27,244 matches
-
în considerație și alte aspecte, căci, destinatarul poate fi instanța căreia i se adresează direct, explicit, subiectul vorbitor și care este deci marcată în enunț sau poate fi instanța semnalată prin indici exteriori (privire, gestică, mimică etc.), sau poate fi destinatar secund, indirect sau implicit. Un plus de precizie conceptuală aduce schimbarea terminologică propusă de A. Culioli: termenul co-enunțiator, corelativ cu enunțiator, vrea să evidențieze că enunțul este, de fapt, o co-enunțare în care cei doi parteneri ai schimbului verbal joacă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
său auditor, iar auditorul este un locutor virtual care se pune în locul locutorului pentru a interpreta enunțurile și a le influența constant, prin reacțiile sale. Totuși, nici conceptul nou nu elimină ambiguitățile de interpretare: folosit la singular, el desemnează locul destinatarului; la plural, el face referire la ambii parteneri ai comunicării verbale, dar nu se știe întotdeauna dacă pluralul face trimitere la o pluralitate de destinatari (tu + tu) sau la doi interlocutori (eu + tu). Pe de altă parte, dacă noțiunea "co-enunțiator
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Totuși, nici conceptul nou nu elimină ambiguitățile de interpretare: folosit la singular, el desemnează locul destinatarului; la plural, el face referire la ambii parteneri ai comunicării verbale, dar nu se știe întotdeauna dacă pluralul face trimitere la o pluralitate de destinatari (tu + tu) sau la doi interlocutori (eu + tu). Pe de altă parte, dacă noțiunea "co-enunțiator" este identificată cu destinatarul prezent în situația de comunicare, în acest caz, el trimite la o viziune interacționistă, în care toate enunțurile sînt o construcție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face referire la ambii parteneri ai comunicării verbale, dar nu se știe întotdeauna dacă pluralul face trimitere la o pluralitate de destinatari (tu + tu) sau la doi interlocutori (eu + tu). Pe de altă parte, dacă noțiunea "co-enunțiator" este identificată cu destinatarul prezent în situația de comunicare, în acest caz, el trimite la o viziune interacționistă, în care toate enunțurile sînt o construcție colectivă. În același timp, este posibilă și interpretarea opusă, în termenii unei poziții abstracte, corelative enunțiatorului. Cel mai adesea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
toate enunțurile sînt o construcție colectivă. În același timp, este posibilă și interpretarea opusă, în termenii unei poziții abstracte, corelative enunțiatorului. Cel mai adesea, cele două interpretări interferează. Pentru a evita confuzia semnalată, P. Charaudeau propune întrebuințarea sintagmei terminologice subiect destinatar - aflate în raport simetric cu cea de subiect enunțiator. Cei doi sînt protagoniștii punerii în scenă a discursului și se opun emițătorului (subiectul comunicant) și receptorului (subiectul interpretant), parteneri empirici ai actului comunicării. În această viziune, subiectul comunicant are deplin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
simetric cu cea de subiect enunțiator. Cei doi sînt protagoniștii punerii în scenă a discursului și se opun emițătorului (subiectul comunicant) și receptorului (subiectul interpretant), parteneri empirici ai actului comunicării. În această viziune, subiectul comunicant are deplin control asupra subiectului destinatar prin aceea că primul îl construiește ideal pe al doilea, căutînd să producă asupra lui efectele intenționate de proiectul său de discurs. Totuși, el nu poate ști dinainte dacă receptorul (subiectul interpretant) va coincide cu subiectul destinatar construit. În analiza
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
control asupra subiectului destinatar prin aceea că primul îl construiește ideal pe al doilea, căutînd să producă asupra lui efectele intenționate de proiectul său de discurs. Totuși, el nu poate ști dinainte dacă receptorul (subiectul interpretant) va coincide cu subiectul destinatar construit. În analiza conversației, destinatarul este definit prin raportarea la noțiunea de "cadru participativ". E Goffman a demonstrat necesitatea de a distinge diferite roluri ale auditorului. Destinatarii-locutori sînt considerați participanți impliciți în relația interlocutivă, în sensul că ei sînt vizați
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceea că primul îl construiește ideal pe al doilea, căutînd să producă asupra lui efectele intenționate de proiectul său de discurs. Totuși, el nu poate ști dinainte dacă receptorul (subiectul interpretant) va coincide cu subiectul destinatar construit. În analiza conversației, destinatarul este definit prin raportarea la noțiunea de "cadru participativ". E Goffman a demonstrat necesitatea de a distinge diferite roluri ale auditorului. Destinatarii-locutori sînt considerați participanți impliciți în relația interlocutivă, în sensul că ei sînt vizați de ceea ce se spune și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de "cadru participativ". E Goffman a demonstrat necesitatea de a distinge diferite roluri ale auditorului. Destinatarii-locutori sînt considerați participanți impliciți în relația interlocutivă, în sensul că ei sînt vizați de ceea ce se spune și pot reacționa eventual; nu sînt considerați destinatari participanții neratificați, adică diferitele instanțe care asistă la schimbul verbal în calitate de ascultători sau de martori. În schimburile diadice, se face deci diferența între destinatari direcți sau alocutori (adică vizați de locutorul prezent) și destinatari indirecți sau ascultători. Determinarea acestor configurații
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sensul că ei sînt vizați de ceea ce se spune și pot reacționa eventual; nu sînt considerați destinatari participanții neratificați, adică diferitele instanțe care asistă la schimbul verbal în calitate de ascultători sau de martori. În schimburile diadice, se face deci diferența între destinatari direcți sau alocutori (adică vizați de locutorul prezent) și destinatari indirecți sau ascultători. Determinarea acestor configurații interlocutive are drept repere alternanța schimburilor verbale și prezența regulatorilor. Cu toate acestea, distingerea între diferitele tipuri de destinatari se confruntă cu două tipuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pot reacționa eventual; nu sînt considerați destinatari participanții neratificați, adică diferitele instanțe care asistă la schimbul verbal în calitate de ascultători sau de martori. În schimburile diadice, se face deci diferența între destinatari direcți sau alocutori (adică vizați de locutorul prezent) și destinatari indirecți sau ascultători. Determinarea acestor configurații interlocutive are drept repere alternanța schimburilor verbale și prezența regulatorilor. Cu toate acestea, distingerea între diferitele tipuri de destinatari se confruntă cu două tipuri principale de dificultăți: în primul rînd, locurile interlocutive sînt instabile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se face deci diferența între destinatari direcți sau alocutori (adică vizați de locutorul prezent) și destinatari indirecți sau ascultători. Determinarea acestor configurații interlocutive are drept repere alternanța schimburilor verbale și prezența regulatorilor. Cu toate acestea, distingerea între diferitele tipuri de destinatari se confruntă cu două tipuri principale de dificultăți: în primul rînd, locurile interlocutive sînt instabile; această caracteristică este inerentă interacțiunii verbale, fiind o trăsătură constantă a discursului natural. Nici chiar în situațiile de comunicare cele mai instituționalizate nu se poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apariția spontană a adresărilor "în afara cadrului", iar această proprietate a discursului este în relație cu fenomenul sincroniei conversaționale, cum notează John Gumperz. În al doilea rînd, indicii de alocuțiune sau regulatorii sînt departe de a asigura o identificare clară a destinatarului, deoarece ei sînt rareori de natură verbală; cel mai adesea, aceștia se concretizează în caracteristici proxemice, gesturi sau direcția privirii și lasă loc neînțelesurilor (bine cunoscute sînt situațiile auditorilor colectivi din sălile de clasă). O altă pereche terminologică ce încearcă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rareori de natură verbală; cel mai adesea, aceștia se concretizează în caracteristici proxemice, gesturi sau direcția privirii și lasă loc neînțelesurilor (bine cunoscute sînt situațiile auditorilor colectivi din sălile de clasă). O altă pereche terminologică ce încearcă să nuanțeze conceptul destinatar este auditor-audiență. Auditorul reprezintă receptorul, care se află, de cele mai multe ori, în situația de comunicare orală în care nu poate, în principiu, decît să asculte ceea ce spune locutorul, fără a putea lua cuvîntul (cazul mass-mediei radiofonice, al unui curs sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care este compusă din acte de vorbire. Prin urmare, dialogul este o unitate discursivă în interiorul căreia se proiectează structura comunicării. În cazul textului scris însă, dialogul desemnează formele de discurs unde nu există în mod efectiv un schimb și unde destinatarul este într-o anumită măsură înscris chiar în text (autorul "dialogului" adresîndu-se lectorului). Dar, deși de natură dialogală, fiindcă sînt produse pentru simpla relație locutor - autor, asemenea discursuri pot fi totuși numite dialogice, în măsura în care încorporează mai multe surse enunțiative, deoarece
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interacționeze, mai mult sau mai puțin explicit, doi (sau mai mulți) enunțători distincți, dar care se suprapun. Despre un principiu dialogic vorbește și M. Bahtin, pentru care toate formele comunicării verbale se caracterizează printr-o dialogizare interioară, presupunînd prezența unui destinatar, capabil să formuleze un drept la replică sau căruia i se refuză acest drept. De asemenea, se susține că este dialogic un enunț în care modalizarea subiectului enunțătorului nu se aplică conținutului propozițional (dictum), ca în cazul enunțului monologic, ci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a devenit fundamental pentru cercul întemeiat de el, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, pentru a viza relațiile pe care orice enunț le are cu enunțurile realizate anterior și cu enunțurile pe care le-ar putea formula destinatarii (interlocutorii). În acest mod, este pusă sub semnul întrebării unicitatea subiectului vorbitor, M. Bahtin considerînd că, îndeosebi textul literar al romanelor, este construit astfel încît relevă în a n a l i z a d i s c u r
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
direct, indirect sau indirect liber). Dialogismul implică două tipuri de relații, unele pe care orice enunț le are cu enunțurile produse anterior în legătură cu același obiect (relații interdiscursive) și altele pe care enunțul le întreține cu enunțurile rezultate din înțelegerea-răspuns a destinatarilor reali sau virtuali, care sînt anticipați (relațiile interlocutive). În raport cu dialogismul constitutiv, care se ascunde în spatele cuvintelor, construcțiile sintactice, reformulările sau reluările reprezintă dialogismul manifest (fr. dialogisme montré), adică reprezentarea pe care un discurs o oferă prin el însuși în raport cu altele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în texte dominate de eterogenitate enunțiativă. Pentru descrierea discursurilor de transmitere a cunoștințelor au fost distinse două forme de dialogism manifest, cea care explicitează referința unor discursuri anterioare, discursuri sursă sau discursuri prime și cea care explicitează referința discursurilor proprii destinatarilor. Acest dialogism dublu pare să vizeze pragmatica oricărui gen de texte, deoarece spusa altora (spusa anterioară sau cea imaginată la interlocutor) justifică sau autentifică ceea ce spune locutorul sau servește la formularea unei contraargumentări. Deși are o incontestabilă valoare operațională, conceptul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în diverse tipuri de discurs își fac loc generalizarea, modul explicativ, informațiile științifice, definițiile, exemplele etc., moduri/structuri discursive la care enunțătorul apelează cu intenția, implicită sau explicită, de a instrui, de a transmite cunoștințe prin care să modifice statutul destinatarului în ceea ce privește credințele, atitudinile, comportamentul, acțiunile. Situațiile discursive în care se insinuează didacticismul sînt variate, de la discursul mediatic, atunci cînd modurile descriptiv și narativ glisează spre explicativ, la anumite categorii literare (literatura pentru copii), pînă la contexte cotidiene. În a n
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elementelor deictice, a indicatorilor și cvasi-indicatorilor). Aceste perspective se subordonează, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, problematicii constrîngerilor de gen și celei a poziționării vorbitorului raportor față de destinatarul discursului său. Tipul de gen discursiv în care apare un fragment de discurs raportat explică în mare parte strategiile folosite de vorbitor, care acționează, în consecință, nu în totală libertate, ci răspunzînd unor constrîngeri; astfel, discursul raportat nu va fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
efect a fost folosit de P. Charaudeau în sintagmele corelative efect vizat și efect produs pentru a distinge, în cadrul problematicii influențării, pe de o parte, efectul pe care îl are în intenție subiectul comunicării și tinde să-l producă asupra destinatarului și, pe de altă parte, ceea ce subiectul care interpretează resimte efectiv și ceea ce construiește sau reconstruiește în maniera sa. În această accepție, este evident că efectul produs nu coincide în mod necesar cu efectul vizat. Se înțelege astfel cum, într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
efectul produs nu coincide în mod necesar cu efectul vizat. Se înțelege astfel cum, într-un model de discurs cu spațiu dublu - extern și intern -, care indică dubla dimensiune, explicită și implicită a discursului, același act de vorbire, adresat unui destinatar ideal, poate produce efecte diferite în funcție de subiectul receptor care-l interpretează. De aceea, se poate spune că un text este purtătorul unui ansamblu de efecte posibile, cele care corespund efectelor vizate de instanța de comunicare și cele corespunzătoare efectelor produse
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care corespund efectelor vizate de instanța de comunicare și cele corespunzătoare efectelor produse de instanța de interpretare. La aceasta se adaugă faptul că efectele vizate și efectele produse sînt ecoul forței ilocutorii și perlocutorii a actelor de vorbire. V. act, destinatar emițător, locutor. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ELIPSĂ. Din perspectivă retorică și stilistică, elipsa este considerată o figură de construcție generată de intenția de redare artistică a unei stări afective, constînd în reducerea sau omisiunea unei secvențe discursive. O versiune particulară
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
audiența, ce transmite informația spre un public eterogen și slab organizat. Din acest punct de vedere, se poate vorbi de un dezechilibru favorabil emițătorului. Printre termenii cu sens asemănător se numără: vorbitor, în opoziție cu ascultător; expeditor, în opoziție cu destinatar; autor, în opoziție cu cititor; cel care codifică un mesaj, în opoziție cu cel care decodifică un mesaj ; locutor, în opoziție cu interlocutor. V. locutor, destinatar, interlocutor. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. OV EMOȚIE. Situată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]