3,989 matches
-
care și serviciul militar, erau lămurit interzise de către ierarhia ecleziastică, fiind în antiteză cu mesajul creștin. Tot astfel este condamnat și războiul pentru a lăsa liberă calea bătăliei spirituale, exercițiu ce oferea creștinului, păstrându-i intactă integritatea fizică, instrumentele necesare convertirii sale. În Contra Celsum, IV, 82, se pare că Origene ar voi să justifice războiul. În realitate, scriitorul alexandrin e foarte departe de formularea chiar și fugitivă a vreunei teorii despre războiul drept. El vrea să afirme doar necesitatea unei limite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și insectele sau animalele sunt mai potolite, decât omul în luptă. Ineficacitatea războiului se poate vedea și în Contra Celsum, VIII, 70, unde, referindu-se la un discurs precedent în care îl contraataca pe Cels, cu privire eficacitatea rugăciunii, alexandrinul dorește convertirea tuturor romanilor care ar duce, grație credinței lor, la sfârșitul războiului, cel puțin în interiorul Imperiului.O ușoară aluzie la metoda alegorică origeniană, folosită în hermeneutica cărților antico-testamentare și particulara sa viziune a războaielor sfinte ale evreilor, ne arată că, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iminent al lumii, legat și de cel al Imperiului roman. Aceasta avea să atenueze în conștiința creștinilor impactul belicos devastator al lumii barbare de mai târziu, pregătind catehetic mentalitatea creștină să înfrunte prin rugăciune, cu răbdare și încredere în Dumnezeu, convertirea barbarilor. În De corona, a cărei dată de compoziție pe baza motivelor de critică internă este stabilită în general în jurul anului 211, luând ca pretext uzul idolatric de a-și încununa capul cu coroane de lauri, pe durata ceremoniilor, are
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
precum și de fundamentul nonviolent și pacific al Bisericii, a căutat să pună capăt prin aplicarea unor normative care trebuiau să prevină situațiile neplăcute. Simultan, își făcea simțită solidaritatea față de fiecare creștin, aflat în starea de soldat ca militar în momentul convertirii ori un simplu recrut. 2.2.6. Ciprian din Cartagina Admirator profund al lui Tertulian, Ciprian, episcop de Cartagina (250-258), aparține lumii africane a cărei Biserică va mai avea încă pentru multă vreme un rol de călăuză spirituală pentru Occidentul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Domnul Isus. Și mâna Domnului era cu ei și era mare numărul celor care au crezut și s-au întors la Domnul (Fap 11, 20-21). În Faptele Apostolilor, 10, ni se spune că Dumnezeu a fost cel care a voit convertirea centurionului, probabil datorită apropierii sale de creștinism (cf. Fap 10, 1-2), trimițând la el un înger pentru a-l îndemna să primească botezul. Tot El l-a luminat și pe apostolul Petru aflat la Iope printr-o viziune, insistentă și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să înțeleagă puterea Crucii și a Evangheliei și să depășească datinile iudaice strămoșești; i-a impus să meargă în casa centurionului, care tocmai trimisese câțiva slujitori să-l cheme, pentru a-l introduce prin botez în prima comunitate creștină. După convertirea acestuia, Petru a trebuit să înfrunte opoziția iudeo-creștină, geloasă pe patrimoniul Evangheliei; adresându-se comunității creștinilor proveniți din iudaism, le-a arătat că paternitatea lui Dumnezeu este universală și se extinde asupra tuturor, chiar și a soldaților, fără nici o excepție
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să înfrunte opoziția iudeo-creștină, geloasă pe patrimoniul Evangheliei; adresându-se comunității creștinilor proveniți din iudaism, le-a arătat că paternitatea lui Dumnezeu este universală și se extinde asupra tuturor, chiar și a soldaților, fără nici o excepție (cf. Fap 11, 4-18). Convertirea centurionului Cornelius a urmat la puțin timp celei a lui Paul din Tars (cf. Fap 9), bucurându-se de aceleași intervenții divine, de fenomene cerești și alte modalități asemănătoare, fiind identică până și în finalități. Paul a fost chemat îndată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cornelia, funcția sa modestă de centurion ne dă un motiv în plus să-l considerăm fiul vreunuia dintre cei 10.000 de liberți degrevați de Lucius Cornelius Sylla (138-78 a.Chr.). Reîntorcându-se la Roma, centurionul Cornelius a săvârșit multe convertiri; din Scrisoarea către Romani (54 p.Chr.) aflăm că erau numeroși creștinii în capitala Imperiului, lucru confirmat de Scrisoarea către Filipeni (60 p.Chr.) unde ni se spune că exista un nucleu de convertiți chiar și la curtea lui Nero
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
comunitate creștină care primea, din partea bogaților convertiți, cele mai ample ajutoare pentru întreținerea diferitelor biserici și comunități creștine, dar și pentru susținerea și propagarea credinței. Este impresionantă dar și semnificativă dedicarea a două capitole întregi (Faptele Apostolilor 10 și 11) convertirii centurionului Cornelius! A fost un eveniment extraordinar nu atât pentru că era vorba despre un păgân care se convertea, cât mai ales pentru renumele și influența de care se bucura acesta, aspecte care vor contribui la o tot mai mare credibilitate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai apoi să stăruie împreună în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciune. Însuflețiți de zelul neofiților, soldații abia reîntorși în patrie, sub impulsul și indicațiile Apostolilor Petru și Paul, s-au reunit și au săvârșit convertiri (fiind centurion, Cornelius a istorisit probabil experiențele sale religioase și celor de la curtea imperială), constituind acea Biserică, care mai apoi se va considera fondată de cei doi Apostoli, deoarece primii creștini din Roma au acționat în numele lor și în supunere
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a istorisit probabil experiențele sale religioase și celor de la curtea imperială), constituind acea Biserică, care mai apoi se va considera fondată de cei doi Apostoli, deoarece primii creștini din Roma au acționat în numele lor și în supunere față de dânșii. Aceste convertiri erau semnul primei semințe aruncate în mijlocul neamurilor, sămânță care în curând a încolțit și dat roade. Biserica Romei era fiica primogenită a sfinților Petru și Paul, care au privit-o cu deosebită stimă și afecțiune, scriind: Tuturor celor ce sunteți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Chr.), M. Simon consideră că destinatarii acesteia erau în majoritate de origine păgână, motivând că expulzarea a contribuit la mărirea neîncrederii evreilor față de predicațiunea creștină, iar cel mai mare număr dintre aceștia au respins noua credință; spre jumătatea secolului II convertirea evreilor la creștinism se apropiase de sfârșit. Credincioșii din Roma erau pătrunși de perseverența cu care căutau să-și împlinească credința, pe care au îmbrățișat-o, distingându-se prin corectitudinea și ireproșabilitatea conduitei lor. Erau diferiți de cei din Corint
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cetățeniei era necesară o nouă emancipare în formele ritualului, ori în posedarea elementelor care puteau conferi acest drept (ex. serviciul militar în cohortele urbane). În fine, armata a devenit un izvor de noi cetățeni romani și un factor important de convertiri la creștinism, pentru că, așa cum cetățenia romană reabilita liberții din punct de vedere civil, tot astfel creștinismul îi reabilita moral, prin doctrina egalității umane. 2. Participarea militarilor la răspândirea Evangheliei Armata romană nu a fost instrumentul principal al propagandei intensive a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Din acest motiv era orientat spre actualizarea acestui mandat atât în mijlocul popoarelor păgâne, unde se stabilea unitatea sa militară, cât și în mijlocul propriilor camarazi. Sporirea continuă a creștinilor în diferitele legiuni nu se datorează doar înrolării tinerilor creștini, ci și convertirii soldaților păgâni chiar în cadrul acestora. Persecuțiile care vizau direct militarii creștini și prescriau îndepărtarea lor din rândurile armatei, urmăreau și eliminarea, sau cel puțin frânarea, răspândirii creștinismului în mijlocul soldaților și civililor. Nu dispunem de alte documente suplimentare pentru a demonstra
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a cădea ipso facto în delictul de insubordonare, punibil prin lege. 4.2. Antimilitarismul montaniștilor Montanismul era o sectă creștină fondată în Frigia, către anul 172 de Montanus, preot al lui Cybele. Convertindu-se la creștinism, cu entuziasmul specific tuturor convertirilor persoanelor instabile și capricioase, a promulgat doctrina a cărei mișcare s-a declarat oficial antimilitaristă, făcând din aceasta o misiune specifică. Intransigența absolută a montanismului față de prestarea serviciului militar, născută din programul general al lui Montanus și încuviințată de acoliții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
proprii. Dacă ecleziasticii și soldații erau primii loviți de persecuțiile imperiale anticreștine, înseamnă că aceștia, prin activitatea lor creștină, erau considerați de același nivel cu oamenii Bisericii. În acest caz suntem îndreptățiți să susținem că soldații erau elemente eficace de convertire la creștinism și constituiau avanpostul laicilor creștini, prin participarea lor la viața Bisericii. Aparent pare nepotrivit să vorbim despre un martir militar în timpul domniei lui Gallienus (260-268) care nu i-a persecutat oficial pe creștini, favorizându-i, cel puțin în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sfârșitul secolului II, în cadrul legiunii a XII-a Fulminata, transferată după distrugerea Ierusalimului (70 p.Chr.) la Melitene, în Armenia Minor unde, ajungând în contact cu creștinii zeloși și activi de acolo, soldații creștini și-au reconsolidat credința făcând noi convertiri printre proprii camarazi păgâni. Între timp, și-a revărsat violența asupra tuturor creștinilor și a soldaților de orice grad. Din acest motiv, unii creștini îndemnați și încurajați de scrupulul religios, dacă se aflau deja în serviciul militar, ieșeau din rândurile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scrisă în timpul domniei lui Theodosius I, în care sunt frecvente lamentările sălbăticirii armatei. Predominanța barbară în armata lui Theodosius I este mărturisită de izvoare; elementul barbar nu era totdeauna și creștin când începea să slujească în armata romană. Dacă momentul convertirii vizigoților s-a petrecut între 382-395 când s-au stabilit în Moesia, la înrolarea lor armata theodosiană erau cel puțin parțial păgâni. În secolul V soldații barbari se converteau pe durata serviciului și se întorceau acasă creștini. Această nouă situație
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
datele problemei care apăreau în perioada dioclețiano-constantiniană (284-363). Pentru a doua jumătate a secolului IV nu mai putem vorbi de creștini în armată, în sensul contemplat de pătimirile soldaților martiri. Care a fost importanța intrării barbarilor în armată și a convertirii soldaților lor, la contactul cu civilizația romană? Barbarul intrat în armată era legat de tradiții politice și religioase complet diferite de cele noi; acum trebuia să asculte de noul său conducător și să-i urmeze religia acestuia pentru a nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oferirea de condiții, de oportunități, cu sprijinirea exprimării ideilor proprii și încurajarea interacțiunilor, a dialogului, a autoevaluării) sau educația experiențială. ► Sau în formarea abilităților de învățare, se face apel la microparadigme centrate pe modele specifice: învățare prin asimilare sau prin convertirea teoriei în practică sau pe baza acomodării la diferite experiențe sau prin combinarea observării cu folosirea oricăror informații sau prin construire a înțelegerii proprii sau prin colaborare. Sau în plan metodologic găsim alte schimbări și la nivelul componentelor-cheie ale noului
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
legitimă; iar în exterior trebuie să existe un domeniu anarhic al diferenței, eterogenității, dezordinii și amenințării, repetării și reîntoarcerii. Dar a prezenta anarhia și suveranitatea în acest fel (adică drept concepte ce se exclud și sunt exhaustive reciproc), depinde de convertirea diferențelor din interiorul statelor suverane în diferențe între statele suverane (Ashley 1988: 257). Statele suverane trebuie să distrugă orice urmă de anarhie ce ar putea exista în interiorul lor pentru a face clară distincția dintre suveranitate și anarhie. Dezacordurile interne și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
considerându-se chiar infailibil, Își Îngrădește prin Însuși acest fapt posibilitatea de dezvoltare psihică.) „Iar dacă tâlharul cel bun e primul care sosește În rai - Înaintea proorocilor, patriarhilor și drepților Vechiului Testament -, poate că o datorează nu numai cutremurătoarei lui convertiri, ci și faptului că a fost coleg de suferință cu Domnul. Căci una e să stai la picioarele crucii și să suferi, oricât de sincer și de sfâșietor, și alta e să fii pe cruce. Durerea altuia nu e a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În colectivitate; transfigurarea În artă; aspirația spre autodepășire; sentimentul libertății și al demnității personale; conștiința temporalității (experiența trecutului și previziunea viitorului devenind condiții ale depășirii imperativelor urgente ale clipei prezente) etc. Μ Unul dintre fenomenele psihice cele mai spectaculoase este „convertirea religioasă”. Celebre sunt cazul Sfântului Apostol Pavel și cel al Sfântului Augustin. Amândoi au dus o viață păgână până În momentul În care În viața lor a intervenit o forță supranaturală, divină, care brusc i-a pus În fața unei situații dure
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Augustin, o voce Îi cere să citească din Epistola către Romani a Sfântului Pavel: „Banchete, beții, desfrâu, certuri și rivalități: părăsește toate acestea; Îmbracă-te cu haina Domnului Iisus Hristos și lasă poftele trupului”). Desigur, nu oricine poate realiza această convertire, deoarece nu starea de șoc emoțional, naivitatea sau teama reprezintă condițiile psihologice reale ale producerii ei. Adevărata convertire religioasă se realizează, după părerea noastră, pe un fond de luciditate a psihicului, de opțiune conștientă pentru un drum existențial plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și rivalități: părăsește toate acestea; Îmbracă-te cu haina Domnului Iisus Hristos și lasă poftele trupului”). Desigur, nu oricine poate realiza această convertire, deoarece nu starea de șoc emoțional, naivitatea sau teama reprezintă condițiile psihologice reale ale producerii ei. Adevărata convertire religioasă se realizează, după părerea noastră, pe un fond de luciditate a psihicului, de opțiune conștientă pentru un drum existențial plin de privațiuni lumești, dar capabil de a ne eleva sufletul și de a ne asigura depășirea condiției umane. Convertirea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]