4,514 matches
-
grelotez pasionat într’un sfert de baignoire sau în 10 cm înălțime de apă. S’au încercat și caloriferele pentru iarnă; cel din sufragerie a bătut recordul, înnebunit, celelalte s’au încălzit doar cât trebuie ca să fie controlate. Azi la dejun a telefonat R. că pot să-ți scriu și-ți va face să parvină scrisoarea; nu am avut curajul să renunț la ceea ce-ți scrisesem, așa cum ar fi trebuit să o fac, din pricina apei de pe verso... Potrivit obiceiului, continui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oră ai ajuns la Viena, la ce oră ai plecat înapoi? Ajunsă la 12½ noaptea la Paris, unde te-ai dus, ce ai simțit? Ți-ai mai reamintit Parisul, ai avut cel puțin l’impression de déjà vu? Încerci un dejun la Pomme de Pin, rue des Petits Champs 71, [ori] Fauchon, Place de la Madeleine 24- 28? Cum îți scriam, a sosit Rainer cu d-na și Anne-Marie. Ți-aduci aminte de ziua când, invitând pe Lucie, a venit cu d-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de perete la concursul „cel mai frumos jurnal preamărind prietenia româno sovietică“. Concursul a fost amânat pe luni. Sper ca jur nalul meu să fie premiat. De la școală, cu tramvaiul, la 12.20 acasă; de aci trebuie să merg la dejun la Bi[emel]. Am luat un filet și le-am pus 10 ouă, o pâine, o sticlă de vin excelent de la Slatina, vechi de 6 ani, două bucăți de brânză albă de Brăila și 5 cornuri cu marmeladă. M’am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de Brăila și 5 cornuri cu marmeladă. M’am îmbrăcat cu rochia marron, jerseul negru și manteau-ul marron, pălăria marron, poșeta nouă și am pornit-o încărcată la ei; am ajuns la 2.25, dar prea devreme, cred, pentru ceasul dejunului lor. Am găsit pe doamna Bi[emel], cordială, caldă și afectuoasă, care m’a întrebat cum am făcut eu să am o fată atât de cinstită, cu toată frumusețea și sex appeal-ul care o face să fie atât de înconjurată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
celle-ci ne sera pas comme Monique“, a oftat el și a pus o pe seama zodiei și a horoscopului ei... Mi a spus Bi[emel] multe lucruri, mi-a explicat multe; m’a zdruncinat, dar am plecat mai liniștită, după un dejun de casă bună: legume verzi date prin răzătoare - morcovi, varză, țelină și ridichi, varză roșie - peste ele pus oțet și untdelemn (fiecare legumă în triunghiu cu vârful în centru; aceasta ți-o spun că poate face un fel de mâncare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sănătoasă și cuminte. Te strâng duios la piept. M. Nici o veste de la tine de 15 zile!!! 13/1947 I Duminecă, 2 noembrie [1947] Și astăzi nicio scrisoare de la tine. De dimineață, bucătărie și o fugă inutilă după gaz pentru gătit. Dejun caraghios și frugal. După dejun o lecție de o oră ½ cu Iani; apoi la templul coral S[fân]ta Vineri, la nunta fostei mele eleve Angela Baluș cu un inginer Iancu. Nuntă mare, bogată, cu orgă și cor. Apoi în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
duios la piept. M. Nici o veste de la tine de 15 zile!!! 13/1947 I Duminecă, 2 noembrie [1947] Și astăzi nicio scrisoare de la tine. De dimineață, bucătărie și o fugă inutilă după gaz pentru gătit. Dejun caraghios și frugal. După dejun o lecție de o oră ½ cu Iani; apoi la templul coral S[fân]ta Vineri, la nunta fostei mele eleve Angela Baluș cu un inginer Iancu. Nuntă mare, bogată, cu orgă și cor. Apoi în fugă acasă, unde era ședința
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de sosirea petrolului (100 kg.), cu un rezumat al zilelor care au trecut de când nu a mai venit pe aici. El își gătește aici, își spală vasele și își orânduiește domiciliul din București. Era plictisit, dar nu pesimist; avusese ca dejun zeama de la o cutie de conserve, făcută supă. I-am servit aici brânză cu pâine, țuică de la Slat[ina], un măr și cafea turcească adevărată și i-am dat și o bucățică de brânză acasă. El mi-a spus să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de viu să nu poată da un contur fizic, să nu poată realiza concret ființa umană? N-ai să știi niciodată ce caraghioasă sunt când primesc o scrisoare de-a ta! O țin fără s-o deschid; îmi iau micul dejun, cafeaua; în timpul ăsta am o față impenetrabilă; nu vorbesc cu nimeni; îmi fumez cele două țigări; închid radioul, alung pe toată lumea din casă - ca azi: pe cei doi puști la cinema, pe Lina la sora ei (care, în paranteză fie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
praful negru, de cărbune, al acestor mistere și nostalgii. Draga mea... Crăciunul, acest nou Crăciun al despărțirii noastre, al patrulea, e pe sfârșite și l-am petrecut destul de bine; la urma urmelor, am primit două vizite, am avut un mic dejun gustos, un prânz bun, acest radio nesperat, telefoane; m-am uitat pe geam, am văzut oameni zgribuliți de ploaie și de frig - iar în cameră era bine. Nu mă mai doare urechea. Și atunci? Puteam să mă aștept la ceva
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ultimul lucru pe lista lui de priorități. Chestie care nu mă deranjează deloc. Pentru că ăsta e ultimul lucru și pe lista mea de priorități. În timp ce Danny îmi finisează rochia, eu fac puțină ordine prin casă. Adică arunc farfuriile de la micul dejun în chiuvetă, unde le las să se înmoaie, șterg în treacăt o mică pată pe blatul mesei, după care aranjez un pic borcanele de pe raftul cu mirodenii, în funcție de culorile lor. E o treabă care îți oferă multă satisfacție. Aproape la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe pământ. Ce să zic, e și asta o posibilitate... Ușa se deschide și el îmi întinde o cană de cafea. După nunta lui Suze, am rămas la părinții mei acasă și când m-am ridicat de la masă, după micul dejun, el îi arbitra pe ai mei, care se certau în legătură cu aselenizarea, dacă a avut sau nu loc. — Mama ta s-a gândit deja la o dată posibilă pentru nuntă, zice. Ce părere ai despre... — Luke! Ridic o mână spre el, oprindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
noapte. Dar adorm iar, înainte de a fi sigură. A doua zi dimineața mă trezesc cu gura uscată și cu o durere cumplită de cap. Luke s-a sculat deja și aud zgomote dinspre bucătărie. Cine știe, poate-mi pregătește micul dejun. Mi-ar prinde foarte bine niște cafea, și poate niște pâine prăjită. Și pe urmă... Simt un junghi în stomac. N-am ce face, trebuie să iau taurul de coarne. Trebuie să-i spun despre cele două nunți. Aseară a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să vorbesc cu tine. Avem o problemă. Care anume? spune Robyn, intrând în cameră. Sper că n-are nimic de-a face cu nunta! Are un taior ultramarin și pantofi de lac și în brațe are o tavă cu micul dejun. Poftim, iubire! Bea niște cafea ca să te trezești! Oare visez? Ce caută Robyn la mine în dormitor? — Vin imediat cu brioșele, zice veselă și dispare din cameră. Cad fără vlagă pe pernă, cu creierii duduind, încercând să înțeleg ce naiba o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trebuie să plec. O privesc nedumerită. — Becky! Ești bine? Sper că-ți amintești că aveam întâlnire azi! O amintire foarte vagă, ca prin ceață, mi se infiltrează încet în minte, ca o umbră printr-un voal. Robyn. Întâlnire la micul dejun. A, da. Ce-o fi fost în capul meu, să accept o întâlnire la micul dejun? — Sigur că-mi amintesc! zic într-un final. Doar că am... capul cât o baniță. Dar nu e nevoie să te scuzi, draga mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
azi! O amintire foarte vagă, ca prin ceață, mi se infiltrează încet în minte, ca o umbră printr-un voal. Robyn. Întâlnire la micul dejun. A, da. Ce-o fi fost în capul meu, să accept o întâlnire la micul dejun? — Sigur că-mi amintesc! zic într-un final. Doar că am... capul cât o baniță. Dar nu e nevoie să te scuzi, draga mea! spune Robyn veselă nevoie mare. Îți trebuie doar niște suc proaspăt de portocale. Și un mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sigur că-mi amintesc! zic într-un final. Doar că am... capul cât o baniță. Dar nu e nevoie să te scuzi, draga mea! spune Robyn veselă nevoie mare. Îți trebuie doar niște suc proaspăt de portocale. Și un mic dejun adevărat. Asta le spun mereu mireselor mele: trebuie să aveți mare grijă de voi! N-are nici un rost să vă înfometați, și pe urmă să leșinați în fața altarului. Ia o brioșă. Caută ceva în geantă. — Uite! În sfârșit, îl avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Petre Ispirescu „din gura celor ce știu multe”, În a doua jumătate a aceluiași secol XIX <endnote id="(80, p. 128)"/>. În forme aproape identice, proverbul apare și În cultura folclorică a polonezilor : „Până nu Înșală, evreul nu mănâncă micul dejun” <endnote id="(70, p. 178)"/>. Totuși, astfel de similitudini nu-l Îndreptățesc pe Moses Schwarzfeld să afirme - invocând și părerile lui Petre Ispirescu și Alexandru Odobescu - că acest proverb ar fi „ori o traducere din vro limbă străină, ori mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la părul colorat pe care nu l-am văzut încă și rugându-mă ca legile pudorii familiare mie să fie aceleași și la ei, sau măcar să nu îi apuce pasiunea în timpul nopții. A doua zi, după masa de dimineață (micul dejun la localnicii Tsachilla este o masă ca oricare alta, foarte frecvent constituită din orez fiert plus un fel de mâncare din carne de pui sau de vacă), merg cu Alfonso la explorat împrejurimile. Mergem în sat, în piața centrală, unde
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
jur și parcă muzica nici nu se mai aude odată ieșită din colibă. Decid că mi s-a părut, mă întorc în pat, aud iar muzica și adorm chinuindu-mă să identific genul sau cântărețul. A doua zi la micul dejun menționez că mi s-a părut că am auzit muzică la culcare și Sandra aprobă foarte firesc: „Da, spiritelor le place muzica și mai cântă din când în când. Ți-a plăcut?...” Saună în stil Tsachilla În mod ideal, înainte de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Voi pleca a doua zi și cu asta basta! Miezul nopții a trecut demult și decidem de comun acord să nu mai iau ayahuasca pentru a mă odihni puțin înainte de călătoria de a doua zi. A doua zi la micul dejun, Sandra, căreia Alfonso îi povestise predicțiile lumânării, mă privește trist și îmi spune că spiritele nu glumesc și aș face bine să le ascult. Alfonso adaugă că drumul dintre Santo Domingo și Quito este unul dintre cele mai periculoase din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
întreabă când. Stabilim să mă întorc a doua zi de dimineață, să petrec ziua aici și să facem ceremonia începând cu ora 8 seara. Mă avizează să stau pe nemâncate toată ziua, îmi spune să mănânc foarte puțin la micul dejun, fără nimic dulce, sărat sau condimentat și îmi sugerează platan prăjit ușor cu ceai sau cafea, dar fără lapte. De-a lungul zilei, apa este ok dar nimic altceva (de-a lungul călătoriilor aveam să aflu că șamanii au sugestii
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
astăzi și cum îmi pot recupera geaca dar ea îmi zâmbește larg din nou. Renunț la idee, îl îmbrățișez pe Guillermo și privesc din nou siluetele din ce în ce mai mici în sclipirea râului. Turistului îi stă bine cu turismul Îmi iau micul dejun în restaurantul prietenos al Anei și reflectez la pașii următori. În curând va sosi o prietenă de-a mea irlandeză în Rio de Janeiro (știe că sunt în călătorii prin America de Sud și și-a luat câteva săptămâni de concediu ca să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
bună dreptate „orașul palmierilor”. Tarapoto este situat în regiunea San Martin, care este presărată cu cascade și lagune, din care cea mai faimoasă și doar la câteva ore distanță este Laguna Albastră. Jorge va apărea a doua zi la micul dejun iar între timp mă relaxez explorând Tarapoto sau legănându-mă într-un hamac în grădina exotică, deranjată doar de un papagal prea vorbăreț. Îmi cunosc unul dintre vecini, Emile, un francez, student la istorie, care este în Tarapoto într-un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pământ și cunoaște un han, chiar pe marginea lagunei, unde putem sta peste noapte. Și eu și Udita suntem amatori și vom plănui plecarea în funcție de ceremoniile cu Eric și a mea cu Jorge. Jorge apare a doua zi la micul dejun, pregătit să-mi arate orașul lui natal. Facem un tur cu mașina în jurul centrului apoi ne îndreptăm spre clinica lui: Soncco Wasi International Jorge a fost primul rector al Universității din Tarapoto, are un doctorat în științe educative din Lima
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]