43,048 matches
-
apreciază Radu F. Alexandru, potrivit unui comunicat de presă. ”Recitalul” oferit de ministru a făcut deliciul celor prezenți, iar mass-media de azi reproduce în extenso, adaugând comentariile cuvenite, lista lungă a flagrantelor erori gramaticale cu care acesta și-a împănat discursul. Cu ani în urmă, ”domeniul” era controlat cu autoritate de pitorescul Marean Vanghelie, om care a evoluat lăudabil măcar în ceea ce privește familiaritatea cu limba maternă - astăzi, dl. Pop preia ștafeta și se instalează cu autoritate în fruntea listei corigenților la limba
Radu F. Alexandru: Liviu Pop l-a întrecut pe Vanghelie () [Corola-journal/Journalistic/44787_a_46112]
-
considerată o veritabilă marcă a aspirațiilor plasate mereu de-a curmezișului istoriei ale metafizicii irlandeze. Într-o formulă de-o complexitate adeseori deconcertantă, cartea următoare, Portret al artistului la tinerețe arată cât de radical a devenit, în doar câțiva ani, discursul lui Joyce. Monologul interior, fluxul conștiinței și chiar dezarticularea pronunțată din ultima parte a cărții aparțin unui autor care-și asumase tehnicile radicalismului modernist. Transpunerea Antoanetei Ralian a ținut cont tocmai de aceste mutații din creația lui Joyce, beneficiind și
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
Intrarea în Opoziție a schimbat discursul liderilor PDL, dar s-a păstrat aceeași normă: toată lumea atacă în aceleași puncte. Strategia de comunicare a democrat liberalilor, stabilită în laboratoarele partidului, încearcă să scoată în față trei puncte cheie care se regăsesc în toate declarațiile publice ale "greilor
Strategia PDL în atacul la Guvernul Ponta. Puncte cheie în discursul "greilor" () [Corola-journal/Journalistic/44940_a_46265]
-
PDL, dar s-a păstrat aceeași normă: toată lumea atacă în aceleași puncte. Strategia de comunicare a democrat liberalilor, stabilită în laboratoarele partidului, încearcă să scoată în față trei puncte cheie care se regăsesc în toate declarațiile publice ale "greilor" PDL. Discursul liderilor PDL se concentrează pe promisiunile pe care Ponta le-a făcut din momentul desemnării și subliniază ideea că toate aceste obiective pot fi atinse doar din cauza eforturilor și sacrificiilor politice ale PDL. Vasile Blaga și Emil Boc au avut
Strategia PDL în atacul la Guvernul Ponta. Puncte cheie în discursul "greilor" () [Corola-journal/Journalistic/44940_a_46265]
-
se concentrează pe promisiunile pe care Ponta le-a făcut din momentul desemnării și subliniază ideea că toate aceste obiective pot fi atinse doar din cauza eforturilor și sacrificiilor politice ale PDL. Vasile Blaga și Emil Boc au avut practic același discurs, dar în locuri diferite. Blaga a vorbit în Parlament, în timp ce Boc a rostit un dicuss de la sediul PDL. Și Elena Udrea este prinsă în schema gândită de strategii partidului în atacul la Guvernul Ponta. 1. Principalul punct de atac este
Strategia PDL în atacul la Guvernul Ponta. Puncte cheie în discursul "greilor" () [Corola-journal/Journalistic/44940_a_46265]
-
l-au acuzat în cor pe Victor Ponta de demagogie. "Care este încrederea pe care cetățenii României pot să o mai aibă între vorbele și angamentele dvs este o întrebare la care trebuie să răspundeți”, a criticat Vasile Blaga. 3. Discursul greilor PDL s-a focusat și pe durata scurtă a mandatului Guvernului Ponta. Emil Boc sau Elena Udrea i-au transmis premirului că nu există minuni și trebuie apelat la strategia PDL. "Mi-aș dori să trăiesc în acea țară
Strategia PDL în atacul la Guvernul Ponta. Puncte cheie în discursul "greilor" () [Corola-journal/Journalistic/44940_a_46265]
-
este foarte greu să se disponibilizeze fonduri pentru pensii, chiar așa mizerabile cum sunt, și cum că ne putem aștepta din lună În lună să nu mai primim nici ce avem acum. Și ne-am mai ales cu ceva. Cu discursuri sforăitoare și cu răspunsuri În coadă de furculiță din partea doamnei Simona Marinescu, doamnă care se străduiește prin orice mijloace să se implice cât mai mult În "imagine" pentru a rămâne pentru posteritate. Va rămâne dar cum?! Domnia sa și colaboratorii au
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
scrii memoriile, sau să muncești În cerc mai restrâns, fără să mai ai pretenția că mai poți organiza viața complicată a unei țări Întregi. Te bufnea râsul când Îi vedeai la televizor cum dormeau În sălile de ședință sau țineau discursuri agramate, chiar dacă se străduiau să exprime ceva. Excepții de la această regulă sunt puține, și fiecare În parte este chemat să se autoanalizeze corect și să spună: de aici dau locul unuia mai tânăr, iar eu am grijă ca acesta să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
termenul „plagiat“ e excesiv. Alții au sesizat că vehemența procesului e îndreptată nu atât înspre opera lui Nae Ionescu, cât împotriva „mitului“ său, la fel de puternic azi precum în perioada interbelică. În fine, s-a observat că tratările gen analiză de discurs, în cheie simplă, care cred că i-au găsit „șpilul“ în faptul „plagiatului“ ratează de fapt cheia fenomenului filozofic reprezentat de Nae Ionescu. Foarte interesantă este precizarea mai recentă a lui Mihai Șora, care repune prelegerile în contextul lor: „Pentru
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
capitol, unde faptul că misticul intră într-un teritoriu în care nu există timp și spațiu, interior și exterior, sus și jos este amintit într-o paranteză. Acesta este, de fapt, nu un loc comun al Misticii, ci al oricărui discurs despre mistică. În realitate, în capitolul „Mysticism and symbolism“, Underhill enunță doar, într-un simplu paragraf, faptul că experiența mistică nu poate fi descrisă direct prin exprimarea umană, dominată de imagistica spațială, și trebuie deci exprimată simbolic, aluziv, sugestiv. Nae
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
parte mi a dat, mie cel puțin, rezultate satisfăcătoare.“ Ce rezultă de aici? El recunoaște că a preluat teoria tipurilor din altă parte - din teologia mistică, putem adăuga - și că a aplicat-o în filozofie, domeniul în care se situează discursul său. Ce susține Marta Petreu? Că Nae Ionescu „își atribuie analiza ce va urma, și anume cea a tipurilor de mistici clasificați pe criteriul temperamentului“. Fără alte comentarii. Așa cum afirmase, Nae Ionescu nu preia mecanic această tipologie. El abordează cele
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
psihologie, mistică și magie, mistică și teologie, mistică și simbolism. 3. Cele patru teme nu sunt abordate din perspectiva teologiei mistice și a fenomenologiei actului mistic precum la Underhill, ci în mod explicit filozofic, cu instrumentele și limbajul metafizicii. 4. Discursul lui Nae Ionescu își are propria lui logică și consistență internă. 5. Pozițiile sale filozofice sunt diferite de cele ale lui Underhill, față de care se situează cel mai adesea polemic. 6. În timp ce demersul lui Nae Ionescu e deductiv, fiind redus
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
LoyolaBöhme, Hugo de Saint Victor, deus-theos, Sf. Tereza, numărul 3, tipurile de pelerinaj (Graalul, La Divina Commedia), Cântarea cântărilor, Richard de Saint Victor. Doar câteva dintre ele sunt absorbite textual, celelalte sunt adaptate creativ și asimilate organic în propriul său discurs. 9. Tratarea lui Nae Ionescu are numeroase elemente (idei, argumentări, exemple) care nu se întâlnesc la Underhill și care îi asigură nu numai relativa originalitate, dar și o superioritate teoretică. 10. Toate celelalte instanțe în care s-au indicat puncte
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
din prelegerea a V-a, Metafizic și științific, una (nr. 7) din prelegerea a VIII a, Scolastica, principiu dizolvant al metafizicii și una (nr. 5) din prelegerea a IX-a, Structurile ca esență a realității. Ele fac parte dintr un discurs care nu are legătură directă cu Introduction à la métaphysique sau cu ceea ce desfășoară Chevalier în paginile de unde au fost luate paralelele lor (pp. 77-86). Cu toate acestea, Marta Petreu susține că Nae Ionescu își face, pe seama lui Bergson, „nucleul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
diferite ad litteram, iar ultimul e folosit chiar pentru a corecta - eleatic - heraclitismul bergsonian. Cât despre cele cinci idei, lăsând la o parte generalitatea lor, acestea erau de mult timp - exact ca în cazul lui Underhill - un bun comun al discursului metafizic. Ele nu aparțin lui Bergson, care nici nu și le-a revendicat, ci erau predate în universități ca parte a patrimoniului metafizicii. Nae Ionescu le putea afla oriunde. Ultima (nr. 7) trimite imediat la bine cunoscuta distincție din 1858
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
prilejuit sau fecundat un gând. În alte cazuri influența se exercită prin reacție, contestare sau polemică. E o influență de grad secund. Nae Ionescu reacționează la o gândire care intră în conflict cu a sa și, în consecință, construiește un discurs divergent sau opus celui care l-a provocat. Exemplele sau tipologiile pe care le preia în acest proces sunt întru totul secundare gândirii pe care o desfășoară. Acest lucru îl confirmă Vasile Băncilă, discipolul care, poate, l-a înțeles cel
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
este prezența indusă, dedusă, uneori discretă, alteori agresivă, a poeziei. Se remarcă repetiția și enumerația, chiar la nivelul unei fraze: „Amintirile tale, iubiri, speranțe, singurătăți. Mai ales singurătăți. Crâmpeie din viața ta. Așa cum a fost.” (a se remarca și scurtcircuitarea discursului, propoziția devenind eliptică, non-predicativă. (Exact cum scria poezia un G. Benn!). Se cultivă figuri de stil precum oximoronul: albastrul ucigător, comparația și hiperbola, îngemănate: „Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor.” Repetiția are rolul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
este Mihu, dincolo de bărbatul înalt, ușor grizonat, cu ochii de un albastru ucigător? Dincolo de gesturile fine, de vocea caldă, de poeziile minunate pe care le scrie? Cine se află, dincolo de toate?” Stilistic, apar „noduri”, același cuvânt întrerupând și eliberând apoi discursul: „în inimă. În inima mea.” Sau: „Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie.” Prin intensitate, prin insistență, prin reluări, eul epic devine eu liric: „Tot eu sunt
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nebun. Privirea îmi aluneca peste alte și alte fotografii, tu vorbeai, eu te auzeam ca prin vis.” De două ori imperială, Claudia Mitră (există o dinastie iulio-CLAUDIANĂ romană, iar MITRA este un simbol al puterii religioase), își domină cu dezinvoltură discursul, datorând totul și nimic poeziei. De aici un text impecabil scris, ambiguu adesea, dar redactat la cea mai înaltă tensiune. Radiografia unui sentiment devastator este totală, iar reușita finală incontestabilă. Antiproza poetei devine o proză de cea mai înaltă calitate
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
teoretic, de la Paul Ricoeur și Johans Huizinga, până la Antonin Artaud, Gordon Craig, Vladimir Jankélévitch, Emile Durkheim, Fr. Nietzsche, Georges Poulet și G. Durand, integrând eficient lecturile din teoria literaturii și din exegeza anterioară a poeziei lui Emil Botta în propriul discurs critic; autoarea caută febril "ipotezele de lucru" pe care nu le lasă suspendate într-un simplu enunț, ci le argumentează, citind (și neforțând nimic) în perspectiva lor. În cazul unor eseuri precum Emil Botta: căderea din spectacol se caută, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
scenei, fără a supralicita nimic, o vibrație a rugăciunii, exprimată discret, într-un gest încremenit sau în "încărcătura harică" a crinului din poezia lui Emil Botta. Nu e puțin lucru a remarca fraza frumoa-să, liberă de încorsetările specifice adesea unui discurs analitic: Carmelia Leonte nu este nici în structuralism (deși, printre numele citate, figurează un R. Jakobson) și nici în "impresionismul" critic: fraze precum "Putem conchide că Emil Botta imaginează o lume exacerbată, frenetică unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de sensuri, idol sau fantoșă spre care converg evenimentele poetice. Un simbol. Dar pentru Emil Botta orice simbolistică devine un fel de arlechinadă într-un act, dincolo de care redundanța imaginilor transgresează planul imediatității. Urmând parcă lecția lui Jakobson, potrivit căreia discursul poetic are două caracteristici, ambiguitate și autoreflexivitate, poetul face din ambiguitate un registru de semne mereu schimbător, mereu altoit pe un altul care se depășește pe sine. Fantasma albă a imediatului se compune după regulile unui desen spațiat, fracturat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Și atunci, din spirit de conservare, își creează un metalimbaj ce îl oglindește pe primul, cu dorința perfidă de a-l anula; un joc de-a capul și pajura, când ambele fețe ale medaliei aduc nenorocul. De fapt, cele două discursuri primul auster și încărcat de suferință, al doilea încercând să îl ia cu preșul pe cel dintâi sunt la fel de valabile întrucât salvează poetul de primejdia mărturisirii exclusiv prin imaginea din oglindă, prin dispariție, prin refuz. Cele două moduri de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
realitatea morții. Personajele se dau drept altele pentru a crea o dublă realitate, analizabilă în oglindă: cea a jocului morții și a morții înseși. Ceea ce reușește poetul este o redefinire obsesivă, circulară a sentimentului sfârșitului. Bineînțeles că această dublare a discursului poetic presupune o ironie întoarsă spre sarcasm, dar antagonismul viață-moarte, declarat inițial cu emfază, se dovedește ușor solvabil. Moartea devine oglinda vie, măsura fierbinte a tuturor actelor noastre, de la naștere până la sacrificiu de sine. Alteori este pur și simplu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înalt de falsitate în meseria de a fi actor, în încercarea de a fi poet (care tot "actor" înseamnă s-a văzut din vechime pentru că își cultivă și își disciplinează stările creatoare, se ocupă de persuasiunea și de elocința propriului discurs). Este nevoie de un mare curaj în falsitate, de o moarte eroică în adevăr. Măștile suferă din cauza inadecvării la real. În funcție de gradul acestei inadecvări, se ajunge la comic, absurd, grotesc. Jankélévitch afirmă undeva, în Ironia, că adevărul trebuie rostit gradual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]