18,606 matches
-
iar editorial în 1968, cu volumul de nuvele Frumoasa mea Sandynn. Urmează alte culegeri de proză scurtă, cea intitulată Japonezii, eu și Ihuc Mihuc (1980) fiind menționată favorabil în presa literară. Cu Două treimi din viață (1980), scriere prețuită pentru detașarea și pigmenții de umor cu care sunt evocate episoade dramatice, se deschide șirul romanelor lui P. Hoții de pădure (1982) unește epicul, pe alocuri palpitant, cu lirismul generat de priveliști silvestre. Să îngropăm trecutul (1992) reconstituie, cu documente vii, coșmarul
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
Depășind strictul interes și nivel didactic, exegetul reconstituie „destinul pieziș” al scriitorului, stăruie, pe urmele lui Florin Manolescu, asupra evoluției imprevizibile a operei, cu efecte contradictorii și derutante asupra receptării în epocă și în posteritate, caută explicații și corectează cu detașare, de la cota prezentului, opiniile care nu au trecut „proba timpului”. În felul acesta, în prima secțiune (urmată de antologia de texte și de comentarii la fiecare piesă) se află deschiderea către viitoarele inițiative ale criticului, care se vor axa pe
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
cu o precizie de clinician fascinat însă de ocultism și de gândirea magică, a mecanismelor alienării conștiințelor într-o lume ambiguă și adesea terifiantă, cu indivizi dezvăluindu-și laturile întunecate și stranii, cât și în surprinderea, cu umor, îngăduință și detașare, a bizareriilor comportamentale observate în comunități umane pline de vitalitate. Sunt pagini care anunță într-un fel universul lui Marin Sorescu. SCRIERI: Generalul Frangulea, Cluj, 1925; Ne leagă pământul, București, 1926; Sufletul lui Faust, Cluj, 1928; Un optimist incorigibil, Cluj
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
literare au devenit de mult modalități de a percepe personal existența. Generația ’80 și, în parte, generația ’90 l-au recuperat pe I. ca pe un precursor. Dar pentru tinerii acestor ani, care au recurs la descrierea concretului cotidian, la detașarea ironică, la fantasticul inserat în banal, la intertextualitate, lumea există. Ei nu au sentimentul golului primordial care organizează la I. percepțiile. Trebuie adăugat că I. este unul dintre traducătorii eminenți ai unor capodopere ale literaturii contemporane, alegându-și lucrări de
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
configurarea. Axele lor constitutive sunt timpul și spațiul înțelese subiectiv și individual, dar și obiectiv, social și transindividual. Plasate pe axa timpului, menirea termenilor modern (ca produs) și modernizare (ca proces) este de a marca distincția noutății, a schimbării, a detașării de trecut prin invocarea unui criteriu oarecum vag, poate chiar obscur, dar asociat cu acele valori ce semnifică o notă de superioritate. A fi „modern” sau „a (te) moderniza” înseamnă a fi ancorat în prezent, a fi sau a deveni
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
noi științe sociale, care conștientizează, oferă alternative și construiește dialoguri, fundamentează angajări și facilitează construcții sociale în care expertul și actorul social se află în relații de schimburi reciproce; e) recombinarea timpului și a spațiului social pe axa global-regional-local; f) detașarea instituțiilor sociale de contextele localizate, pentru a se cupla cu sisteme extinse și generalizate de tip expert la care fiecare individualitate este așteptată să participe; g) afirmarea individualității, dincolo de constrângeri structurale sau culturale, prin construcția de identități și stiluri de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
universitate. Performanța este strict individuală, iar colegialitatea creează baza de consacrare a unui autoritarism moral pe care profesorii îl promovează cu un sârg fără limită. Universitatea consacrată Academism: - diviziune academică a cunoașterii pe discipline consacrate și separate prin granițe stricte; - detașare de aplicativ; - armonizarea instruirii cu cercetarea și preeminența cercetării; - autonomie universitară și libertăți academice nelimitate; - servicii sociale (comunitare) minime. Etatism al finanțării: - finanțare publică generoasă și exclusivă; - independență de piață. Elitism meritocratic: - selecție meritocratică a studenților; - centrare exclusivă pe studenți
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
academică este cvasi-inexistentă, autonomia este corporatist-privată, adaptarea la piață este regulă și principiu unic. Universitatea de piață Academism oportunist centrat pe piața calificărilor universitare: - programe de instruire în domenii cu cerere de instruire universitară mare și costuri de funcționare minime; - detașare de cercetare; - personal academic minim cu o periferie de împrumut; - satelizează universitățile tradiționale pentru expertiză și personal. Finanțare exclusiv bazată pe taxe de studii. Selecție negativă a studenților. Fundamentalism de „piață a calificărilor universitare”. Etică academică precară. Lipsă a serviciilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cu o periferie de împrumut; - satelizează universitățile tradiționale pentru expertiză și personal. Finanțare exclusiv bazată pe taxe de studii. Selecție negativă a studenților. Fundamentalism de „piață a calificărilor universitare”. Etică academică precară. Lipsă a serviciilor sociale pentru studenți sau comunitate. Detașare de piața muncii. Universitatea tranzitorie sau reflexivă Universitatea tranzitorie sau reflexivă este cel mai greu de descris, întrucât dimensiunile pe care le-am invoca pentru a o caracteriza iau de fapt forma unui continuum de variație pe care fiecare gen
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de la număr la număr, mai puțin de la un colaborator la altul, o trăsură de unire inclusă celor mai multe texte, în afara valorii lor literare și a intenției satirice. Este vorba de ceea ce s-ar putea numi o cenzură a bunului-simț, aplicată cu detașare „teatrului social al epocii” de cetățeanul simplu, de pe stradă. Sub ochiul lui atent și pătrunzător, tarele societății apar în toată urâțenia lor, după cum insul social este dezgolit de veșminte și măști, iar râsul devine astfel, voluntar sau involuntar, un mijloc
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
ce rațiuni obscure s-a născut atunci sportul? Căror nevoi profunde răspunde nevoia de joacă? De unde fascinația tinereții pentru obiectul sferic din cauciuc, piele sau celuloid, numit minge? La ce anume invită fotbalul în războiul firii cu narcisismul contemplativ sau detașarea abstractă de legile gravitaționale? Ne invită jocul la pură distracție sau, dimpotrivă, avem motive să credem în forța paideică a întâlnirii cu darul presupus de faimosul giuoco del Calcio? Într-o meditație filozofică asupra esenței nevăzute a darului, Jean-Luc Marion
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu elevii (studenții). 6. Etapa conservatorismului și a nemulțumirii: este o etapă a decepțiilor în plan profesional și relațional (față de colegii mai tineri), perspectiva este pensionarea, iar caracteristicile pedagogice sunt imobilismul și conservatorismul. 7. Dezangajarea: marchează o tendință spre interiorizare, detașare și orientare progresivă înspre alte activități sociale. Stadiile prezentate anterior, deși relative ca desfășurare temporală, însoțesc orice carieră didactică, cunoscând estompări sau amplificări în funcție de situație și de persoană. În urma unor investigații serioase s-a constatat că momentele de criză pe
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Spengler și la morfologii germani ai culturii, în primul rând la Leo Frobenius. 2. Alexandru Petrescu afirmă, pe bună dreptate, că „Blaga a simțit mereu în aceasta (în filosofia lui Kant - n.m. M.F.) o provocare și a trăit constant nevoia detașării de filosoful din Königsberg.” (Vezi Al. Petrescu, „Despărțirea lui Blaga de Kant”, în Revista de Filosofie, nr. 6, 1998, p. 671.) Autorul caracterizează această „despărțire” cu referire la o sumă de teme și concepte ale filosofiei kantiene. În cele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
reflectantă a spațiului pe care-l străbate, constatăm că, încetul cu încetul, personajul își pierde din consistență. La începuturi, Philip Marlowe avea strălucirea unui erou venit din altă lume, a unui entomolog ce descria cu un amestec de amuzament și detașare speciile bizare ce-i cădeau sub lupă. Treptat, distanța dintre el și lumea înconjurătoare se micșorează până la dispariție. Deși își păstrează până la capăt însușirile - curajul, inteligența, ironia -, ele trec în planul al doilea, acoperite de o irepresibilă tristețe, de obsedantele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
am avut un motiv, un simțământ pentru a-l scrie, pentru a începe să scriu, și să fiu al naibii dacă n-am să-i dau de capăt (Chandler, 1977, p. 75). Amestecul de febrilitate și perfecționism, de nerăbdare și detașare circumscriu un spațiu al nevrozelor arareori dominate. Chandler scrie dus de firul narațiunii, din aproape în aproape, nesigur și orbecăind într-un labirint în care - paradoxal sau nu - limba e singurul său aliat, singura certitudine într-un proces ce din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un tiraj de optsprezece mii de exemplare, o veritabilă lovitură comercială. Se poate spune, așadar, că investiția editorului fusese norocoasă. Răspunsurile criticilor s-au dovedit, însă, neașteptat de reci. Felul în care Chandler prezenta lumea infractorilor și asasinilor - cu o detașare rece, ca și cum era de la sine înțeles că trăim într-o lume a păcătoșilor - i-a îndepărtat pe recenzenți de carte. Stupefiat, Chandler se confesează editorului: Dl Conroy mi-a scris de două ori c-ai fi spus că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o asemenea scriere din moment ce autorul nu-și propusese să șocheze: el făcea, într-un limbaj mai degrabă ironic, radiografia unei lumi putrede. Între o atrocitate și alta, Chandler găsea timp și pentru a se amuza, și pentru a filozofa cu detașare, și, mai ales, pentru a-și plasa - cu o neașteptată seriozitate - viziunile de natură etică. Latura cavalerească a personajului, „neprihănirea” și rezistența lui ieșită din comun la tentații (banii și femeile i se oferă parcă de la sine, cu o lejeritate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dintr-o intensă experiență a studiului firii umane. Punctul de atracție al romanului îl constituie, și aici, personajul principal. Datele biografice ale eroului nu diferă fundamental de ceea ce știm din The Big Sleep, iar caracteristicile sale comportamentale rămân neschimbate. Ironia, detașarea cinică de realitate, brutalitatea reacțiilor verbale sunt trăsături greu de desprins de imaginea detectivului. Raymond Chandler a intuit că a dat peste o mină de aur și n-a ezitat să o exploateze intensiv. Contemplarea ironică a realitatății înconjurătoare și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Regan din The Big Sleep, dar și din imaginea idealizată a propriului sine. Marlowe admiră grația, politețea, directețea lui Lennox („Sunt bogat. Cine dracu’ vrea să fie fericit?”), dezinvoltura de a trece prin cele mai umilitoare situații cu o filozofică detașare („Sigur, sunt soțul ei. Așa scrie în acte. Eu sunt cele trei trepte albe și ușa mare verde din față și inelul de alamă cu care trebuie să bați de trei ori, o dată lung și de două ori scurt, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
secvențelor dramatice. Trei sferturi din carte nu ni se „oferă” nici un cadavru, iar când acesta e invocat, el rămâne - ca în The Little Sister - în afara razei vizuale a cititorului. Impersonalizarea (undeva, cineva, dintr-un motiv oarecare, e omorât), obiectivitatea rece, detașarea calmă se insinuează într-un decor în care Marlowe pare să fi scăpat cu totul hățurile propriului destin. Nu există o motivație profundă a implicării sale și nici o serioasă preocupare de a da sens căutării unui vinovat despre a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
DSM-IV): faptul de a-și atribui sau de a-i atribui celuilalt defecte exagerate. 15) Desexualizarea (V.): schimbarea calității unei pulsiuni, dar nu și a obiectului acesteia, ceea ce înseamnă o neutralizare a investirii libidinale sau agresive a obiectului 20. 16) Detașarea (V.): retragerea investirii libidinale sau agresive a unui obiect, asociată îndeobște unor elemente ale izolării și ale clivajului. 17) Disocierea (DSM III-R; DSM-IV): alterarea funcțiilor de integrare ale conștiinței, ale memoriei, ale percepției de sine sau ale mediului înconjurător ori
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
truisme, clișee, sofisme pentru a disimula un conflict intern sau o amenințare externă. Se reușește astfel înlăturarea din conștiință a semnificației emoționale a conflictelor sau amenințărilor respective. Creând iluzia „înțelegerii”, aceste apărări îi dau subiectului sentimentul de control și de detașare emoțională în raport cu amenințarea percepută, îi diminuează anxietatea și îi măresc respectul de sine. „Jocul cu principiile” este comun apărărilor de tipul intelectualizării, raționalizării și izolării afectului. 4) „Întoarcerea către propria persoană”. În fața conflictelor și amenințărilor, răspunsurile defensive orientează către propria
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărărilor în câmpul psihoterapiei ar trebui să furnizeze „fundamente empirice aspectelor lăsate actualmente pe seama perspicacității clinicienilor”. Un prim aspect demn de luat în considerare când vorbim despre aplicațiile mecanismelor de apărare în psihoterapie se referă la deplasare. Acesta constă în detașarea dintr-o anumită reprezentare a accentului, a interesului, a intensității, care trece la alte reprezentări, inițial de intensitate scăzută, dar care sunt legate de cea dintâi printr-un lanț asociativ. Fenomen întâlnit în special în vis, deplasarea se regăsește și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
degajare constituie modalități de gestionare a tensiunilor de către eu. Funcția lor este „de a dizolva progresiv tensiunea prin schimbarea condițiilor interne care o produc”. Bibring (1943) descrie mai multe mecanisme de degajare, cum sunt familiarizarea cu o situație anxiogenă sau detașarea de libidou (în activitatea de doliu). Considerând că noțiunea de apărare este insuficientă pentru a explica schimbarea ce apare în cursul curei psihanalitice, Lagache este de părere că introducerea conceptului de degajare este absolut necesară. Astfel, el abordează chestiunea degajării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Astfel, „fantasmele inconștiente de identificare” reprezintă o parte esențială în construirea eului în relație cu celălalt. Identificarea constituie punctul de pornire al unei relații obiectuale, precum și o apărare esențială împotriva absenței obiectului, pentru a deveni mai apoi „calea regală a detașării libidoului de obiecte” (Florence, 1978). Istorictc "Istoric" Din perspectiva psihanalizei și a inconștientului, noțiunea de „identificare” este studiată de Freud în Interpretarea viselor (1900/1967). Termenul apare pentru prima dată în manuscrisul L (2 mai 1867), atunci când Freud descoperă la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]