3,846 matches
-
casa și grădina, dar ea s-a dus cu o barcă și s-a uitat. Când avea doar șapte ani, îl bătea pe unchiul lui la Senet și chiar la douăzeci de pătrate, jocuri elaborate care se jucau pe table desenate și care cereau strategii complicate și multă logică. Încă de când a fost în stare să țină un băț în mână, Nakht-re i-a arătat fiului meu cum să deseneze imagini pe bucățele de piatră, mai întâi în joacă, apoi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de gratitudine. În drum spre fântână sau plivind buruienile în grădină, eram copleșită de faptul că petrecusem o zi întreagă fără ca povara trecutului să mă apese. Cântecele păsărilor mă făceau să plâng și fiecare răsărit mi se părea un cadou desenat doar pentru ochii mei. Când mesagerul vizirului a venit la ușa noastră, așa cum știam că avea să vină într-o zi, am înghețat de frică la gândul că va trebui să plec pentru mai mult de o zi, dar, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
retezate de-a dreptul cu zimți. Has-Satan dezlegă nodurile ce țineau distanțate între ele, pe șiret, măruntele creste de carne. Le cântări în palmă. Și le distribui, după o adâncă reculegere, pe coala de desen, în partea inferioară a cheii desenate. Începu apoi un soi de șah orb, schimbând, în mai multe ape, pozițiile și combinațiile firavelor semiluni de ureche, cu răceala și dezinvoltura cu care și-ar exercita meseria un spărgător de coduri profesionist. Ba era mulțumit. Ba nu era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Melanippe, Camilla, Brunhilda, Bradamante, Clorinda, Marfisa, Velleda, Hauteclaire-Stassin, Sylvabel, domnișoara de Maupin. De la eroinele lui Homer, Virgiliu, Boiardo Ariosto, Tasso, Chateaubriand, Barbey d’Aurevilly, Gautier până la Albertine a lui Proust sau Orlando a Virginiei Woolf. Și până la personajele de bandă desenată, din filme și jocuri pe computer. Toate, luptându-se - la propriu, la figurat - cu bărbații În ale căror mreje cad În cele din urmă, adesea răpuse de iubire. Ele intră pe câmpul de bătaie cu un curaj nebunesc, ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
armuri, dând iama călare, mânuind spadă sau arc, numai În prozele lui Théophile Gautier, Balzac, Barbey d’Aurevilly, Villiers de l’Isle-Adam. Și ceva mai apoi În Orlando, romanul Virginiei Woolf. Ori, mult mai spre zilele noastre, În puzderia benzilor desenate și a filmelor gen Nikita, care oferă spre consum marelui public cohorte de războinice adevărate. Rareori Însă acestea din urmă stau față În față cu dandy-i modernismului târziu. Are loc, În schimb, o altă Întâlnire, la fel de ciudată. Dandy-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cum este cea a lui Balzac. Întreg obrazul este de-o caldă paloare, brună, de sub care apar tonurile roze ale unui sânge bogat și nobil; obrazul este Împodobit de o barbă copilărească, ideală, de tânăr zeu; fruntea Înaltă, lată, magnific desenată, este pusă și mai mult În valoare de un păr negru, des, minunat, care cade ondulat În bucle naturale precum acelea ale lui Paganini, pe un gât de Ahile sau Antinous! Acest portret nu trebuie considerat Întru totul realist, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
importanță. Aoleu, mamă. Îl privii pe Hawkins, cu fața picată, a prost. Tocmai îmi amintisem de ce era Sally supărat. — Ce s-a întâmplat? sări Hawkins. Sunt ca o carte deschisă pentru el. Mai bine zis, ca o revistă cu benzi desenate. Ce s-a întâmplat, Sam? Sam - o, Doamne - nu-mi spune că ai găsit un alt cadavru. Te rog! — Am fost de față la șcenă, dar numai ca martor. Deți nu-ți fașe griji. —O, Doamne. O, Doamne. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sala Ambasadorilor, mișuna de cadii purtând turbane, de demnitari cu tichii înalte din pâslă, verzi sau roșii, de neguțători bogați cu părul vopsit cu hena și despărțit în două, la fel ca și al meu, de o cărare cu grijă desenată. După ce se înclinaseră în fața lui Boabdil, majoritatea vizitatorilor se retrăgeau spre curtea Mirților, unde dădeau câtăva vreme târcoale în jurul bazinului, pierzându-se în salamalecuri. Cei mai de vază dintre ei se așezau pe divanele acoperite cu covoare, rezemate de pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
eliberator. Care libertate, să fim sănătoși!... E destul de clar? Era. Rostite de altcineva, gândurile care Îmi umblau de câtva timp prin minte căpătaseră limpezimea certitudinii. A unor certitudini, mai bine zis. De pildă, aceea că Redford n-avea foarte bine desenată În imaginația lui chestiunea timpului. Vroia să mă folosească drept radar al unor evenimente și procese istorice a căror desfășurare se plasa, În evaluările mele, cu mult peste granița duratei de viață a unui om. Avea nevoie de cineva capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mereu unde voi fi mâine pe vremea asta. ― În țara fluturilor albaștri, chicoti Dascălu. Ionescu râse. ― Ai un fix! ― Îi iubesc de când eram mic. I-am văzut odată la cinema... Un film cu Betty Boob și Pluto. ― Aha, mârâi Scarlat. Desenați... ― Ei și? Dar există! Și-am să-mi cumpăr și un om de zăpadă la Oslo. ― Nu se prea asortează. ― Depinde! Oricum, mai am timp să mă gândesc. Ionescu îl examină lung: "Nefericitul e imbecil". Se simțea asediat de curiozitatea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se sperie Valerica Scurtu. Vin iar? Era vânătă de frig. Peste capot pusese un palton vechi. Lațele rare se confundau cu gulerul de blană gălbuie. Matei îi aruncă o privire întîmplătoare. "Dumnezeule! E hidoasă. Parcă ar fi un păianjen." Sprâncenele desenate inegal dispăruseră, lăsând un chip pleșuv cu fardul scorojit, ca o a doua pieliță, de var. Melania Lupu ieși din bucătărie mestecând. ― Firește că vor veni. Popa o privi iute: ― De ce? Formalitățile s-au terminat, pe Panaitescu ― ideea dumitale ― ni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prea cărnos, extrem de senzual. Ochii enormi, verzi, aruncau lumini dulci, citeai în ei împăcare și o poftă de viață nealterată de vârstă. " Nu-i e frică de bătrînețe", conchise maiorul. Doina Popovici izbucni în râs. Gura cam mare era bine desenată, dinții superbi. ― Ce idee pe Vîlcu! A profitat neîngăduit de mult de amabilitatea dumneavoastră. Vine deci pe 14... Se răsuci spre cutia de țigări arătîndu-și talia bine conservată. Purta o rochie bleu, din flanel moale, cu un medalion greu de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un vagon uriaș spre fundul curții, își luaseră răspunderea gazetei, așa că plecau ultimii. Un ciocănit îi făcu să ridice deodată capul din hârtii. Intră Marwan, fotograful. Era un eveniment, fiindcă poze în Universul nu prea vedeai. Ilustrații erau zilnic, însă desenate. — Ce ne-ați adus? întrebă direct Procopiu și se sculă să strângă mâna fotografului. — Încă nimic, dar am fotografiat câteva scene de stradă cum n-ați mai văzut, pe onoarea mea. Azi am stat ore întregi în zăpadă, cu aparatul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poeți există, în artiști adică? Mă rog, în mine chiar a existat, pe atunci, de multe ori! Și, în fond, cum să nu fi existat, când eu dintotdeauna pot spune că am simțit o slăbiciune pentru ea. De la picioru-i bine desenat, până la șoldurile-i bine arcuite, și terminând cu acea privire a sa, care ți se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de patru. Pe ecran, o pisică sălbatică ținea În bot cadavrul unui iepure de casă. Bruno scose o batistă de hârtie, Își șterse coada ochilor. Lacrimile continuau să-i curgă. Se gândea la fiul său. Sărmanul Victor, care copia benzi desenate, și care Îl iubea. Îi dăruise atât de puține clipe de fericire, atât de puține clipe de iubire - iar acum avea să Împlinească cincisprezece ani, timpul fericirii se isprăvise pentru el. — Anne ar fi vrut să aibă și alți copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
descrierea pe care i-o face Giraldus Cambrensis În 1185: „Această carte conține concordanța celor patru Evanghelii după textul Sfântului Ieronim, cu numeroase pagini și aproape tot atâtea desene, toate În culori admirabile. Aici putem contempla chipul slavei divine, minunat desenat; tot aici, reprezentările mistice ale evangheliștilor, care cu șase aripi, care cu patru, care cu două. Aici vedem vulturul, dincolo taurul, aici chipul omului, dincolo leul, precum și alte desene, aproape fără număr. Privindu-le neatent, În treacăt, am putea crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
polițai de la Arhivă, Îmi datora un serviciu. Cândva, Îi smulsesem unicul nepot din ghearele traficanților de organe și i-l dusesem acasă Întreg, cu linii punctate În zonele unde urma să fie decupat și transformat Într-o revistă de benzi desenate. Când a auzit de ce aveam nevoie, Diadea mai că și-a Înghițit mustața. — Iggy, băiatule, sper că știi cu cine te pui. Se vorbește că tipul Îi are la mână pe mulți granguri de pe-aici, ca să nu mai vorbim
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
părea, ca și altădată, în duminica ploioasă când răsărise pentru prima și ultima oară în fața ușii, și cum avea să și-l amintească, un fel de mărunt meseriaș sau vreun înșelător slujbaș din administrație. — Am adus tot ce trebuie ca să desenați, să pictați. Dacă veți voi neapărat gravură, veți fi ajutată. Vă vom sau vă vor reține un timp. Poate chiar aici. Câteva luni, câțiva ani, greu de precizat. Suntem o țară mică, depindem de ceea ce se întâmplă în lume. Dacă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rătăcind, fără liniște ? Vinovată, poate, pentru tot ce s-a întâmplat, ar găsi curajul să-l roage să-i arate cartea cu animale închipuite de dânsul și pierdută demult, frumusețea nefirească a ființelor între care ar fi vrut să trăiască. Desenate, se spune, în peniță, cu o migală greu de atribuit unui temperament atât de neliniștit ca Piero. Omul-iepuraș i-ar aminti, din nou, hora monștrilor care reapar, provocați de măiestrie ca și de demență, de-atâtea ori inseparabile... Dar nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lei. La poalele muntelui zona părea mai degrabă de câmpie decât de deal și era presărată cu numeroase construcții mici și mari, acareturi obișnuite sau specifice unei mânăstiri, porți, clopotnițe, chilii, arbori singuratici, grajduri, garduri și surse de apă, livezi desenate mai mult schematic decât naturalist. Deasupra fiecărui element se afla o cifră și sub desen o legendă. 1. Sfânta Mănăstire „Izvorul Tămăduirii“ zidită prin anul 1300. Distrusă de vitregia vremurilor prin anii 1614, 1762-1785, a rămas pustie până În anul 1940
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și-l scrie, de către cel care, după zeci de ani de atunci, abia târziu își dă seama că părul ei era în flăcări etc., etc. O nostalgie evidentă cuprinde aceste însemnări de dincoace de mormânt, peste care tronează, tot amintire, desenată, din când în când / pe un ecran îndepărtat, ceea ce a fost portretul unei femei. Amintind, mutatis mutandis, de Nevermore al lui Poe, poemul să ne grăbim, filofteio, traduce tristețea - oricât s-ar încerca escamotarea ei prin ironie - incurabilă a omului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de mâna mea. Narațiunea pigmentată cu anacronisme comice, relata diverse episoade din însemnările unui detectiv din epoca victoriană; eroul meu avea ca model, fără prea multă considerație față de restricțiile impuse de legea drepturilor de autor, un personaj din numeroasele benzi desenate care consituiau baza lecturilor mele din acea perioadă. Joan avea și ea aspirații literare: scria povești de dragoste istorice, având de obicei ca eroine soțiile lui Henric al VIII-lea. Dar după părerea mea - deși nu i-o spusesem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
le citeam atunci: povestiri cu copii din clasa mijlocie care-și petreceau împreună vacanțele prin case de țară care se dovedeau a fi pline de uși mascate și de coridoare secrete; povestiri cu aventuri de roman gotic desfășurate în benzi desenate sinistre, ale căror detalii erau cu greu aprobate de părinți; povestiri cu adolescenți din îndepărtata Americă, demni de invidiat, care se adunau în cluburi de detectivi și păreau să trăiască în proximitatea improbabilă a unor castele bântuite, case fantomatice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
joc făcut să treacă timpul mai repede. „Convingere de moment!” - comentează autorul „atotștiutor”, anticipând desfășurarea evenimentelor. Profesorul nu și dă seama cum se prinde treptat într-un păienjeniș imaginar, țesut de luminițele jucăușe din ochii ei umbriți de sprâncenele bine desenate, ce devin și mai expresivi pe fundalul valului de păr negru și des, căzut pe umeri. Aș putea spune că aici P.H.L. se lasă în voia unui stereotip romantic „prizat” din proza secolului al XIX-lea, pe care a avut
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de religiozitate („din cupele astea au băut cei doi feți-frumoși” - își spune în gând). Teodora se lasă luată în brațe ca un copil, spre a fi dusă... unde altundeva decât în pat? El îi admiră mijlocul subțire și picioarele frumos desenate. Pe când îi prinde în palme fesele mici și rotunde, cu buzele se plimbă pe abdomenul ei catifelat și perfect întins, ajungând la celelalte buze, ale ei, aproape erecte. Pentru că l-a privit oarecum mirată (așa i s-a părut lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]