3,605 matches
-
generator, Demetraxe "Demetra", al cărei nume conține termenul „mamă” (meter, mamă În greacă), zeiță din a doua generație, caracterizată de o activitate importantă pe plan ritual (subcapitolul 3-4a). La rândul lui, Zeusxe "Zeus", după ce noua ordine a fost instaurată În cosmos, se Îngrijește să o Întărească, mai Întâi căsătorindu-se cu Metisxe "Metis", Înțelepciunea, apoi Înghițind-o când era Însărcinată (Hesiod, Teogonia, 881-891) pentru a-și Însuși calitățile ei. Rodul lui Metis va fi Atena, ieșită din capul lui Zeus (ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al V-lea Î.Hr., respingând modelele tradiționale, să fi mers până acolo Încât să Își scrie opera În proză; Între timp identifica divinitatea cu lumea, Îi făcea pe oameni și pe zei să descindă din „conflict” și sustrăgea nașterea cosmosului lucrării zeilor, și celei a oamenilor. Într-o perspectivă analoagă se situa, probabil, și Teogonia scrisă În proză de Ferekyde din Syros, pe la jumătatea veacului al VI-lea Î.Hr. Dar, În acest secol, formele regândirii și ale criticii patrimoniului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferențelor dinăuntrul societății, repropuse totuși În momentul distribuirii porțiilor, practică alimentară caracterizată de evenimentul ieșit din comun al ritului, sacrificiul era singurul moment instituțional În care era permisă mâncarea cărnii și, În același timp, le Îngăduia grecilor să consolideze ordinea cosmosului lor. Mâncarea cărnii În afara ocaziilor prevăzute de rit constituia o infracțiune a codului comportamental și o amenințare pentru ordinea instituită. Poate că această limitare a consumului de carne, ca și consimțământul animalului la propria jertfă - cerut În mod ritual și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Olimpian și misteric, la urma urmelor, nu reprezentau două sisteme cultuale alternative și opuse, ci erau mai curând două orientări ale acțiunii rituale, amândouă funcționale În cetate. Cultul olimpian avea totuși ca obiect pe zeii Olimpului și organizarea imutabilă a cosmosului; cultul misteric dovedea, În schimb, o atenție deosebită pentru destinul omului și pentru integrarea lui În realitatea culturală a cetății; adică Îl sustrăgea condiției naturale de a fi generat de un genos pentru a-l introduce În dimensiunea politică a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îl leagă de „dogma lui Platon” (I fr. 30), de teologia academicului Xenocrate (I fr. 23), a stoicului Dionysosxe "Dionysos" (I fr. 23) și de ezoterismul roman (Valerius Soranos). Argumentul ei este „teologia naturală” (theologìa physikè), doctrina unității și divinității cosmosului (mundus), a sufletului universal (anima mundi) care umple lumea, a elementelor și a celor patru spații ale lumii (aether, aer, acqua, terra), care sunt pline de zei și de „suflete” (animae) de diferite calități. Atât religia practicată de oameni, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
același succes În mediile urbane și În taberele militare risipite În teritoriile Imperiului. Cult doar pentru bărbați, lipsit de o dimensiune publică, consumat În Întregime În cercul inițiaților, celebrat În interiorul Întunecoaselor spèlea („grote”) care sunt totuși un simbol al vastului cosmos, mitraismul se dovedește, În chiar structura sa misterică, rod unic al unei originale creații religioase elenistice, În stare să contopească În unitate elemente ale străvechii tradiții iranice și aporturi anatoliene și grecești, propunând o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este de calitate divină (CH, X, 12; XII, 12), „al doilea zeu” (CH, VIII, 1) după divinitatea cea mai Înaltă și „chip a Celui mai Mare” (CH, XII, 15). O asemenea definiție, de clară sorginte platonică, exprimă noțiunea conform căreia cosmosul, Împărțitor de viață, este un instrument al manifestării Zeului transcendent, nevăzut (CH, V, 2). În perspectiva tipică a „misticismului cosmic” care inspiră zone mari ale spiritualității elenistice și antice târzii, contemplarea cosmosului Îi permite omului să atingă cunoașterea Zeului suprem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de clară sorginte platonică, exprimă noțiunea conform căreia cosmosul, Împărțitor de viață, este un instrument al manifestării Zeului transcendent, nevăzut (CH, V, 2). În perspectiva tipică a „misticismului cosmic” care inspiră zone mari ale spiritualității elenistice și antice târzii, contemplarea cosmosului Îi permite omului să atingă cunoașterea Zeului suprem (CH XI, 22), configurat adesea ca Demiurg și Tată, Într-un strâns raport cu făpturile sale, perceput uneori În sens monisto-panteist: el este laolaltă Unul și Totul, adică sursa Unului. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este laolaltă Unul și Totul, adică sursa Unului. Într-o asemenea perspectivă armonioasă, omul se situează ca element constitutiv al unei triade structurate pe trepte, dintre care prima și cea de a doua sunt ocupate de Zeuxe "Zeu" și de cosmos, iar În calitatea lui de ființă muritoare (prin trup) și nemuritoare (prin suflet) se dovedește capabil „să admire și să adore lucrurile cerești, să aibă grijă de lucrurile pământești și să le cârmuiască” (Asclepius, 8). Acestei concepții i se opune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt de Înțeles criticile lui Plotin aduse dualismului cosmic al creștinilor gnostici care frecventau și școala sa de la Roma (Enneade, II, 9), Întrucât era considerată ca blasfematoare pentru noțiunea greacă, În general, și platonică, În special, a bunătății substanțiale a cosmosului, kosmos, lume ordonată, semn al divinei providențe și imagine sensibilă ale realităților inteligibile. Tot de instanțe ideologice și religioase este inspirată și polemica deschisă a lui Porphyrios Împotriva creștinilor și Încercarea lui de a propune, În tratatul Despre abstinență, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Herodot prezintă un politeism naturalist care, sub interpretarea greacă a lui „Zeusxe "Zeus"”, Îl ascunde, În mod verosimil, pe Ahura Mazd³xe "Mazda>" ca divinitate a bolții cerești și atestă cultul adus de persani, Încă din cele mai vechi timpuri, elementelor cosmosului, cum ar fi soarele, luna, pământul, focul, apa și vânturile. Este deci evident că aceste mărturii diferite despre religia iraniană trebuie analizate critic, Într-o perspectivă istorică (Benveniste, 1929), care să țină cont de dezvoltări și influențe, de varietate și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
relația directă cu zeul său. Însă tradiția religioasă ulterioară i-a conferit trăsături supraomenești, ajungând să dea viață unei adevărate legende, bogate În elemente mitice și miraculoase. Devine omul perfect cu care Începe ultima perioadă de trei milenii a istoriei cosmosului, Împărțită În patru cicluri de câte trei mii de ani, probabil conform unei doctrine de origine babiloniană. Astfel, Zoroastru a fost plasat la Începutul celui de-al zecelea mileniu, caracterizat de venirea „religiei celei bune”. Principalele izvoare ale legendei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioasă iraniană, cu puternicul ei ritualism și cu preocuparea constantă de a nu vătăma ordinea cosmică și ființele: lucruri, animale, oameni. Acestea sunt rodul puterii creatoare divine și replici - se poate spune așa - pe pământ ale modelelor spirituale și cerești. Cosmosul, În convingerea credinciosului zoroastrian, este În Întregime manifestarea grandioasă a puterii imense a celui care a creat „acest pământ, acel cer, omul și fericirea pentru om”, așa cum afirmă Darius În inscripțiile sale de la Naqs-¹-Rustam. Uneori, zoroastrismul a fost considerat oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mitul cosmogonic al popoarelor indo-europene (Lincoln, 1986). Am văzut deja că tradiția vedică (Rig-Veda X, 90) consideră că jertfirea Omului Primordial stă la originea stratificării sociale (cf. Varenne, 1982); mai mult, În această jertfă Își are originea toată realitatea cosmosului: 13 Lunaxe "Luna" s-a născut din gândul lui, soarele din ochii săi, Indraxe "Indra" și Agnixe "Agni" din gura sa, V³yuxe "Va>yu" din răsuflare sa; 14 din ombilicul său s-a alcătuit spațiul-intermediar, din capul său a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
4. Izvoarele arheologice și caracteristicile lor 26 5. Forme ale religiei și forme socioculturale 29 6. Primele vestIgii: omul și moartea 31 7. Primele urme: misterul și curiozitatea 36 8. Primul „mare sistem”: o religie leptolitică? 38 9. Religie Și cosmos În paleoliticul târziu 40 10. „Marele sistem” din Europa arhaică 46 11. Creșterea numărului religiilor neolitice 49 12. Religiile la apariția societăților stratificate 53 13. O Încercare de concluzie 55 Bibliografie 57 ORIENTUL MIJLOCIU Religia egipteană (Sergio Donadoni) 61 1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ref id=”1”>Aët. II, 31, 4 (DK 31 A 50).</ref>, și imaginea aceasta ne apare ca definitiv constituită în cadrul viziunii cosmologice eline într-un text mai târziu, aparținând lui Epicur, în care limita este elementul fundamental al definiției cosmosului. Era desigur firesc ca în vocabularul filozofic peras să ajungă să desemneze limita corpurilor în general. Aristotel relatează că la pitagoricieni se vorbește despre „limitele corpului“ (ta tou somatos perata), alcătuite din suprafață, linie și punct, iar în Menon, figura
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de la ontologie la etică și la reflecția în marginea divinului, de la presocratici la lumea tragicilor și a platonismului cu toate deschiderile lui. Deși în limba greacă peras a fost preponderent invocat ca limită a corpurilor, a pământului, a aștrilor, a cosmosului etc.; deși o evoluție a acestui cuvânt în înțelesul de limită pe care omul o resimte în raport cu propria sa ființă nu apare nici în vocabularul tragicilor, nici în cel stoic (unde problematica gândirii ar fi înlesnit oricând o asemenea evoluție
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
marcate. Voința de limitare, mergând până la înscrierea fiecărui gest în timp sau până la demarcarea spațiului în care îți propui să te așezi, este un principiu de sănătate spirituală, un chip de a aduce ordine în lume, de a crea un cosmos. Iată de ce prăpastia întunecată, abyssos sau chaos, devine simbolul nevrozei dinaintea Facerii, melancolia fundamentală a divinului care nu și-a dat încă o determinare. Un Dumnezeu care nu s-ar elibera în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fulgi se află sub semnul temerității: poetul sfidează canoanele încetățenite recurgând la versul liber, care la acea oră stârnea rezerve. Omul își reazemă „fruntea de umărul soarelui” (figură de stil frecventată în epocă), iar ființa lui își resensibilizează raporturile cu cosmosul. V. promovează chiar de la început o poetică novatoare, dinamică, bazată pe potențarea expresivă a verbului: „Sunt crescut din mămăligă / și, îmbrăcat / în pantaloni și pantofi, / Ca pe o jumară / înting în tigaia vremii / Câte-o poezie./ Îi port în buzunar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
maître bâtisseur Manole, qui met la création artistique au plus haut niveau axiologique, en se sacrifiant soi-même pour l'achever ? Comment analyser le refus du berger de Mioritza, sinon comme une compréhension plus profonde de l'existence humaine dans le cosmos et de l'harmonie qui vainc le chaos ?766 L'intuition a porté leș poètes roumains, tels qu'Eminescu, vers leș questions philosophiques fondamentales de l'être, tandis que l'instinct et la passion se șont concrétisés dans la poésie
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le triomphe de la vie et de l'amour, pareils à un cri du poète témoin des merveilles du monde. 3. 3. 2. Pașii profetului/Leș pas du prophète (1921) Déjà dans ce recueil de poèmes, " cette même communion avec le cosmos, l'interpénétration du charnel et de l'esprit " șont marquées par " une note de doute et de triste sagesse ". Ce recueil englobe le cycle dédié au dieu Pan, divinité païenne accablée par un monde hostile, christianisé, " une quintessence de l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
IV. Pan cântă/Pan joue de șa flûte) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 115) ; " [...] lumilor/eu le cântam din nai. " " [...] devant leș univers/de mă flûte je jouais aux airs. " (IV. Pan cântă/IV. La flûte de Pan) (Miclău, 1978 : 243) ; " et le cosmos/entendait mon syrinx chanter " (IV. Air de syrinx) (Poncet, 1996 : 86). On remarque la préférence de Jean Poncet pour le terme " syrinx ", qui désigne une flûte à sept tuyaux. Pourtant, le terme est assez rarement employé en français. D'autres
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură prinsă între prezența emblematică, solară, în medalion a lui Crist și cea lunară a iubitei, Beatrice, alcătuind astfel un echilibru ideal, un cosmos căruia poetul îi este centrul. Imaginea simbolică este relevantă și pentru felul în care pictorul a realizat un echilibru între părți, stabilind o relație pe diagonale: cea trasată de direcția săgeții care vine dinspre figura tutelară a lui Crist către
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deschide studiul lui Freud, Interpretarea viselor, o lume fantasmatică în care revin configurate cețos expresii ale angoasei existențiale. Singurele personaje cărora le putem vedea fața par cufundate în somn, un somn care ia un aspect letal. Umanitatea proiectată într-un cosmos închis oricărei explicații pare la rândul ei prizoniera angoasei. Trupurile sunt purtate într-un turbion care nu le permite nici cea mai mică autonomie, nu le oferă niciun punct de sprijin. În opinia lui Schorske, viziunea klimtiană asupra universului "ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, de japonezerii sau chinezerii etc., dar cu proiectare În impersonal, „În zone statice“, „sub o cupolă de gheață“, „ca Într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirică se extinde la Întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „forma“ poate fi „impasibilă“, sculpturală, dar foarte pură În liniile sale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]