3,973 matches
-
promițători absolvenți ai facultății de matematică-mecanică. Ca să ne dăm seama de calea creației științifice a lui Eugen Grebenicov vom numi doar câteva activități ale sale: asigurarea telecomunicațiilor în cosmos, teza de doctor abilitat s-a numit „Studii calitative ale ecuațiilor diferențiale în mecanica cerească”, a lucrat la Universitatea „Patrice Lumumba” din Moscova, exercitând funcția de șef al catedrei de matematici, a fost șef al laboratorului de matematică a institutului de fizică al Academiei de Științe din URSS, în ultimii ani e
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
motoarelor electrice. Întreruptoarele sunt fi prevăzute și cu un releu termic. Acesta funcționează pe principiul termo-bimetalului, oferind o protecție temporizată la deschidere, în funcție de suprasarcină. Întreruptoarele automate pot fi prevăzute și cu releu de detecție al curenților reziduali, numită și protecție diferențială, care detectează posibilele scurgeri de curent spre exteriorul circuitului. Această protecție măsoară suma curenților prin cele trei faze, care în condiții normale trebuie să fie zero, orice altă valoare (peste un anumit prag reglabil) ducând la alarmare sau întreruperea circuitului
Întrerupător automat () [Corola-website/Science/311124_a_312453]
-
în acest proces. Considerând procese cvasistatice și stări cu parametri infinitezimal apropiați se poate scrie: formula 3 Folosind: formula 4 se poate exprima DQ în funcție de parametrii de stare geometrici ("x ... x") și de cel negeometric ("x"): formula 5 Expresia (A) este o 1-forma diferențială sau - în limbajul vremii lui Carathéodory - o formă Pfaff. O formă Pfaff se zice "integrabilă", dacă există funcții "F(x, x ... x") și μ("x, x ... x") ≠ 0 astfel încât formula 6. μ("x ... x") se numește atunci factor integrant al formei
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
factor integrant al formei DQ. Un factor integrant este definit până la înmulțirea cu o funcție arbitrară de F. Pentru "n=1" (forma consistă din doi termeni) orice formă DQ este integrabilă: drept funcție F servește orice integrală primă a ecuației diferențiale <br>formula 7 Pentru "n ≥ 2" funcțiile "Y ... Y" trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru ca forma să fie integrabilă (corespunzând cerinței ca derivatele față de x, x ale lui "(1/μ)Y", respectiv "(1/μ)Y" să fie egale). Aceste condiții sunt
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
să fie integrabilă (corespunzând cerinței ca derivatele față de x, x ale lui "(1/μ)Y", respectiv "(1/μ)Y" să fie egale). Aceste condiții sunt exprimate de Teorema de integrabilitate a lui Frobenius, care se scrie elegant în limbajul formelor diferențiale: formula 8 Pentru "n=2" aceasta înseamnă:<br>formula 9 În limbajul analizei vectoriale, câmpul de vectori cu componente "Y,Y,Y" este ortogonal în fiecare punct "(x,x,x)" pe "rotorul" său. Se numește "soluție" a ecuației "DQ" = 0 orice mulțime
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
configurație geometrică a sa plecând de la orice stare inițială: într-adevăr, în ecuația:formula 13 după ce exprimăm pe y ca funcție de y și de ceilalți parametri geometrici, pentru orice drum care unește parametrii geometrici inițiali cu cei finali, obținem o ecuație diferențială pentru y, care se poate (în general) rezolva. Deci sistemul compus poate fi considerat el însuși drept sistem simplu; deci cantitatea de căldură DQ transmisă lui admite un factor integrant, notat "μ(y, ξ ... η ... η)". Se poate astfel scrie
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
Lema lui Carathéodory este un element important în construcția entropiei ca funcție de stare, pornind de la principiul al doilea al termodinamicii. Ea arată cum se poate obține din expresia diferențială a căldurii o familie de suprafețe în spațiul parametrilor sistemului, de-a lungul cărora entropia este constantă. Demonstrația acestei Leme a fost multă vreme socotită un obstacol dificil în expunerea termodinamicii după Carathéodory. Datorită însă atât eleganței prezentării care se
Lema lui Carathéodory (termodinamică) () [Corola-website/Science/311275_a_312604]
-
construcția suprafețelor de entropie constantă, se folosește o versiune mai restrânsă (P2') a principiului (P2), în care ne mărginim la procese adiabatice "cvasistatice" (reversibile). Cantitatea de căldură transmisă într-un proces cvasistatic unui sistem simplu Σ este dată de 1-forma diferențială: formula 1 unde "Y" ≠ 0 în întregul domeniul de interes, "x", "x", ... ,"x" sunt parametrii (negeometric și geometrici) care descriu complet starea sistemului, iar "Y", "Y", ... , "Y" sunt funcții cel puțin de clasă C de acești parametri. Forma DQ se zice
Lema lui Carathéodory (termodinamică) () [Corola-website/Science/311275_a_312604]
-
stare σ cu parametri (x, x, ... x) în D. În mod explicit, dacă unim două puncte P,P din D printr-o curbă oarecare Γ: (x(t), x(t)..., x(t); 0 ≤ t ≤1) cuprinsă în D, putem rezolva ecuația diferențială pentru x(t) dată de condiția DQ=0, pentru valori inițiale x0(0) astfel încât (x0(0),P) este în D și putem prelungi soluția de-a lungul lui Γ până la P. Lema lui Carathéodory este: Condiția (P2') este evident necesară
Lema lui Carathéodory (termodinamică) () [Corola-website/Science/311275_a_312604]
-
generală pornind de la suma voințelor individuale. Kenneth Arrow va dovedi, drept urmare, că această imposibilitate este inerentă oricărui sistem de vot: "Teorema imposibilității lui Arrow." În 1786, Marchizul de Condorcet a lucrat din nou în domeniul matematicilor (calcul integral și ecuații diferențiale), arătând un nou mod de tratarea calculelor infinitezimale. Aceste lucrări nu au fost, însă, niciodată publicate. În 1789, a publicat "Viața lui Voltaire", în care s-a dovedit tot atât de opus bisericii ca și Voltaire. A publicat douăzeci și patru de articole despre
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
sau "înfățișare". Același înțeles cu "funcție olomorfă" îl au și sintagmele "funcție analitică" sau "funcție regulată". Funcțiile olomorfe alcătuiesc obiectul de studiu principal al analizei complexe, având o serie proprietăți utile. O proprietate a oricărei funcții olomorfe este îndeplinirea ecuațiilor diferențiale "Cauchy-Riemann", care sunt necesare și suficiente pentru ca funcția să fie olomorfă. Pentru fiecare funcție olomorfă formula 11, având părțile reale și imaginare deci definite la rândul lor ca funcțiile reale formula 12 și formula 13, rezultă: O altă proprietate importantă este, că pentru
Funcție olomorfă () [Corola-website/Science/311291_a_312620]
-
de origine germană. Ei au cultivat interesul precoce al Sofiei pentru matematică și l-au angajat ca profesor particular pe A.N. Strannoliubski (un cunoscut promotor al dreptului la învățământ superior pentru femei), care i-a predat lecții de calcul diferențial și integral. În aceeași perioadă, Sofia a luat contact cu cercurile nihiliste din Moscova. Cu tot talentul ei evident pentru matematică, nu și-a putut finaliza studiile în Rusia. În acea perioadă femeile nu aveau voie să studieze în universitățile
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
folosit pentru a merge de la Lagrangianul la formularea Hamiltonianul de mecanicii clasice . În termodinamica este de asemenea folosit pentru a obțineentalpia și Helmholtz și Gibbs energiile (gratuite) deenergie internă . El este, de asemenea namegiver a polinoamele Legendre , soluții la ecuații diferențiale Legendre , care apar frecvent în aplicații de fizică și inginerie , de exemplu, electrostatica . Legendre este cel mai bine cunoscut că autor al elementelor de géométrie , care a fost publicat în 1794 și a fost lider textul elementare cu privire la tema de
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
funcțiile beta și gamma . Am creat qualques instrumente de bază de analiză , care s-au dovedit atât de util pentru fizicieni și matematicieni , care transportă numele lui de atunci . Printre acestea se numără funcțiile Legendre , care sunt soluții ale ecuației diferențiale Legendre Soluțiile acestei ecuații polinomiale valori întregi pozitive ale n sunt cunoscute sub numele de polinoame Legendre . Legendre concentrat o mare parte a eforturilor sale de a reduce integralele eliptice , de exemplu , sub formă de cuadratura , unde R este o
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
malign poate avea și arii cu fibre de colagen. 2)" Neurinomul malign" este adesea dureros. Își are originea întotdeauna într-un trunchi nervos. Histologic, celulele sunt dispuse rareori în mănunchiuri paralele distincte. 3)" Sarcomul sinovial monofazic cu celule fuziforme" diagnosticul diferențial este dificil. Pentru sarcomul sinovial pledează localizarea juxtaarticulară și afectarea unui nodul limfatic regional. 4)" Leiomiosarcomul" este luat în considerație atunci când conține arii cu celule fuziforme. 5)" Tumora desmoidă" are aspect histologic asemănător cu FS de gradul 1 (bine diferențiat
Fibrosarcom () [Corola-website/Science/312399_a_313728]
-
în Uniunea Sovietică. De asemenea, conceperea planurilor de învățământ și elaborarea programelor analitice ale disciplinelor de studiu s-au făcut în spiritul modern al epocii. Profesorul Gh. Gheorghiev a contribuit la angajarea în activitatea de cercetare științifică în domeniul geometriei diferențiale și al matematicilor, în general, a numeroși tineri talentați. A condus circa 30 teze de doctorat în domeniul geometriei diferențiale și unii dintre doctoranzii săi s-au afirmat ca personalități științifice recunoscute în cercetarea științifică geometrică. Profesorul Gheorghiev s-a
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
în spiritul modern al epocii. Profesorul Gh. Gheorghiev a contribuit la angajarea în activitatea de cercetare științifică în domeniul geometriei diferențiale și al matematicilor, în general, a numeroși tineri talentați. A condus circa 30 teze de doctorat în domeniul geometriei diferențiale și unii dintre doctoranzii săi s-au afirmat ca personalități științifice recunoscute în cercetarea științifică geometrică. Profesorul Gheorghiev s-a pensionat în anul 1975, rămânând (cu unele intreruperi) profesor consultant la Facultatea de matematică până la deces, în 28 iunie 1999
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
tratate. La Tomsk, de exmplu, au fost efectuate mai multe lucrări și disertații inspirate din opera sa. În activitatea sa nu s-a manifestat ca un savant "izolat". Problemele abordate de Gheorghiev impresionează prin varietate, acoperind numeroase domenii ale geometriei diferențiale și aplicațiilor în mecanică și fizică teoretică. A colaborat la elaborarea unui tratat de geometrie intitulat simplu "Curs de geometrie analitică" (Editura Tehnică, 1951), tratat recunoscut ca o carte de bază pentru studiul geometriei analitice clasice și al teoriei curbelor
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
tratat recunoscut ca o carte de bază pentru studiul geometriei analitice clasice și al teoriei curbelor și suprafețelor. Recunoașterea meritelor acestui tratat s-a realizat prin acordarea Premiului de Stat. A mai colaborat la realizarea unei cărți "Geometrie analitică și diferențială", aparută în două volume în 1968 și 1969 la Editura Didactică și Pedagogică. În această carte încep să se reflecte schimbările de concepție și de tehnică de investigare în ce privește studiul geometriei diferențiale. Ideile au fost finalizate în alte două cărți
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
colaborat la realizarea unei cărți "Geometrie analitică și diferențială", aparută în două volume în 1968 și 1969 la Editura Didactică și Pedagogică. În această carte încep să se reflecte schimbările de concepție și de tehnică de investigare în ce privește studiul geometriei diferențiale. Ideile au fost finalizate în alte două cărți, elaborate în colaborare: "Varietăți diferențiabile finit și infinit dimensionale", apărută în două volume în 1976 și 1979 la Editura Academiei Române, și "Geometrie diferențială", aparută la Editura Didactică și Pedagogică. În aceste volume
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
concepție și de tehnică de investigare în ce privește studiul geometriei diferențiale. Ideile au fost finalizate în alte două cărți, elaborate în colaborare: "Varietăți diferențiabile finit și infinit dimensionale", apărută în două volume în 1976 și 1979 la Editura Academiei Române, și "Geometrie diferențială", aparută la Editura Didactică și Pedagogică. În aceste volume, noțiunea dominantă în studiul geometriei diferențiale este cea de varietate diferențială, cu toți operatorii algebrici și diferențiali legați de această noțiune, iar conexiunile liniare, concepute ca operatori de derivare, joacă un
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
alte două cărți, elaborate în colaborare: "Varietăți diferențiabile finit și infinit dimensionale", apărută în două volume în 1976 și 1979 la Editura Academiei Române, și "Geometrie diferențială", aparută la Editura Didactică și Pedagogică. În aceste volume, noțiunea dominantă în studiul geometriei diferențiale este cea de varietate diferențială, cu toți operatorii algebrici și diferențiali legați de această noțiune, iar conexiunile liniare, concepute ca operatori de derivare, joacă un rol esențial în investigarea proprietăților geometrice ale varietăților diferențiabile. În particular, rezultatele din geometria riemanniană
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
colaborare: "Varietăți diferențiabile finit și infinit dimensionale", apărută în două volume în 1976 și 1979 la Editura Academiei Române, și "Geometrie diferențială", aparută la Editura Didactică și Pedagogică. În aceste volume, noțiunea dominantă în studiul geometriei diferențiale este cea de varietate diferențială, cu toți operatorii algebrici și diferențiali legați de această noțiune, iar conexiunile liniare, concepute ca operatori de derivare, joacă un rol esențial în investigarea proprietăților geometrice ale varietăților diferențiabile. În particular, rezultatele din geometria riemanniană clasică își găsesc locul potrivit
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
dimensionale", apărută în două volume în 1976 și 1979 la Editura Academiei Române, și "Geometrie diferențială", aparută la Editura Didactică și Pedagogică. În aceste volume, noțiunea dominantă în studiul geometriei diferențiale este cea de varietate diferențială, cu toți operatorii algebrici și diferențiali legați de această noțiune, iar conexiunile liniare, concepute ca operatori de derivare, joacă un rol esențial în investigarea proprietăților geometrice ale varietăților diferențiabile. În particular, rezultatele din geometria riemanniană clasică își găsesc locul potrivit. Rezultatele științifice ale prof. Gheorghiev au
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
riemanniană clasică își găsesc locul potrivit. Rezultatele științifice ale prof. Gheorghiev au fost citate și folosite de numeroși cercetători din lumea întreagă, în note și memorii, teze de doctorat, monogafii si tratate. A abordat teme de cercetare științifică din geometria diferențială euclidiană (rețele pe suprafete, câmpuri de vectori pe suprafețe), geometria diferențială afină și proiectivă (câmpuri de conuri, configurații Myller), geometria diferențială a varietăților modelate de spații Banach, teoria grupurilor Lie, teoria G-structurilor și generalizări ale acesteia. Circa 30 de tineri
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]