4,214 matches
-
sporite, ei au Început să neglijeze problemele de rentabilitate, de organizare a gospodăriilor. În special cercetările lui Liebig și rezultatele obținute de el cu aplicarea Îngrășămintelor chimice, au atras lumea fermierilor asupra problemelor de ordin tehnic. A venit Însă și dezamăgirea. Concurența transoceanică a adus În pragul falimentului mai multe Întreprinderi agricole. Pe acea vreme mi-am imaginat un stat izolat de restul lumii, lipsit de orice mijloace de transport publice, situat În jurul unui mare și singur centru de consum. Problema
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
După ieșirea la toaletă, Țurcanu s-a întors și a declanșat bătaia generală, în care Popa nu a reușit să distingă cine pe cine bate. Afirmă că, după încetarea bătăii, au fost împărțiți în două tabere și că a trăit dezamăgiri teribile din această cauză. Din 'comitetul' agresorilor făceau parte Zaharia și Juberian, dar și PBuliman avea să moară la scurt timp după această confruntare, dovedind cruzimea torturilor din Suceava. Păvăloaie ori Măgirescu, foști colaboratori direcți de-ai săi. Enumeră câteva
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
senzația că s-au transferat dintr-o închisoare în alta, în loc să se elibereze. Nu este de neglijat nici explicația nedepășirii traumei suferite, întrucât șocurile și rușinea îndurate în timpul acțiunii au fost suficient de puternice încât să inducă o stare de dezamăgire viscerală față de natura umană și de destinul lor. Ei și-au refulat amintirile traumatizante, nedorind să le dezgroape, și reprezintă majoritatea supraviețuitorilor după 1989, dar, deși suferinzi și dezamăgiți la rându-le, nu au refuzat cu totul contactul cu lumea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în afaceri! Am rămas cu un sentiment de vinovăție ce nu mi-a dispărut complet nici până acum; mi-am cerut scuze a doua zi, dar nivelul meu subtil bănuiesc că avusese de pierdut. Pe chipul doctoriței Katia am citit dezamăgirea. Și de data aceasta am căutat lucruri deosebite: așadar, m-am uitat după suveniruri, după cadouri, am fost în cercetarea tuturor subiectelor ce se puteau încadra la curiozități. M-am oprit îndelung pe la magazinele de bijuterii, deoarece voiam să cumpăr
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
este a cincea convorbire. Nu am terminat de discutat despre administrația Emil Constantinescu. Și, trebuie să spunem, cred că veți fi de acord că această administrație a debutat cu foarte mari speranțe și a sfâr‑ șit printr-o foarte mare dezamăgire. Mi-amintesc că era la două sau trei luni după ce Emil Constantinescu se mutase la Cotroceni, când a avut loc un Congres al Alianței Civice, în Piața Amzei, la fostul teatru de copii, în tinerețea mea acolo fusese sala Studio
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
regimul lui Constantinescu. Și lumea mă oprea și-mi spunea : „Îl vedeți pe domnul Constantinescu ? Doamnă, spuneți-i că nu se mai poate. Spuneți-i că-mi pare rău că l-am votat !“. Deci, pe de o parte, era o dezamăgire generală, pe de altă parte, dezamăgirea era centrată pe persoana lui. Pentru că așa se întâmplă când alegi pre‑ ședintele direct : există iluzia că președintele poate să rezolve o mulțime de lucruri. Situația la care se ajunsese în anul 2000 nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
oprea și-mi spunea : „Îl vedeți pe domnul Constantinescu ? Doamnă, spuneți-i că nu se mai poate. Spuneți-i că-mi pare rău că l-am votat !“. Deci, pe de o parte, era o dezamăgire generală, pe de altă parte, dezamăgirea era centrată pe persoana lui. Pentru că așa se întâmplă când alegi pre‑ ședintele direct : există iluzia că președintele poate să rezolve o mulțime de lucruri. Situația la care se ajunsese în anul 2000 nu era vina lui. Responsabili, în primul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
trebui să mai creadă într-una din mincinoasele miragii ale idealurilor. Stăm la o răspântie; pe nici unul din drumurile ce se desfășoară în fața noastră noi nu putem păși cu acea pasionată încredere; singură creatoare, căci pe rând am încercat amarul dezamăgirilor. Am crezut în revoluție și am văzut atâți madgeari transformând ideea purificării prin distrugere într-o simplă acțiune ce se cotează la bursa politică. Am crezut în frumusețea jertfei noastre făcută cu tot elanul, pentru neamul acesta din care facem
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
încă adresa mea, neavând până în prezent un hotel rezervat. În orice caz, puteți obține adresa mea prin Puech. Cu toată graba, prietenul dvs.ș,ț Geo Widengren Omagiile mele dnei Eliade! IIItc "III" Uppsala, 7/6 1953 Dragă prietene, Ce dezamăgire că nu v-am întâlnit la Paris! Puech mi-a dat scrisoarea dvs., iar eu i-am încredințat cartea pe care o adusesem pentru dvs. Acum, dezlegarea enigmei adresei false mi-a devenit perfect limpede. Scrisul se ștersese puțin și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
citit, n-am văzut ce semnez. După ce-au plecat, am înțeles sensul celor citite, că mi se comutase pedeapsa de la articolul 1, litera c, la sentința de muncă silnică pe viață, și în primele momente am simțit o adîncă dezamăgire: schimbasem o clipă de sublim pe o viață de sclavie. Apoi însă m-am bucurat. Am început să sper că ei nu vor mai rămîne la putere pînă la sfîrșitul zilelor mele". Se vor întîlni în septembrie 1998, la Giurgiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îmi pierdusem candoarea și mă înrăisem. Ca și Alexa Pop, care uitase numele studenților ce-i dăduseră armele, nici eu nu mi-am amintit vreodată numele prietenilor mei. În ciuda anchetelor dure, nu am izbutit să furnizez Securității nici un complice. Spre dezamăgirea lui Voicu, nu aveam structură de denunțător". Toată grozăvia anchetelor a suportat-o prin buna și atenta grijă a paznicului de noapte la un cămin de studenți (perioadă în care l-a cunoscut și admirat pe Horia Sima faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la Columbia blocate, ce-i drept, și o perioadă bună în care nu își va mai permite să se distreze fără să se uite la bani, așa cum obișnuise tot timpul să facă. Dar nu asta îl va irita, ci singurătatea. Dezamăgirea de a nu își găsi pe cineva cu care să-și împartă până și cele mai mici bucurii la cei puțin peste treizeci de ani împliniți începe să-și spună cuvântul. Aventurile îl secătuiesc din ce în ce mai mult de energie și îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și al doilea an după „răsturnare”, vechii activiști și „actori” ai căzutului regim se retrăseseră În „găurile lor”, destabilizați ei Înșiși și Încercând să-și șteargă urmele - desigur, fiecare după fostul său post, vinile trecute și propria-i ambiție sau dezamăgire politică. Faptul că unii dintre ei au revenit Într-un fel sau altul la putere, mai ales cei din „eșalonul doi”, cum se spune, dar și un Iliescu, de exemplu, nu a fost pentru că „n-au ascultat sfatul” dlui Liiceanu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un risc al adaptării. Ea nu coboară ca o zeiță, din cerurile speranțelor noastre, libertatea este aproape o profesiune, o meserie, o vocație! Aceasta, milioane de Români o Învață azi pe propria lor piele, acumulând alte și alte suferințe și dezamăgiri după cele Îndurate sub comuniști. Nu, Întârzierea noastră În această criză - care devine tot mai „suspectă” pe măsură ce se eternizează! - nu se datorește numai „relelor” nu puține și majore ale societății sau ale celor care au puterea, Într-un moment sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În literatură, a fost Îmbibată de această necesitate adâncă, de acest miracol, al unei legături strînse, profund intime, Între două persoane care nu cultivă relații sexuale și, dacă e adevărat că această nevoie - misterioasă, neprofitabilă! - mi-a adus nu puține dezamăgiri și răni care s-au vindecat greu, e adevărat că Prietenia, aceea, cu majusculă, m-a asistat și ajutat În ceasurile mele cele mai grele, mai năucitoare. Și nu e Întâmplător că atunci când am cunoscut un tinerel ușor spân, Îmbrăcat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se miza, din partea „opoziției”, au ajuns În sfârșit la putere, cu corifeii lor cu tot, În frunte cu profesorul de geologie Emil Constantinescu (care a avut amabilitatea de a deschide balconul ce dădea spre facultatea sa „Pieței Universității”Ă, și dezamăgirea a suflat Încă o dată cu putere peste Întreaga suflare românească: nu numai peste exaltații care au adus la putere Convenția Democrată. Dar... și aceasta era cumva previzibil; cum să scoți de pe un an pe altul o societate, o țară aflată În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
te dezamăgește sau te Înșală, nemulțumirea și revolta vor fi la Întâlnire! Dar dacă o face „al tău”, cel În care ai crezut, cu un plus de credință și poate de naivitate, furia se poate transforma În cea mai adâncă dezamăgire, acolo unde rodește uneori cinismul. Și aceasta s-a văzut curând: Ion Iliescu, care În toamna lui ’96 trecea drept un valid „cadavru politic”, a fost ales și chiar de unii care Îl combăteau Înverșunat, iar marele Partid al Ardealului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sunt mai sinceri În romanele lor decât În jurnalele pe care le țineau la zi, și-l dădeam ca exemplu pe contele rus Tolstoi. Toutes proportions gardées, mi se Întâmplă același lucru și prezentele volume de memorii atestă aceasta, spre dezamăgirea multora care se așteptau probabil la un plus de detalii biografice, sentimentale, la o mai vivace luare de poziții - nu numai sociale! -, la o mai radicală dezgolire a persoanei autorului, indiscreții și portrete În vitriol, dezvăluiri infamante, reglări de conturi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am fost fericit În „labirintul tinereții” - Bacovia e mai aspru, el vorbește de „liceu, cimitir al tinereții mele” și dacă unii interpretează acest vers ca un protest la formele de Învățământ, eu Îl decriptez ca pe un clar semnal al dezamăgirii vârstei, În generalitatea ei. Sigur, m-am „bucurat de tinerețe”, o bună doză de vitalitate și inconștiență te ajută de obicei să ieși din aproape orice impas. Dacă aș vrea să duc paradoxalitatea până la capăt, aș spune că, de fapt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un război civil a descalificat moral Puterea și, În primul rând, pe Iliescu. Occidentul privea cu uluire la ceea ce se Întâmplă. În primul moment, revoluția română suscitase un val de simpatie În Întreaga lume. Cu atât mai puternică a fost dezamăgirea, odată ce notele false s-au Înmulțit. Iar „mineriada“ din iunie a pus capac la toate. Prin voia propriilor conducători — mai preocupați de viitorul lor decât de viitorul țării —, România s-a autoizolat. Firește, conducătorii puteau să spună că cei mai mulți dintre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
atât mai mult cu cât „patrulaterul roșu“ se hrănise nu În mică măsură din ostilitatea Întreținută față de revendicările maghiarilor. Speranțele suscitate de schimbare au fost imense, chiar dacă, trebuie spus, un mare număr de români Își exprimaseră prin vot mai curând dezamăgirea față de P.D.S.R. decât simpatia pentru Convenție. România urma să se angajeze pe un drum nou, opus celui practicat până În 1996. Aceasta Însemna aderarea fără rezerve la valorile occidentale și la alianța cu Vestul; integrarea cât mai rapidă În N.A.T.O.
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sunt mai ușor de făcut decât reformele efective. Este riscant să-ți faci iluzii: riști să fii chiar mai dezamăgit decât e cazul. Din păcate, guvernarea Convenției și a aliaților ei a sfârșit prin a stârni o și mai mare dezamăgire decât regimul Iliescu, dat fiind că și speranțele fuseseră mai mari, și răbdarea românilor prea mult timp pusă la Încercare. Ar fi nedrept să spunem că lucrurile au mers mai prost. În unele privințe, ele au mers ceva mai bine
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
păr? Am sărutat-o iarăși pe gură. Iar ea s-a conformat și mai insistent de data asta. Am fost brusc întrerupți de mobilul meu. L-am ignorat. Am continuat să ne sărutăm, dar deja mă încerca un sentiment de dezamăgire - nu exista nici o șansă să se mai întâmple ceva în baia asta, acum -, iar telefonul a continuat să vibreze în buzunarul de la spate până n-am avut încotro și a trebuit să răspund. Aimee a reușit în sfârșit să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-am spus dintr-odată. Pământul de sub noi era burdușit cu cadavre, iar unul dintre ele evadase. Asta lăsase brazda lipicioasă. Chestia care se târâse spre casă. Larma copiilor care se jucau undeva în vecini - strigătele lor de surpriză și dezamăgire asociate cu viața - m-au calmat pe moment, iar Xanax-ul mi-a sporit fluxul sanguin într-atât încât puteam inspira și expira fără să mă doară pieptul. - Am alunecat pe chestia asta azi-noapte, am zis în cele din urmă, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi s-a înmânat un alt joint și am tras un fum pe cinste, m-am gândit în aburii marijuanei: cât de ... straniu...după care gândurile au deraiat spre Aimee Light și am simțit un vag impuls sexual urmat de dezamăgire, combinația obișnuită. Siluetele femeilor se distingeau în bucătărie, vocile lor distante și estompate, un fundal plăcut al conversației bărbaților. Bărbații erau dichisiți și fără burtă, cu părul scump vopsit și fețele netede, fără riduri, așa că nici unul dintre noi nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]