5,487 matches
-
libertății pierdute, la gauchos, ceva mai tarziu, deplasați de civilizația europeană, exilați în propria lor țară, rememorând vârstă de aur a sălbaticei lor independente. În fine, la imigranții care tânjeau după teritoriul lor european, cu obiceiurile-i milenare, spune Sábato, conchizând că argentinianul are toate motivele să fie nostalgic. Originea etimologica a cuvântului tango, desi controversată, poartă ea însăși esență metafizicii acestui fenomen. Cert este că este folosit că însemnând dans argentinian începând cu 1836. Pentru Horacio Sălaș, tango este un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nici nu poate revendică total tradiția Europei. Și, ca și cum asta ar fi puțin, spune Sábato, încă nu s-a terminat de construit și definit o patrie, când lumea care a dus la apariția acestei țări a început să se dărâme. Conchide amar Sábato: "Ceea ce înseamnă că, dacă lumea asta e un haos, noi suntem un haos la patrat"60. Literatura pentru Sábato este un exercițiu profund, care nu trebuie să fie în funcție de nici o altă considerație exterioară, iar un scriitor adevărat este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu Kafka este evidentă. Că și protagonistul din Metamorfoza, Pablo (este vorba despre Pablo Castel, personajul central din Tunelul) declară: "eu nu sunt ființă umană, sunt altfel, în mine sunt două persoane, nimeni nu mă înțelege""67. Aceeași Angela Dellepiane conchide: "Ca si Kafka, Sábato nu dă lecții și nici nu oferă o concluzie promițătoare, ci doar îi permite lui Castel să evadeze din realitate și, deci, să sufere"68. Atât L´Étranger al lui Camus, cât și El Túnel al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
insufla curajul, și cultura sa îi aducea, în acest punct, un ajutor pe care nu l-a neglijat. Să declari că omul este superior prin rațiune celorlalte creaturi, să ai încredere în voința sa pentru a alege liber binele, să conchizi că răul este o realitate superioară căruia să știi să-i sacrifici tot în anumite momente, înseamnă să mergi pe un drum trasat de secole de meditație și experiență, însă nu în afara gândirii creștine. Detașarea de bunurile pământești, curăția conștiinței
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
ființa celui milostiv, veselia inimii și seninătatea feței, lacrimile de bucurie curată și sinceră, smerenia și nădejdea bunurilor veșnice sunt urmare firească a compătimirii aproapelui și a milosteniei. Din cele arătate până acum, citând scrierile Sfântului Vasile, se poate ușor conchide că milostenia are o importanță deosebită în viața oricărui creștin și ea este indispensabilă mântuirii. Milostenia făcută din inimă și în numele lui Dumnezeu este răsplătită de Acesta cu milă și îndurare, ca daruri revărsate din iubirea Sa. Dând celor săraci
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
prevăd ciclicitățile și iau notă de ele "". Analiza faptelor îi permite domnului Leroy să spulbere în câteva rânduri teza conform căreia animalele ar acționa după automatisme: Mi se pare că din toate cele spuse mai sus, avem dreptul de a conchide că animalele simt, de vreme ce dau semne evidente de durere și de plăcere; că ele au amintiri, de vreme ce evită ceea ce le-a făcut rău și caută ceea ce le-a plăcut; că știu să compare și să judece, de vreme ce ezită și aleg
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și nu s-ar justifica dacă nu ar exista tendința de a considera acuarela ca un gen minor al artelor vizuale, ca un mijloc de exprimare facil, cultivat mai ales de către diletanți. „Departe de a fi o tehnică a neinițiatorilor - conchidea un alt teoretician - acuarela este o artă de sinteză la care ajung numai pictorii maturi și capabili de a-i stăpâni resursele. Nu întâmplător ea a fost practicată de către unii din marii pictori ai lumii ca Dürer, Turner, Cézanne, Dufy
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
insufla curajul, și cultura sa îi aducea, în acest punct, un ajutor pe care nu l-a neglijat. Să declari că omul este superior prin rațiune celorlalte creaturi, să ai încredere în voința sa pentru a alege liber binele, să conchizi că răul este o realitate superioară căruia să știi să-i sacrifici tot în anumite momente, înseamnă să mergi pe un drum trasat de secole de meditație și experiență, însă nu în afara gândirii creștine. Detașarea de bunurile pământești, curăția conștiinței
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
date a priori și ridicate la rang de principiu ideologic. Astfel, de exemplu, o economie de piață este o organizare eminamente complexă, a că-rei înțelegere nu poate fi asigurată printr-o observare imediată sau o analiză sumară. Atunci cînd filosoful conchide asupra eficacității acestui mod de regularizare, el își dezvoltă argumentația plecînd de la o premisă presupusă ca sigură și obținută după o cercetare asupra esenței ființei: așa a procedat Smith cînd a evidențiat înclinația omului de a-și percepe și satisface
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o cercetare asupra esenței ființei: așa a procedat Smith cînd a evidențiat înclinația omului de a-și percepe și satisface propriul interes. La fel, omul de știință care descrie o economie de piață cu ajutorul unei teorii ce îi permite să conchidă asupra existenței unui stadiu de echilibru, considerat optimal după un criteriu particular. Acest rezultat teoretic este contra-intuitiv: nu vom avea tendința de a vedea în piață un factor de haos și de risipă, plecînd de la faptul că fiecare este în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
etern subzistente. Sfanțul Vasile cel Mare a completat expresia niceeană de o ființă cu expresia trei Ipostasuri fără să o anuleze pe cea dintâi sau să o golească de adevăr, ci făcând-o acceptabilă în adevăratul ei înțeles{\cîte 19}. Conchizând, putem spune că învățătură Sfanțului Vasile este concentrată în jurul apărării doctrinei niceene împotriva diverselor partide ariene. Constituie marele merit al Sfanțului Vasile faptul că contribuit într-o mare măsură la clarificarea terminologiei trinitariene și hristologice. Dintre lucrările sale dogmatice, cea
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
alte curgeri de apă, ca într-un râu veșnic”{\cîte 87}. Unul din Sfinții Părinți care, în omiliile sale, a avut replici dure la adresa lipsei de moravuri și a unor idei abracadabrante ale unor filosofi, atunci când a definit filosofia, a conchis de fapt unul din scopurile acesteia, pe lângă iubirea de înțelepciune: „Că aceasta este definiția filosofiei: să fii cu pricepere curat la suflet”{\cîte 88}. De aceea, iubitorii de înțelepciune „n-au acoperit mintea cu mâncări, nici n-au rătăcit-o
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
-și breveteze invenția". Acceptând ocurența unor scheme constitutive ale mitului oedipian în romanul Ultima noapte... se observă că autorul "împrumută" eroului nu doar propriul jurnal de campanie, ci și complexele izvorâte din inconștient. Poate că în perspectivă, interpretările, care au conchis că primele capitole ale cărții evidențiază o conștiință exemplară, măcinată pe rând de dragoste, gelozie și incertitudine, vor fi amendate. Sintagma " Câtă conștiință atâta luciditate și câtă luciditate atâta dramă" se cuvine a fi completată de o alta, nouă și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mitologie, întemeind o "mitocritică"."73 Cum poate fi însă, definit, numinosul? Este un termen utilizat pentru componentele iraționale ale sacralității din care se exclude conținutul moral sau, conform lui Rudolf Otto, "sacrul minus elementul lui moral."74 Aprofundând noțiunea, Jung conchide că avem de-a face cu un sentiment deopotrivă tainic, inefabil, dar și înfricoșător, și imanent divinității. Dacă un individ trăiește o asemenea stare numinoasă care transcende Imago Dei, eul nu mai poate cenzura conținutul inconștientului și irumpe în personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în Anima constelată să se afle originea erorii pe care am mai amintit-o în legătură cu entuziasmul lui E. Lovinescu la apariția schițelor semnate "D-na T." Complexitatea eroinei deschide perspectiva unei alte idei, credem inedite. Contemporanii lui Camil Petrescu au conchis că prototipul d-nei T. ar fi Cella Serghi sau, și mai incitant, Martha Bibescu. Adevărul îl aflăm în Note zilnice. Pentru autorul însuși, femeia din realitate, care se apropie până la a se confunda cu personajul, este Cecilia Constantinescu. Bizar lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să se realizeze ca o poveste. La antropologul francez, însă, povestea inerentă mitului se caracterizează prin prisma unui sistem dinamic specific, sistem cuprinzând, în ordine, schema, simbolul și arhetipul.143 Ceva mai târziu, uzitând de o comparație implicită, Gilbert Durand conchide că mitul joacă rolul unui regizor, care împarte rolurile în durata culturilor, dar și în viața individuală a oamenilor. Nici istoria, nici destinul uman nu modelează mitul, ci invers mitul este chiar modelul lor. În structura lui abisală, discursul mitic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al Meșterului Manole, "decupăm" emergența enunțiativă din jurnalul lui Fred Vasilescu: "Era atât de potrivită acestui interior aranjat de ea, încât mi se părea că, dacă o să plece, are să plece sufletul casei".159 Suntem în fața unei comparații abisale din care conchidem că naratorul personaj își transfigurează iubita într-o esență a destinului său de autor ocazional (de circumstanță). Balada consacră adevărul axiomatic conform căruia orice creație își are un suflet al său. În concluzie, narațiunea lui Fred este, astfel, însuflețită de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
malefic. Există o inadecvare între locul acțiunii și instrumentul morții în sensul că, într-o țară ca Danemarca, mereu bântuită de frig și hula mărilor, șarpele cu veninul letal nu găsește condiții de dezvoltare biologică. Inadecvarea ne dă dreptul să conchidem că reinvestirea biblică este apanajul inconștientului creator shakesperian. Totodată, uciderea fratelui ne amintește de episodul lui Cain și Abel, după cum astuția Gertrudei se încadrează în același context al Grădinii adamice. Nici finalul nu e lipsit de conotații mistice. În atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acesta din urmă umplând salonul lui Pogor cu râsul său homeric. Teatrul (episodul evadării cu trupa Tardini-Vlădicescu stă mărturie) exercită, încă din copilărie, o atracție deosebită. Paralelismul cu Don Quijote și Camil Petrescu devine, din acest unghi, evident. Același G. Călinescu conchide, analizând în Istorie...piesele sale, că adevărata vocație a lui Eminescu a fost genul dramatic. Pentru autorul Mioarei, nimic nu poate fi mai important decât să explice și să își apere piesele de acuzele detractorilor. Iubirea, libertatea de a colinda
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
eu voi fi pământ/ În singurătate-mi.//" Acceptând fără rezerve ideea inspirată a Svetlanei Paleologu-Matta din care deducem că, pentru Eminescu, atât Maria, tânăra din Ipotești, prematur trecută dincolo, cât și Poezia se contopesc în imaginea Animei 273, am putea conchide că tanatofilia sa este, în fond, asumarea Erosului tragic, iubire fatală întru creație. Tragicul este dublat de faptul că, înainte de moarte, poetul cunoște "sminteala" specifică geniilor care au cutezat "saltul" de la inițiere la ceea ce nu poate fi în veci cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
părintelui echivalează la Sadoveanu cu o ucidere a acestuia în inconștient. Nu e nici o exagerare aici, pentru că Freud demonstra încă din studiul Totem și tabu că trebuie să-ți ucizi tatăl pentru a deveni tatăl Operei tale. Extinzând raționamentul, să conchidem că festinurile și libațiile din Hanu-Ancuței sau din oricare scriere sadoveniană se constituie într-un imens prânz totemic. Din cealaltă perspectivă, a relației de profundă devoțiune față de Profira Ursaki, aceasta are ca rezultantă inegalabilele pagini de natură din întreaga sa
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
demnă de reținut este orientarea pragmatică a scriitorului, care, în pofida presupozițiilor ideologice și a idiosincraziilor inevitabile, transpune discursul in verbis în discurs in actu. Delimitând atent teritoriul în care este operantă opoziția "realitate" "aparență" ( ori adevăr vs. fals), Camil Petrescu conchide o pragmatică a discursului verosimil 382, tranșând în favoarea sa raportul dintre invenție și repetiție, tradiție și inovație, unicitate și redundanță, constrângere, libertate. În ciuda controlului evident asupra discursului, Camil Petrescu imprimă atât valoare impresivă, cât și expresivă creației sale. După cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sale, în vreme ce visul ofidian, infernal, construiește exclusiv în cele două romane interbelice o rețea care se organizează în mitul șarpelui înzestrat cu puteri cataleptice. Extinzând raționamentul și sprijinindu-ne pe argumente preluate din poetica imaginară a lui G. Bachelard, am conchis că Fred Vasilescu se înscrie în categoria "aerienilor", iar Ladima în cea a "pământenilor". În logica aceluiași demers interpretativ, cele două personaje feminine dezvoltă opoziția static-dinamic. D-na T. stă sub semnul fluidității debordante, care îi trădează inteligența și capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
arhetipal Don Quijote are ca enunț emergent secvența "În craniul meu se mișcă spezele unei mori de vânt". Reprezentările arhetipale consecutive acestui câmp sunt moartea ca panaceu al nebuniei, eroismul ca formă a credulității, târfa angelică și banalitatea fatală. Ladima, am conchis noi, este dublul arhetipal al celebrului Hidalgo, un cavaler utopic din Bucureștiul interbelic. Următorul câmp este cel al lui Hamlet. Enunțul emergent sugerează un vag complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă", recunoaște Fred Vasilescu după ce Emilia povestește
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre folosul celor din jurul său. Împărtășirea de slava cerească prin suferință Prin credință, participăm la viața lui Hristos. Devenim uniți cu El Și ne împărtășim
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]