4,078 matches
-
răgușite, ca urmare a vocalizelor stridente emise alandala, nonstop... Cireada înainta păscând liniștit. În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun pe drum. Și cum se duc,acum ș-acum Se mai zăresc încă o dată, Ca rămășița unui fum." (Duiliu Zamfirescu) Pe miriștea cu bunătăți diversificate și apetisante pentru papilele ei gustative, asemenea unui ospăț îmbelșugat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zilnică prin bunăvoința domnului doctor Gomoiu, om cu suflet excepțional căruia i se făcuse milă de o femeie vădană cu șase copii. Adio, regimul alimentar "dintele calului"! Eram salvați. Cum a fost copilăria noastră? "Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciuni." (Ecclesiastul, 11:9) " Căci tinerețea e-o poveste Pe care noi o știm c-a fost Dar niciodată-o știm când este." (Duiliu Zamfirescu) 7. Imagini prinse-n chihlimbar Simțurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să fie sărită nici cea mai mică încrucișare de artere comunale. Odată ajuns la intersecție, cobora de pe mijlocul lui de transport biped, își rezema obiectul de gard ori de un copac și pășea în mijlocul uliței la răscruce. Se oprea. Își depărta puțin picioarele, crăcănându-se pentru a avea o mai bună stabilitate și aderență la sol și, luând bețișoarele, începea o serie de lovituri în tobiță și o răpăială de-i săreau capacele. Apoi, după un timp, schimba ritmul și intensitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lovească. Eram descumpănit, eu tocmai voiam să-l întreb ce mai face și în primele secunde n-am înțeles. Apoi am făcut legătura cu telefonul dat anterior. N-am mai spus nimic, încă nu înțelegeam situația, iar el s-a depărtat spre grupul din care țâșnise. Eu nu știam ce relații mai erau în zonă, ce conexiuni mai existau și nici nu conta pentru mine, dar am înțeles că-l deranjasem, că-i ,,stricam ploile “. Cu alte cuvinte, ca să vorbesc cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Auzisem de la maică-mea că fata lor făcea niște injecții speciale și foarte scumpe. Nu știu de ce, dar eram sigur că mirosul de la etajul doi, acel miros greu și persistent care izvora de la ușa lor și se rarefia pe măsură ce te depărtai, li se datora lor, injecțiilor. De fiecare dată cînd treceam pe la etajul doi îmi țineam respirația și o luam la fugă încă de pe trepte. Aproape niciodată nu reușeam să rezist pînă la următorul etaj și, în cele din urmă, ajungeam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la fel de limpezi. Și dacă e adevărat că dificultățile artei moderne provin din faptul că ochiul nostru s-a exersat să vadă formele În felul În care le-au reprezentat antichitatea și Renașterea, orice zi ca aceasta ar trebui să ne depărteze de Înțelegerea unui Rouault sau Braque. Pe un țărm respectul pentru clasicitate e atitudinea cea mai firească. Cu totul altceva e să stai lîngă un rîu de munte, să lași zgomotul apei să te lovească, să te umple ca pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
odisee trebuie să se sprijine pe o Ithacă. A nega e necesar, altfel nu s-ar putea afirma nimic, dar Anteu ne lasă să Înțelegem că deșertul Începe foarte aproape de negație... Gigantul acesta melancolic nu-și poate permite să se depărteze prea mult fără a fi Învins. Izvorul care-i Împrospătează forțele este și lanțul său invizibil. Dar ce e libertatea de a rătăci printr-un pustiu pe care inima mea Îl refuză? Întorcîndu-se, Anteu o face pentru a-și reîntări
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
biruitorul Himerei a Înțeles În cele din urmă semnul monstrului răpus. CÎt de departe sînt toate orgoliile sale naive acum, cînd are nevoie de orgoliul sau de umilința unui singur cuvînt pe care să-l opună nisipului. În timp ce Belerofon se depărtează, soarele declină la orizont și Însîngerează nisipul. E o lumină atît de frumoasă, Încît nu se poate stăpîni să n-o simtă și cinică. Iubește această lumină care Îl doare și Îi reamintește o vîrstă cînd n-avea trecut. Alerga
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
religioasă în general cum ar fi cultură, arta, obiceiuri, arhitectura, etc. Astfel cultul în formă actelor rituale se desfasoara într-un cadru comunitar, monastic sau mirean, presupunând și o adaptabilitate la nevoile comunității și la regulile acesteia, fără a se depărta însă de caracterul sau sacru și autentic. în ceea ce privește strict tema la care la care ne referim și anume: Elementele liturgice privind taină cununiei în antichitatea păgâna la evrei și la creștinii primelor veacuri, putemn spune mai întâi că aceasta „taină
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
apoi, ce-aveam de pierdut?!, mi-au dat curaj. Am început prin a o saluta ori de cîte ori o întîlneam. La început, s-a mirat, apoi a trecut pe lîngă mine fără vreun gest, dar știam că odată ce se depărtează, începe să surîdă. În sfîrșit, după cîteva luni, a început să-mi răspundă. Odată, nu de mult, preocupat de niște hîrtii, pe care tocmai le luasem dintr-un birou, treceam pe culoarul de la etajul doisprezece fără să observ că, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pozitivi din filmele cu cow-boys. Du-te-n moaș-ta! îmi răspunde Vlad, încetinindu-și pasul. Ți-am spus că nu discut cu tine decît cînd aflu că te-ai lăsat de scris, mă amenință el cu degetul arătător, apoi se depărtează. Îi place s-o facă pe supăratul, și asta de cînd a ascultat la radio un scenariu radiofonic de-al meu. Am fost un prost că ți-am povestit cum m-am certat cu șefa, mi-a spus Vlad a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
traversez, ca să ies la colțul clădirii Serviciului dezvoltare. Hala atelierului, lungă de vreo sută de metri, plină cu mașini-unelte, e încălzită de un curent continuu de aer cald, care mă face să-mi bag mîna pe lîngă fular să-l depărtez de gît. Spre capătul halei, la strungurile mici, lucrează numai fete, majoritatea calificate la noi în combinat. La Serviciul dezvoltare merg direct la inginera Petrache, să-mi dea studiul făcut de ea asupra gazelor folosite în combinat. Vreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum, ai împuternicire să botezi? Nu, încă nu, dar ce-are a face?! Bine. Cînd mă hotărăsc, te caut, îi spun, salutînd-o din privire. Fata, mai împlinită în forme și frumusețe decît am cunoscut-o eu acum trei ani, se depărtează. Poate că-n sinea ei așteaptă să-i dau telefon, așteaptă să-mi dea "meditații", departe hăt cu gîndul că eu aș putea vedea în ea doar femeia frumoasă și provocatoare. Îmi vine să rîd. Dar totodată mă cuprinde o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
telefon, formînd numărul Lilianei. Mi se răspunde. Doamna Liliana? Sărut mîinile! Vlădeanu te deranjează. Trebuie să mă ajuți, altfel e necaz mare. Vreau să dai unei delegate două tone de treizeci... Liliana începe să tune și să fulgere, iar eu depărtez telefonul de la ureche, uitîndu-mă spre doamna blondă care a terminat de notat numărul de telefon în agenda mea, a închis agenda și a rămas cu ea în mînă. Între noi, în receptor, Liliana îmi strigă că s-a săturat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ca să-mi puteți da palme, o completez eu, pufnind în rîs. Nu, Mihai... Ca să nu primesc eu o palmă, precizează ea pe un ton amar. Alo, da! Tovarășa Roman la telefon! se aude vocea Brîndușei în receptor. Doamna Cristina tresare, depărtează receptorul de la ureche și-l privește lung, mirîndu-se de vocea aceea rece: "tovarășa Roman la telefon!" Ce faci?! îi spun, lovind-o ușor cu palma peste umăr, făcînd-o atentă să răspundă. Alo! Alo!... strigă Cristina în receptor, apropiindu-l de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strivindu-l, în timp ce gura mea îi cuprinde gura într-un sărut lung, violent. O simt cum se zbate sub mine, ar vrea să țipe, dar țipătul e înăbușit de sărut, degetele ei mi s-au înfipt în umeri, să mă depărteze, în vreme ce picioarele ei, rămase la marginea patului, se lovesc disperate de mochetă. O strîng cu putere în brațe, aducîndu-i trupul sub trupul meu. Degetele ei, încleștate în umerii mei, încearcă zadarnic să mă depărteze. Apoi mîna stîngă, mai liberă, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
au înfipt în umeri, să mă depărteze, în vreme ce picioarele ei, rămase la marginea patului, se lovesc disperate de mochetă. O strîng cu putere în brațe, aducîndu-i trupul sub trupul meu. Degetele ei, încleștate în umerii mei, încearcă zadarnic să mă depărteze. Apoi mîna stîngă, mai liberă, îmi lasă umărul, se ridică și mă lovește de cîteva ori peste cap. Degetele i se înfig în părul meu, la ceafă, trăgînd cu putere. De usturimea părului aproape smuls, sînt gata să mă retrag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-ntreab-o ce să mai scrii în declarația aceea, fă-i pe plac Brîndușei, altfel, canalia asta îi poate îndruga soțului tău verzi și uscate, poate arunca piper în familia ta, fericită foc dealtfel! Mihai!! strigă Cristina așa de tare, că depărtez receptorul de ureche. Scuză-mă! spun încet, istovit. Te-am întrebat doar... Nu știu, Cristina, nu știu. Dar ce-are a face?! Chiar dacă n-are dovezi, Brîndușa le va obține pînă la urmă... Dă-i declarația! Ce mai contează ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
traversează strada în fugă, se uită la mine întrebătoare, dar pentru că eu salt din umeri fără să-i pot da o explicație, se întoarce imediat și pleacă într-acolo grăbită. Du-te! îi strig eu încet, privind-o cum se depărtează, regretînd că nu i-am dat palmele pe care le merită. "Îngrozitor! exclam în gîndul meu, infiorîndu-mă. Dacă mai stătea puțin, o luam la bătaie... Să fie asta numai răutate, ori este și dorința de-a echilibra balanța dreptății?!..." Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zîmbetul. Simt dintr-o dată un val de fericire cuprinzîndu-mă, că-mi vine să desfac larg brațele, să cuprind lumea întreagă. Pentru că mă simt eu însumi ca o floare de magnolie gata să se desfacă..." De ce zîmbești, Mihai? Palmele Teonei se depărtează încet, ca la sfîrșitul unei rugăciuni și coboară pe lîngă corp. Își scutură capul cu mîndrie, surîzînd din privire și din mișcarea lentă a buzelor, care se deschid, umede, asemenea unor petale în zori. Vrea să spună ceva, dar vorbele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
elibera. Dar eu te iubesc și mă gândesc obsedant la tine, ca la un liman, ca la orizontul ce e atât de departe și la care nu poți ajunge niciodată, căci atunci când crezi că l’ai atins, el s’a depărtat. Te strâng cu dragoste lângă mine. Mamina Joi, 6 octombrie 1947 [...] După masă eleva la lecție, apoi Mihai cu diferite presupuneri a (sic) lipsei de scrisori din partea ta, cu confesiuni tăiate de sosirea petrolului (100 kg.), cu un rezumat al
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
așezarea În Focșani a unor evrei comercianți și meseriași, autoritățile Moldovei Își exprimau speranța ca „să se Îndemne și alții de a veni” <endnote id="(416, II, p. 105)"/>. În 1842, unii moșieri moldoveni cereau Sfatului Ocârmuitor de a nu „depărta neguțitorii jidovi” de pe moșii pentru că, prin activitatea lor comercială, aceștia erau „În folosul obștesc și al haznelii [= vistieriei]” <endnote id="(536, p. 386)"/>. Tot atunci, În 1844, autoritățile locale din Transilvania Îi lăudau pe evreii „meșteșugari cinstiți, liniștiți, utili”, a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întâlnește cu „trei fete de jidovi” <endnote id="(181, p. 301 ; 593, p. 259)"/>. În fine, numiți „blajini” sau „rohmani” <endnote id="(139, p. 109)"/>, strămoșii din mitologia populară românească „trăiesc sub pământ, pe cea lume”, „Într-o țară foarte depărtată de la răsărit”, unde „e totdeauna cald”, „Într-o țară păgânească”, lângă „Apa Sâmbetei”, „foarte departe, peste mare, tocmai acolo de unde-s jidanii, la Ierusalim” <endnote id="(113, II, pp. 237-239)"/>. „Apa Sâmbetei” este un râu tipic din „lumea de dincolo
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
credințelor și legendelor populare românești, solomonarii „nu sunt oameni curați, ci blestemați de Dumnezeu, care și-au vândut sufletul Necuratului, ca să aibă putere asupra văzdu hului”. Ei sunt inițiați Într-o „școală diavolească” - aflată „sub pământ, Într-o țară foarte depărtată de la Răsărit” -, În care „dascăl este Diavolul Însuși”. „Ei Învață acolo 3 ani, după alții 7 ani, din niște cărți pe care alți oameni nu le pricep și nu le știu citi.” După ce absolvă „școala de solomonărie”, acești vrăjitori primesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
osândă, Purtându-și crucea se osteni, Și cu-o cătare tristă și blândă, La a mea cășcioară el se opri. Ici pe o piatră, spre răsuflare, Nevinovatul s-a arătat, Dar cu cruzime, Întru turbare Și fără milă l-am depărtat. Zicându-i „Fugi de la lăcașu-mi, fugi, vinovate, Mergi la osânda-ți”, astfel Îi vorbii, Și cu cuvinte prea blestemate, Îl izgonii. „Însuți vei merge fără oprire”, Zice Mântuitorul, Și de atuncea, În rătăcire, Umblu necontenit prin lume ca călător. Nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]