ce conține un grup foarte dens de peste 150 de gene implicate în reglarea răspunsurilor imune și care poartă numele de Complex Major de Histocompatibilitate (Major Histocompatibility Complex - MHC). Principalul grup de gene aflat în componența MHC codifică proteinele de suprafață cunoscute sub numele de Antigene Leucocitare Umane (Human Leukocyte Antigens - HLA). Moleculele HLA pot fi împărțite în două grupuri distincte de glicoproteine membranare cu structură, funcție și distribuție tisulară diferite: HLA de Clasa I și HLA de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
funcție și distribuție tisulară diferite: HLA de Clasa I și HLA de Clasa a II-a. [Fig. 1] Moleculele HLA de Clasa I sunt heterodimeri formați dintr-un lanț greu ? cu greutatea de 44 kilodaltoni (kDa), lanț care este codificat în regiunea MHC (locusurile HLA A,B,C) și este polimorfic (există mai multe variante) și un lanț ușor ? reprezentat de ?2 microglobulină - o proteină de 12 kDa codificată de o genă non-polimorfică de pe cromozomul 15. Moleculele HLA de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
non-polimorfică de pe cromozomul 15. Moleculele HLA de Clasa a II-a sunt formate din două lanțuri glicoproteice legate non-covalent. Este vorba de un lanț ? de aproximativ 34 kDa și un lanț ? de 29 kDa, amândouă polimorfice și amândouă codificate de regiunea MHC. Atât lanțul ? cât și ? sunt transmembranare și sunt formate din trei regiuni (o regiune extracelulară, una transmembranară și una intracitoplasmatică). [Fig. 2] Regiunile extracelulare sunt la rândul lor împărțite în două domenii, fiecare de câte
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
? cât și ? sunt transmembranare și sunt formate din trei regiuni (o regiune extracelulară, una transmembranară și una intracitoplasmatică). [Fig. 2] Regiunile extracelulare sunt la rândul lor împărțite în două domenii, fiecare de câte 90 aminoacizi, notate ?1, ?2 (codificate de locusurile DRA, DQA și DPA 1 și respectiv 2) și respectiv ?1, ?2 (codificate de locusurile DRB, DQB, DPB 1 și respectiv 2). Domeniile ?1 și ?1 formează împreună zona de legare a antigenului la molecula HLA Clasa a
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
una transmembranară și una intracitoplasmatică). [Fig. 2] Regiunile extracelulare sunt la rândul lor împărțite în două domenii, fiecare de câte 90 aminoacizi, notate ?1, ?2 (codificate de locusurile DRA, DQA și DPA 1 și respectiv 2) și respectiv ?1, ?2 (codificate de locusurile DRB, DQB, DPB 1 și respectiv 2). Domeniile ?1 și ?1 formează împreună zona de legare a antigenului la molecula HLA Clasa a II-a. În timp ce moleculele HLA de clasa I sunt exprimate practic pe suprafața tuturor celulelor
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
-a au rolul de a prezenta antigenele către limfocitele T. Limfocitele T citotoxice (CD8+) recunosc antigenele prezentate legat de moleculele HLA I iar limfocitele T helper (CD4+) recunosc antigenele prezentate legat de moleculele HLA clasa a II-a. Genele care codifică lanțul ? al HLA clasa I sunt reprezentate de HLA-A, B și C în timp ce lanțurile ? și ? ale HLA Clasa II sunt codificate de genele HLA DR, DQ și DP. Regiunea HLA de pe cromozomul 6p21 mai cuprinde genele
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
helper (CD4+) recunosc antigenele prezentate legat de moleculele HLA clasa a II-a. Genele care codifică lanțul ? al HLA clasa I sunt reprezentate de HLA-A, B și C în timp ce lanțurile ? și ? ale HLA Clasa II sunt codificate de genele HLA DR, DQ și DP. Regiunea HLA de pe cromozomul 6p21 mai cuprinde genele TAP (Transporters associated with Antigen Processing) și LMP (Low Molecular-weight Proteins), amândouă implicate în prelucrarea antigenelor. În cadrul complexului MHC mai există un grup de gene
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
HLA de pe cromozomul 6p21 mai cuprinde genele TAP (Transporters associated with Antigen Processing) și LMP (Low Molecular-weight Proteins), amândouă implicate în prelucrarea antigenelor. În cadrul complexului MHC mai există un grup de gene (denumite și de clasa a III-a) care codifică proteine implicate în răspunsul imun (fracțiunile de complement C2, C4A, C4B și factorul B; TNF? și TNF?, etc) [ Fig.1]. Mai multe afecțiuni cu patogenie autoimună (inclusiv T1DM) sunt asociate cu diferite antigene din grupul HLA. Diferențele dintre frecvența anumitor
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
anilor 80 studiile au arătat că peste 70% dintre pacienții cu diabet tip 1 prezintă alele HLA predispozante care aparțin clasei a II-a [100,101]. În particular, peste 95% dintre pacienții diabetici caucazieni prezintă antigenele HLA DR3 sau DR4 (codificate de locusurile DRB1și DRA) în comparație cu doar 50% din martorii neafectați iar subiecții heterozigoți DR3/DR4 prezintă riscul maxim de progresie către diabet. Prin contrast, prezența antigenului DR2 era considerată ca fiind protectoare [87]. Cu toate acestea s-a arătat că
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
DRB1și DRA) în comparație cu doar 50% din martorii neafectați iar subiecții heterozigoți DR3/DR4 prezintă riscul maxim de progresie către diabet. Prin contrast, prezența antigenului DR2 era considerată ca fiind protectoare [87]. Cu toate acestea s-a arătat că alelele care codifică antigenele DR3 și DR4 sunt mult prea frecvente în populația generală pentru a fi ele însele factori de susceptibilitate determinanți și s-a sugerat că alte locusuri din regiunea Clasei a II-a ar fi determinante [89]. Cum fenomenul de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Ulterior prin apariția și introducerea pe scară largă a tehnicii PCR, studiul a putut fi făcut la nivel molecular - al genelor DQB1 și al proteinelor exprimate de acestea. Michelsen și Lernmark arată că secvența de nucleotide a alelei DQB1 care codifică lanțul ? al moleculei DQ7 (alelă notată actual DQB1*0301) protectoare diferă de secvența lanțului ? al moleculei DQ8 (actual notată DQB1*0302) prin doar 6 aminoacizi, patru dintre care (pozițiile 13, 26, 45 și 57) se află în domeniul
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Asp-57 DQ? intervine în formarea de legături de hidrogen și legături ionice atât cu lanțul ? prorpriu-zis cât și cu Arg-76 DR? [10] vine în sprijinul acestei teorii. Molecula HLA-DQ8 rezultă din lanțuri ? codificate de DQA1*0301 și ? codificate de DQB1*0302 , alele care sunt prezente pe cel mai diabetogen haplotip (DQ8-DR4). Datorită prezenței non-Asp-57 și Arg-52 la nivelul pungii de legare a antigenului, molecula HLA-DQ8 poate fi considerată ca o moleculă MHC de clasa a II-a „instabilă
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
unele din peptidele „diabetogene”. Procesele de selecție pozitivă și negativă pot explica de asmenea fenomenul de „rezistență genetică” la T1DM. Astfel, la multe populații, alela DQB1*0602 este foarte rar prezentă la pacienții diabetici [76] ceea ce sugerează că molecula HLA-DQ6 codificată de această alelă ar juca un rol protector. O explicație la nivel molecular ar putea fi că în timpul maturării timice, peptidele diabetogene s-ar lega preferențial de moleculele HLA-DQ6 de pe celulele stromale timice datorită afinității mai mari a acestui antigen
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
se află la mai puțin de 400 bp de punctul de start al transcrierii genei insulinei ar susține această ipoteză. În plus au mai fost descrise asocieri între polimorfisme de tipul VNTR și diferite alte afecțiuni. Astfel, gena HRAS1 (care codifică protooncogena H-ras) și care determină susceptibilitatea genetică pentru diferite cancere se află sub influența unui polimorfism VNTR aflat în vecinătate [47]. Studiile experimentale in vitro au arătat că alelele VNTR de calsa I se asociează cu o expresie crescută a
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
anti ICAM-1 la șoarecii NOD determină o blocare definitivă a apariției diabetului [38]. În sfârșit, moleculele de ICAM-1solubil exogen au un efect inhibitor important asupra dezvoltării diabetului autoimun la șoarecii NOD [54]. Prin toate cele de mai sus, gena care codifică ICAM-1 devine unul din candidații puternici pentru susceptibilitatea genetică față de T1DM. Gena ICAM-1 este situată pe cromozomul 19p13.3, secvența ei de nucleotide fiind complet determinată [82,85,99]. Au fost descrise trei polimorfisme simple (Single Nucleotide Polymorphisms = SNP) ale
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
2q37 care sugera existența unei gene asociate T2DM [40]. Acest locus a primit apelativul de NIDDM 1. Ulterior, regiunea de asociere a fost restrânsă treptat, ajungându-se la identificarea genei asociate cu T2DM - gena calpain 10 (CAPN10) [45]. Gena CAPN10 codifică o proteină ubicuitară, membră a unei familii de proteaze non-lizozomale cisteinice (scindează lanțul aminoacidic în prezența unei Cys), activate de calciu. Molecula Calpain 10 a fost regăsită practic în toate țesuturile, atât fetale cât și la adult. Proteazele din familia
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
descrise mai multe mutații ale genei pentru subunitatea Kir 6.2 de pe cromozomul 11p14-15. În 1997, Nestorowicz și colaboratorii descriu o mutație non-sens a genei Kir 6.2, mutație care introduce un codon de stop în poziția 12 și este codificată Y12X. Această mutație s-a dovedit a fi asociată cu hiperinsulinismul familial [67]. Mai recent s-a arătat că o altă mutație punctiformă (SNP - Single Nucleotide Polymorphism), codificată E23K, se asociează cu o activitate crescută a canalului KATP din celulele
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
frecvență la diabetici și nediabetici [14,17], datele actuale infirmând implicarea sa în susceptibilitatea pentru T2DM. Glicogen sintetaza este una din enzimele cheie ale metabolismului glucidic, defectele sale fiind presupus a fi implicate în apariția insulinorezistenței iar gena care o codifică una din genele candidate importante pentru T2DM. Gena glicogen sintetazei este localizată pe cromozomul 19q13.3 și prezintă mai multe polimorfisme, mai studiat fiind unul tip RFLP: XbaI, cu alelele A1 și A2. Se pare că alelele acestui polimorfism s-
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
familii/698 subiecți a indicat un posibil efect asupra capacității insulinosecretorii dar nu și asupra sensibilității țesuturilor la insulină sau a riscului de T2DM [30]. În ceea ce privește implicarea genei ApoE, este cunoscut că în populația generală există trei izoforme ale ApoE, codificate de trei alele diferite ale genei, codificate ε2, ε3 și ε4. Studiile de până acum nu au putut evidenția implicarea acestor alele în riscul T2DM [75] dar există date despre asocierea alelei ε2 cu riscul crescut de apariție a nefropatiei
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
T2DM ar putea fi explicată prin existența mutațiilor la nivelul ADN-ului mitocondrial care, după cum se știe, se moștenește doar de la mamă. Genomul mitocondrial uman este format dintr-un lanț circular de ADN de aproximativ 16000 perechi de baze. El codifică 13 subunități ale lanțului respirator celular, 22 unități ARN transfer (tRNA) și două unități de ARN ribozomal. Mai mulți autori au descris o mutație în poziția 3243 a ADN mitocondrial pentru tRNA, codificată tRNALEU(UUR) și care este asociată cu
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
de pe ADN-ul mitocondrial. Aceasta poate determina defecte ale sintezei proteinelor mitocondriale [75]. Subiecții purtători ai acestei mutații se caracterizează prin defecte insulinosecretorii, și surditate senzorială, ambele moștenite matern [54,89]. Această triadă diabet, surditate și moștenire maternă a fost codificată MIDD (Maternally Inherited Diabetes and Deafness). Alți autori au arătat că aceeași mutație poate fi asociată uneori cu sindromul MELAS, mult mai sever, caracterizat prin miopatie mitocondrială, encefalopatie, acidoză lactică și tulburări neurologice de tip AVC [37]. Menționăm că sindromul
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
candidate care au fost testate pentru asociere cu diferitele complicații cronice ale diabetului. (Tabel 1) Ar fi de remarcat că indiferent de complicațiile cronice studiate, atenția cercetătorilor s-a îndreptat (evident cu anumite particularități) spre aceleași gene candidate (gene care codifică proteine presupus a fi implicate în mecanismul etiopatogenic de apariție al complicației). Lucrul acesta nu este deloc surprinzător din moment ce mecanismele propuse pentru apariția complicațiilor cronice sunt în mare parte superpozabile (pentru detalii a se vedea capitolele respective). După cum se remarcă
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
etiopatogenic de apariție al complicației). Lucrul acesta nu este deloc surprinzător din moment ce mecanismele propuse pentru apariția complicațiilor cronice sunt în mare parte superpozabile (pentru detalii a se vedea capitolele respective). După cum se remarcă în Tabelul 1, majoritatea genelor candidate studiate codifică proteine implicate într-un fel sau altul în patogenia disfuncției endoteliale (vezi capitolul Celula Endotelială). Și acest lucru nu este surprinzător din moment ce actualmente se consideră că primum movens în apariția complicațiilor cronice este reprezentat de alterarea morfologică și funcțională a
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
1750 și, în multe privințe a contribuit la regenerarea culturilor subjugate, alăturîndu-se eforturilor folcloriștilor și lingviștilor în țările Europei Centrale sau în regiunile celtice. În țările balcanice însă acest merit revine mai ales clericilor. Limba bulgară, de exemplu, va fi codificată și transpusă în formă literară după 1762, la inițiativa unui călugăr de la muntele Athos. După mai multe ocolișuri acest suflu religios va pătrunde și în spațiul românesc disputat între cele două imperii, Constantinopolul și Viena. Sub influența Budapestei, nobilimea din
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]