4,002 matches
-
care Îi căuta ochii. Dar privirea Antiliei devenise fugară. Își curmă cântarea brusc, după o ultimă notă prelungită până la chin. Apoi se ridică Încetișor, fixându-l Încă o dată, pentru o clipă, pe poet, și se Îndepărtă spre refugiul ei dindărătul cortinei, În fundul tavernei. Privirile tuturor celor de față o urmaseră. Cecco Angiolieri fu cel dintâi care deschise gura, dovedind că Își recăpătase tonul zeflemitor, atunci când făcu o aluzie la formele femeii, evidente sub vălul subțire de mătase. Dar nimeni nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Internațional de Carte Libris. în ianuarie 2010 am înființat un O.N.G. denumit Poezia Artelor care se va ocupa de lansarea cărților din Esențe, de tabere de creație literară, expoziții de pictură, grafică și multe alte activități . Arlechinul Ai tras cortina peste primul act Plecând în universuri paralele Și ai făcut singurătății pact Trecutul și amintirile să spele. N-ai înțeles că bietul arlechin Ce-agoniza pe scena lui pustie O replică timidă ca un chin Dorea în cartea vieții să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pînă la urmă, e labil psihic, își pierde foarte repede cumpătul, face greu față presiunii, adaugă. Parcă l-am auzit spunînd că o să întîrzie puțin, își amintește Dendé, părea că ține cu tot dinadinsul să vadă pe viu cum cade Cortina de Fier, ca în volumul Scrisori îngălbenite, care se vindea la sfîrșitul anilor ’70 numai pe sub mînă în toate librăriile. Vizionare plăcută, zice Gulie, doar nu poți să i iei omului plăcerea. Dacă era după el, dugheana asta ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
făceau altceva decît să submineze planurile lui Roja cu porcăriile lor. Noroc cu Dendé care l-a luat în primire pe Curist încă din prima zi, și ne-a ținut după aceea permanent la curent cu ce se petrecea în spatele cortinei. — Ce idealuri? Vorbe în vînt. Delfinașule, am o poziție, trebuie să înțelegi, mă sperie gîndurile astea morbide, dar ce-ți veni tocmai acum? I se sfîșia sufletul că trebuia să-l împartă cu alta. Credeai c-o să mă poți duce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doar o făcătură... — Meteahnă moștenită de la Bătrîn, recunoaște Roja, adică să le îndopi cu cultură, ca să te lase în pace, să mai uite de rutina zilnică. Parcă o văd și acum pe Tușica isterizîndu-se de fiecare dată cînd se ridica cortina și dădea ochii de costumele alea colorate din alte epoci. Aplauda ca o nebună, spune Curistul. — Traviata, adică femeie decăzută, sau așa ceva, zice Părințelul, ia uite cine se identifică de minune cu personajul, eu nu i-am oferit niciodată luxul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai ales după ce descoperise că un autoturism Fiat de culoare neagră cu geamuri fumurii își făcuse apariția pe strada sa, patrulînd ziua cu viteza melcului sau stînd parcat pe trotuarul opus după ce se lăsa întunericul. Simțise imediat că undeva în spatele cortinei se dă o bătălie mare pentru a i obține serviciile, pentru a-i intra în grații, pentru a-l face să se hotărască. Știuse Roja să citească printre rînduri? își dăduse seama ce se petrece în jurul casei sale, intuise toate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
B17, cunoscută și ca „laetril”. Acest element nutritiv, interzis în Statele Unite din cauza asigurărilor vindecătorilor holistici că ar ajuta la prevenirea și vindecarea cancerului, lipsește aproape cu desăvârșire din regimurile alimentare occidentale. Un alt factor care ar fi influențat longevitatea în spatele Cortinei de Fier ar fi fost medicina sovietică. Spre exemplu, irigările colonului încă erau o procedură standard în toate spitalele sovietice, imediat ce pacientul era internat. Este inutilă orice încercare de vindecare înainte de a se elimina din corp toxinele care provoacă atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Îndepărtată. O putea manipula după plac, ca pe un manechin abandonat Într-o debara, sau ca pe o păpușă gonflabilă. Acum, nici acest lucru nu mai era posibil, dar nici nu și-l dorea. În cel mult o oră tragem cortina, zise Petru. Și ne vom duce cu toții la culcare și vom mai dormi un an În așteptarea altui revelion, zise Iolanda. Privi o clipă În jur, apoi continuă: Poate cei doi vor adormi dansând. Unul În brațele celuilalt. Somnul ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar trebui s-o asemănăm cu ceva, viața e ca un râu care se varsă în mare. În clipa când se varsă în mare, râul se eliberează de tot noroiul pe care l-a cărat până atunci și devine străveziu. Cortina nu cade, ci se ridică. Bătrânul s-a sculat din fotoliu și a început să se învârtă prin sală șchiopătând. Apoi s-a oprit în fața mea și m-a fixat cu o privire autoritară. — Ei, ce zici? Eram înfricoșat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe genunchi. Avea un gât subțire și fragil, gata să se rupă parcă la o mișcare prea bruscă a capului. De câte ori zâmbea, întinerea. Obrazul i se lumina și ridurile dispăreau. După aceea, peste chipul ei cobora din nou, ca o cortină mizerabilă, adevărul. Cineva o poreclise în derâdere „Taifunul Victoria”, iar Dinu îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Asta Înseamnă patru ore. — Dar am citit și indicațiile scenice, pledă el pentru Înțelegere. Totul trebuie jucat și pentru asta e nevoie de timp. Mai adaugă antractele și, dacă spectacolul Începe la ora șapte, se face aproape miezul nopții până la cortina finală. Nu se poate. — Și ce e de făcut? exclamă Henry. — Trebuie să tăiem din ea, zise Compton. Henry se opri abrupt În mijlocul trotuarului, șocat de sugestie. Muncise săptămâni Întregi, cântărind și lustruind fiecare replică precum un bijutier pietrele prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui William: „Calitatea de autor (orice sens ai da cuvântului) al unei piese de teatru Începe abia după ce aceasta este scrisă și acum constat că elaborarea ei nu se Încheie până nu ai Însoțit-o pas cu pas, până la ridicarea cortinei la premieră“. Avea să descopere că ea nu se Încheia nici atunci, dar pentru moment nu se putea gândi mai departe de seara premierei cu Americanul, aflată acum la doar câteva săptămâni distanță și pe care o aștepta cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decor. Se Învârti o vreme pe scenă, făcându-și de lucru cu recuzita din primul tablou, „Un salon parizian“, la lumina stinsă a unei singure lămpi cu gaz, și rearanjând scaunele cu câte doi-trei centimetri. Dintr-un motiv sau altul, cortina era lăsată. Fără să știe nici el de ce, depărtă cele două părți, păși În fața ei și privi În hăul enorm al sălii Întunecate și goale. Așteptă câteva momente, până când ochii i se obișnuiră cu bezna și se asigră că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de spectatori bubuindu-i În urechi. Ovațiile erau puternice și prelungi - suficient ca să ceară trei plecăciuni. Zâmbind, Compton, care făcuse el Însuși câteva, apucă mâna lui Henry În ale sale și i-o strânse viguros. Rosti fără glas: „Felicitări!“ Apoi cortina coborî pentru ultima oară și aplauzele se stinseră Într-un zumzet de conversații animate, În timp ce publicul ieșea În șir indian din sală. Compton se Întoarse către actori. — Bravo, doamnelor și domnilor! spuse el. — Într-adevăr, ați fost minunați. Minunați! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ineptă În ziarul local. Primirea făcută piesei la premiera de la Londra fu Îmbucurătoare: aplauze pline de căldură la final și strigăte de: „Autorul la rampă!“, cărora Henry le răspunse, mulțumindu-se cu o singură plecăciune adâncă și demnă, singur În fața cortinei. Faptul că În public stăteau atâția prieteni și admiratori - Fenimore, George și Emma Du Maurier, familia Gosse, John Singer Sargent și George Meredith, printre mulți alții - făcea ca ovațiile să sune cu atât mai dulce. Era, de asemenea, plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
credea că ar fi fost dispus să Își prelungească astfel existența. Era ca și cum ar fi asistat la actul ultim al unei tragedii, plin de Înțelesuri dar prelungit insuportabil, iar față de sine Însuși nu putu să nu admită că dorea căderea cortinei, care avea să Îi elibereze pe toți din această tensiune. Încercă să Își ocupe atenția cu munca, dezvoltând idei pentru piese, trimițând proiecte și scenarii potențialilor directori și scriind povestiri și articole, În timp ce le aștepta răspunsurile Întotdeauna neconcludente. Decisese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gândul numeroaselor ore care mai rămâneau până când Smith să Îi bată la ușă și să Îi aducă apa caldă. Se simțea perfect treaz. Urma o veghe Îndelungată, asta era de-acum evident. Și avea să dureze până În clipa În care cortina avea să se ridice În seara aceea În sala de la St James... nu, mai mult, pentru că nu avea intenția să stea și să sufere În stal, În timp ce i se hotăra soarta. Planul inițial, pus la cale Împreună cu Gosse, fusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să bată ora. Recunoscător pentru că Îi distrăgea atenția, Își Încordă auzul să numere bătăile. Una... două... trei... patru. Tăcerea reveni. Ora patru. Încă patru ceasuri mai trebuiau să treacă până când Smith avea să Îi bată la ușă. Șaisprezece până la ridicarea cortinei la Guy Domville. Actul Întâi. „Grădină la Porches.“ Încercând să stăvilească valul de gânduri negre, Își recită În gând indicațiile scenice, pe care le știa pe dinafară: „Grădina unei case vechi din vestul Angliei; o porțiune chiar din spatele casei, ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceasuri și toți Începeau să simtă frigul. Tropăiau din picioare și suflau În pumni, și băteau În uși să li se deschidă, deși știau că aceasta nu se va Întâmpla decât cu o jumătate de oră Înainte de prima ridicare a cortinei. Mulți se cunoșteau din vedere dacă nu după nume - erau publicul obișnuit al premierelor de la St James, admiratori devotați ai lui George Alexander, care Își atrăsese loialitatea lor de pe când era tânăr june prim În trupa lui Irving. Uneori spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiind În limba engleză și auzea hohotele de răspuns ale vecinilor săi, dar toate acestea nu aveau nici un sens pentru el: numai printr-un laborios proces de recapitulare, după ce dădea la o parte imaginea mentală a propriei piese (pentru care cortina stătea să se ridice În orice clipă), reușea să Își amintească vreo replică din a lui Wilde și să priceapă de ce era considerată amuzantă, dar Între timp dialogul mersese mai departe și el era Încă și mai derutat. Stătea Înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se vadă și să fie văzuți pe parcursul Întregii seri și nu doar În antracte. Orchestra Începu din nou să cânte, o melodie mai potolită ca introducere la primul act, iar publicul tăcu spectaculos. Arnold Bennett scoase creionul și carnetul. Cortina se ridică și sala fu străbătută de un ușor murmur aprobator. Scrise stenografiat În carnet: „Decor excelent, o grădină veche, foarte frumoasă, florile par adevărate“. Capacitatea de a stenografia era un dar foarte util pentru un critic de teatru. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
auziră cam multe tușituri de la galerie, dar simți cum sala Își Încordează atenția, captivată de scenele de final. Când Marion Terry, rămasă pe scenă, cu speranțele spulberate la fel de iute cum se născuseră, Își lipi semnificativ fața de stâlpul verandei și cortina căzu la sfârșitul actului, aplauzele fură prea spontane și prea puternice pentru a fi atribuite numărului mare de prieteni ai autorului printre spectatori. — Nu-i așa că a fost grozav!? Îi spuse Florence Bell la ureche, bătând energic din palme. — Grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ușor se puteau risipi interesul și atenția atât de greu câștigate. Elizabeth Robins, al cărei sistem nervos era fin acordat pentru a recunoaște semnele, simți cum Îi scade rapid entuziasmul, ca barometrul Înaintea furtunii, În doar câteva minute de la ridicarea cortinei. Începutul actului doi era distrugător de prost gândit, cu două personaje necunoscute publicului, la care se făcuseră doar referiri trecătoare În primul act, care erau nevoite să Își aminteacă unul altuia lucruri Întâmplate Într-un trecut pe care ele Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să urmărească actul din spatele stalurilor? Nu avea nici un pic de inters să rămână aici, să afle dacă sir Robert Chiltern avea să scape de dezonoarea pe care o merita pe deplin. Dar avea să ajungă la St James după ridicarea cortinei, perturbând desfășurarea primei scene, atât de frumoase. Mai bine se ținea de planul originar. Guy Domville se termina pe la unsprezece. Avea să plece de la Soțul ideal pe la fără un sfert, indiferent dacă spectacolul se va fi sfârșit sau nu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plece de la Soțul ideal pe la fără un sfert, indiferent dacă spectacolul se va fi sfârșit sau nu, și tant pis dacă perturba ceva cu ocazia aceasta. [La Început, Elizabeth speră că actul al treilea avea să salveze piesa de la dezastru. Cortina se ridică, dezvăluind un decor foarte reușit, un salon atât de confortabil, de elegant și de palpabil solid, că oricine s-ar fi bucurat să locuiască În el cu adevărat. Și primele scene, Între dna Peverel și Fanny, și Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]