6,256 matches
-
o involuție, pentru că singurele modificări sugerează disoluția: "spectatorii în grămezi de ceară se topeau". Sugestia biblică e și aici prezentă, cununa pe care o poartă cavalerul e tot un însemn al morții, "cu stolul de corbi se rotea", o imagine descriptivă, simbolică desprinsă mai degrabă din zona artistic-picturală decât din cea a textelor religioase. Imagine a poetului desprinsă din veac, Cavalerul Auster își pierde și el vitalitatea, inspirația, cunoscut fiind faptul că pintenii de fier sunt o sugestie, din punctul de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fără să existe la Tonegaru nici intenția, nici tentația de a proiecta totul într-un univers mitologic sau mitologizant. Tentația demonică, dacă se poate presupune că e reprezentată de această "Sonată a Diavolului", este derizorie și neluată în seamă. Tocmai descriptivul acesta sec aproape e poate mai impresionant decât orice retorisme. "Acum sub Luna lipsită de-un obraz/ ce se zice că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă/ pluteau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Încununarea creației divine o reprezintă tocmai universul fals paradiziac. Alcoolul se volatilizează și devine singura ofrandă care se mai ridică spre înălțime, rugăciune sau imn de slavă ridicat spre golul din înalt. Celelalte titluri ale volumului sunt în mare parte descriptive, surprinzând un fenomen meteorologic (Ploaia, O mie de vânturi), un moment (Noapte, După-amiază, Amurg), un cadru (Grădina enigmă, Grădina publică, Maidanele galbene, Castelul), o ipostază umană (Prietena de departe, Iubita cu surâs neutral, Flămânzii, Femeia cafenie, Fanții, Salomeea), altele par
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau fac, pur și simplu, trimitere la o modalitate de creație (Proiect abandonat de madrigal, Conspect de toamnă, Cântec de hârtie, Preparative pentru tăcere, Retrospecție, Alegorie generală), sunt mult mai puține titlurile evident metaforice (Demonul sângelui, Fruntea Soarelui-Rece). Titlurile acestea descriptive, multe dintre ele formate dintr-un singur cuvânt, maximum două sunt oricum redimensionate, redefinite prin textul în sine, nimic nu rămâne atât de simplu precum pare. 3.2. Intertext. Certitudine și incertitudine - jocul probabilităților Discutarea și rediscutarea modalităților de scriitură
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
revine atât de obsedant la Tonegaru: "- Oh, arlechinii veneau în clanuri migratori din constelații/ spre valuri de sânge purtate în plesnet de bice/ de Austrul tulburător parfumat a smochin și a moarte/ scuturând din costume de carnaval kilograme de arșice". Descriptivul oniric poartă și în Luna hieratică pecetea lirismului tonegarian. E aceeași structură simetrică menită să închidă textul într-un fel de balon al viselor. Reveria înlocuiește treptat realitatea și granițele dintre cele două se reduc, într-un tablou ce abia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
confunde spectacolul cu realitatea. Exprimarea lapidară, cu elipsa predicatului în structura enumerativă conduce și ea la impresia de proces-verbal care înregistrează sec informația. Pasărea neagră se transformă dintr-un simbol cultural într-o emblemă a unei lumi răsturnate și titlul descriptiv pune-n evidență destructurarea simbolului, reducerea lui la un element banal. Pasărea neagră e poate ceea ce rămâne în conștiința vizitatorilor nefamiliarizați cu universul liric al lui Poe. În Morții, ironia se folosește și de alte procedee. Apare aici o secvență
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care se prezintă scutul lui Ahile, descriere atât de precisă încât va stimula și alți autori să urmeze acest model. Dacă inițial trăsăturile principale ale poemului ekphrastic ar fi trebuit să fie puterea de evocare (indiferent dacă textul era predominant descriptiv sau, dimpotrivă, cu accente narative) și claritatea 230 prezentării, în epoca modernă, aceste cerințe se modifică. Obiectele descrise inițial nu erau obligatoriu opere de artă, ci, mai degrabă, unele utilitare, din universul imediat, cotidian 231 (vase, urne, cupe, cufere, elemente
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
presupune amurgul, fie el unul al spațiului exterior, fie unul al spațiului interior. Preparative pentru tăcere creionează un univers fantomatic, desprins parcă din legendă. Se aplică tehnica înghețării. La Tonegaru, această tehnică apropie textele de cele ekphrastice, e aici un descriptiv incert, cu scene plasate în trecut, "Alunecau încet armuri de nobile vlăstare/ pornite ușor spre țările de ceață". E desigur și o criză a dezumanizării. Oglindirea semnifică o trecere în inconștient, se sugerează însă aici sfărâmarea perspectivei, anularea limitelor dintre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
descris se metamorfozează, se modifică precum formele unei imagini caleidoscopice sau precum cele reflectate într-o apă în continuă mișcare. Impresia de tablou pictat în grabă e dată și de modul în care e prezentată lumea ("atârnate"). Se refuză poezia descriptivă propriu-zisă, motiv pentru care inanimatul devine animat, elementul posibil șocant e integrat cu naturalețe: "departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau o umbră care a oftat". Retorica incertitudinii e și ea prezentă în aceste oscilații în definirea tabloului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înzecită de pretutindeni, nelăsându-i vreo posibilitate de evadare; poezia idealului, a transcedentalului a dispărut. Nu mai rămâne decât un univers devastat. Lipsește evazionismul, nu se poate înlocui cu nimic caruselul acesta al lumii în descompunere. Textele sunt discursive, limbajul, descriptiv fără ca acesta să-l facă lipsit de forță expresivă: "În fiecare noapte visăm jivine, tranșee, scuipat/ cu sânge... Doctorii se uită la noi ca la un pachet cu resturi sau ca la o pereche de sandale." (Coșmar). Într-o manieră
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
modificare a modului în care este construită metafora, și comparația ce echivalează misterul cosmic cu un episod din jocul copiilor, resemantizarea textului realizându-se prin reconversia universului ludic într-unul tragic, dar care păstrează încă aparența de joc al întâmplării. Descriptivul golit însă de tropi sau narativul înlocuiește și la Marin Sorescu metaforicul, redus, de multe ori, la o singură secvență care păstrează sau capătă tocmai prin acest procedeu întreaga încărcătură semnificantă a poemului: "Pe lac/ Umbra mea se vedea/ Foarte
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acest coșmar se confundă cu viața însăși. Deși poeziile acestea ancorează cititorul în universul banal, cotidian, viziunea asupra acestei lumi este una personală. Spațiile descrise capătă caracter fantomatic, sunt deformări ale realității, construite într-un permanent dialog cu poezia pur descriptivă. Sunt spații care accentuează senzația de sufocare, este o poezie a claustrării, a universului absurd. Viața însăși se transformă într-un joc tragic și de aici impresia că eul poetic este prins într-un coșmar fără posibilitate de trezire. Poemele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aș fi vorbit, mai întîi, despre „palat” ca motiv poetic și aș fi citat două poeme apărute în volume din același an (1916): „Amurg antic” de Bacovia și „Domus taciturna” de Ion Al-George, primul concentrat și muzical, celălalt amplu și descriptiv. Pe lîngă „palatul mort”, ambele mai au ca elemente comune statuile și havuzul. Din Bacovia (poema sa fiind dintre cele mai cunoscute) aș fi citat doar prima strofă: „Havuzul din dosul palatului mort/ Mai aruncă, mai plouă, mai plînge-/Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gîndul mai amar” și le deviază exasperarea în blasfemie. Despre „cochete” și „cocote” E greu de spus cîtă admirație și cîtă ironie este în versul „Pe drum e-o lume leneșă, cochetă”, din „Amurg violet”.2) „Cochetă” are și valoare descriptivă, și valoare morală. Poate fi echivalat prin „elegantă”, „distinsă”, dar și prin „dornică să epateze”. Aci, mai curînd prin asta. Lumea „leneșă [cu pași înceți n. m.], cochetă”, surprinsă în vers, e lumea promenadei provinciale în dupăamiaza unei zile de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asemănătoare cu cele anunțate de acesta în Plumb, Scîntei galbene, Cu voi... „Adînc pe adînc cheamă...”, spune Psalmistul. Aceeași mișcare se întîmplă și la Bacovia: golul dinăuntru cheamă golul din afară. Cuvîntul, folosit și ca titlu de poem, e, deopotrivă, descriptiv și evocator, polisemic, fie că-i singur, fie că-i însoțit de vreun atribut. Golul e, aproape de fiecare dată, sumbru, profund, misterios, dramatic. E greu să găsești, în spațiul poeziei, ceva comparabil, ca expresie a durerii și neputinței, cu strigătul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nr.1-2, 5-20 mai 1923, p. 2), Al. Busuioceanu spunea despre epoca de dinainte de război: „A fost poate cea mai împăcată cu sine, mai senină, dar și mai burgheză, dintre epoci. Am fi putut trăi și scrie în bună proză descriptivă pînă la sfîrșitul lumii”. Dar s-a produs - constată el, bazîndu-se pe Rilke - o schimbare de gust, „un întreg exod al artei și gîndirii europene actuale către tot ce e mister și destrămare a realității”. Asta în plin avînt al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că Weber a fixat terminologia (ix). Făcând asta, totuși, Anderson procedează cu multă "compasiune" atunci când se referă la ceea ce scrie Weber. Weber oferă termenul de "literatură non-ficțională" numai ca pe o variantă atunci când spune: Aici voi folosi un simplu termen descriptiv: literatură nonficțională". Și face aceasta după ce atrage atenția cititorilor săi (dintre care se presupune că face parte și Anderson) că "nu mai e nevoie să spun că această categorie de scrieri literare cât se poate de serioase este prost definită
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
În plus, numirea exclusivă a jurnalismului ca literar este și ea plină de probleme, nu în ultimul rând pentru ceea ce termenul de literatură include în el. Din acest motiv prefer să folosesc termenul de jurnalismul narativ ca pe un termen descriptiv, sau jurnalism literar narativ având în vedere că astfel de opere sunt în mare parte narative și nu discursive. Având în vedere că prima denumire nu este nicăieri implementată, că adăugarea a două adjective unul lângă altul dovedește o slăbiciune
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înregistra amănuntele vieții cotidiene. Spre exemplu, în "Un chefliu simpatic într-un tramvai aglomerat", Crane înregistrează isprăvile unui om în stare de ebrietate și reacția pasagerilor la ele. Printre tehnicile narative specifice romanului folosite de Crane se numără și scenele descriptive: "Bărbatul beat își așează palmele pe genunchi și se uită în jurul său cu nemărginită bucurie... Petrece câteva clipe de reflecție pline de spaime, calculând cu grijă pe degete. Apoi comandă triumfător vatmanului o bere și nouă cocktailuri Manhattan" (126-127). Exemple
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Scriitorii au încercat să analizeze sau să supună materialul unui test critic, fie că acesta era metafizic sau fenomenal. Desigur, aceste eseuri asupra înțelegerii umane sunt fundamental discursive, sau marcate și limitate de gândirea analitică, tinzând mai mult spre modul descriptiv sau persuasiv (din moment ce aceste două forme discursive nu se exclud neaparat una pe alta). Fiind discursive, virtutea lor stă în încercarea unei perspective critice din partea observatorului către obiectul urmărit, sau din partea subiectivității cuiva pentru un obiect. Dar acolo există și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fi fermierul, lăptăreasa, învățatul ș.a.m.d. Astfel, oglindeau un portret social și fenomenal. Aici vedem o versiune prematură a științei sociale. Idealizarea caracterului era și punctul forte și punctul slab al cărților de caracter. Pe de-o parte, eseurile descriptive scurte încercau să oglindească un "gen" iar prin utilizarea personajelor din viața cotidiană s-au făcut doi pași spre prezentul neconcluziv. Dar s-a făcut de asemenea și un pas înapoi deoarece schițele de caracter erau până la urmă doar tipuri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
atât de puternică încât l-a distrus". Steele își conchide omilia: "bietul nostru îndrăgostit are mai multă înțelegere când e beat și e cel mai puțin în simțuri când e treaz" (1-2). În natura lor didactică - și umoristică - aceste metode descriptive și persuasive care încadrează scurta povestire sunt evidente. Addison e mai discursiv și își anunță la rândul său în 1711 intențiile descriptive și moralizatoare din Spectator: "Principalul scop al speculațiilor mele este de a alunga viciul și ignoranța de pe teritoriul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
e cel mai puțin în simțuri când e treaz" (1-2). În natura lor didactică - și umoristică - aceste metode descriptive și persuasive care încadrează scurta povestire sunt evidente. Addison e mai discursiv și își anunță la rândul său în 1711 intențiile descriptive și moralizatoare din Spectator: "Principalul scop al speculațiilor mele este de a alunga viciul și ignoranța de pe teritoriul Marii Britanii și mă voi strădui să cultiv printre noi o predilecție pentru scrierea politicoasă" (398). Această chemare spre o scriere politicoasă era
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ intenționează să reducă distanța care separă subiectivitatea jurnalistului și cea a cititorului pe de o parte și lumea obiectivă pe de altă parte. Dintr-o altă perspectivă, un asemenea reportaj declanșează o reacție emoțională ca rezultat al formulelor descriptive pe care cititorul, jurnalistul și orice ființă umană concretă le au în principiu în comun. Această intenție epistemologică de a micșora distanța dintre subiectivitate și lumea obiectivată servește drept ilustrare a ceea ce separă jurnalismul literar de jurnalismul de senzație în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
bazate pe fapte. Altele vin cu povești senzaționale, cărora le lipsește investigarea și concretețea (Folkerts and Teeter, 323). Există aici, fără îndoială, o importantă conexiune biografică. Lincoln Steffens a încurajat activ jurnalismul literar narativ la Commercial Advertiser, numindu-l "schiță descriptivă" (242); el a adoptat apoi tehnica investigației, când a devenit reporter și redactor la McClure's Magazine unde în octombrie 1902 a publicat Tweed Days in St. Louis, un tablou al corupției din oraș. Articolul lui a fost urmat o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]