3,782 matches
-
Vinci, pentru a găsi o asemenea universalitate, o asemenea genialitate."! Admiratorii săi arată consideră că Le Bon face parte de grupul de gânditori iconoclaști și elitiști, care, de la Friedrich Nietzsche la Emil Cioran, au încercat să arate nihilismul și iraționalitatea dogmelor epocii în care au trăit. Încă din primele sale lucrări, Le Bon a avertizat occidentul despre pericolele unei suprapopulări, a criticat ravagiile colonizării, cerând respectarea tradițiilor și culturilor indigene, susținea necesitatea unui control al fluxurilor de migrare a populațiilor și
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
și infuzia lor cu influențe de la psihologia dezvoltării personale și motivaționala, medicina holistica, parapsihologie, studii ale conștiinței, fizica cuantică". Termenul de " "se referă la era astrologica a vărsătorului. Mișcarea New Age are ca obiectiv crearea "unei spiritualități fără granițe sau dogme ce îngrădesc". Militează pentru o viziune holistica, punând accent asupra faptului că mintea, trupul și sufletul sunt interconectate. Încearcă să creeze "o viziune asupra lumii care include atât știință, cât și spiritualitatea", adoptând atât știință convențională, cât și alte forme
New Age () [Corola-website/Science/312430_a_313759]
-
umanismului din Toscana, Vincenzo Viviani și Carlo Dați din Florența, Lorenzo Bellini din Pisa. Împreună reușesc să pună la adăpost manuscrisele orginale ale lui Galileo Galilei, suspectate de erezie de către tribunalele inchizitoriale. Spirit liber, neconformist, care nu făcea nicio concesie dogmelor Bisericii Catolice, el însuși intra în conflict cu Inchiziția și cu atotputernicul Ordin al Iezuiților. Bibliotecă să, deschisă publicului în anul 1747, dotată cu numeroase texte științifice în greacă și latină, tratate de medicină ale timpului, tipărituri și manuscrise, constituie
Antonio Magliabechi () [Corola-website/Science/309603_a_310932]
-
de lemn este cel mai perfid mod de a escamota adevărul, de a abate atenția, de a arunca praf în ochii cititorului, sau a auditorului în cazul discursului politic, în scopul inducerii în mintal a unei viziuni idealiste, a unei dogme ideologice, sau de a anihila un adevăr. Scopul ascuns al limbii de lemn este mistificarea realității și manipularea mintalului. Cei care se folosesc de limba de lemn manifestă cea mai mare teamă de adevăr. De aceea ei învelesc mereu minciuna
Limbă de lemn () [Corola-website/Science/309678_a_311007]
-
Efes au avut loc trei concilii (sinoade) bisericești: în 190 d.C. (conciliu convocat de Policrat pentru a fixa data sărbătoririi Paștelui), în 431 d.C. (sub împăratul Teodosiu al II-lea, la care s-a condamnat "nestorianismul" si s-a stabilit dogma întrupării lui Iisus Hristos) și în 449 d.C. (la care s-a susținut "monofizitismul"). Aria arheologică actuală cuprinde vestigii importante din perioada elenistică și romană (agora, forum, odeon, biblioteca lui Celsus, stadion etc), precum și din epoca bizantină (ruine de biserici
Efes () [Corola-website/Science/310039_a_311368]
-
cu normativ caracter, specific esteticii ce desemnează un ansamblu de norme sau reguli privind „nașterea“ sau „facerea“ poeziei, ori, în general, tehnica literaturii - cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc.» . Prima Poetică a fost semnată de Aristotel, în orizontul anului 330 î. H., axându-se pe conceptul de "mimesis" («arta - imitare a naturii»). Alte celebre arte
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
în germană și maghiară. În 1922, Reiter se alătură din nou cercului ""Ma"" din Viena, contribuind cu poezii, traduceri (din Arthur Rimbaud, Guillaume Apollinaire și alții ) și chiar cu două eseuri: "Vázlat: Társadalom, művész, művészet" (Schiță: Societate, Artist, Artă) și "Dogma, szkepszis, konstrukció" (Dogmă, Scepticism, Construcție). Aceste texte dezvăluie o personalitate matură, marcată de lecturile sale de filozofie și de studiile de filozofie, urmate la Universitatea din Viena. Dificultățile financiare îl obligă să se întoarcă la Timișoara în 1924, unde reia
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
maghiară. În 1922, Reiter se alătură din nou cercului ""Ma"" din Viena, contribuind cu poezii, traduceri (din Arthur Rimbaud, Guillaume Apollinaire și alții ) și chiar cu două eseuri: "Vázlat: Társadalom, művész, művészet" (Schiță: Societate, Artist, Artă) și "Dogma, szkepszis, konstrukció" (Dogmă, Scepticism, Construcție). Aceste texte dezvăluie o personalitate matură, marcată de lecturile sale de filozofie și de studiile de filozofie, urmate la Universitatea din Viena. Dificultățile financiare îl obligă să se întoarcă la Timișoara în 1924, unde reia activitatea de jurnalist
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
catolice, s-a interzis în mod oficial construirea de noi biserici catolice, iar unele dintre cele vechi au fost transferate bisericii ortodoxe. Au fost interzise școlile catolice, în schimb au fiind înființate școli de stat în care se învăța numai dogma ortodoxă. Preoților catolici li s-a impus să slujească numai în cadrul unor ceremonii aprobate oficial, iar catolicilor care doreau să se căsătorească cu ortodocși li se impunea convertirea. Nobilii catolici erau obligați să plătească o taxă suplimentară de 10% din
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
chiar dacă există și alte comunități ne-musulmane. Majoritatea turcilor sunt sunniți. Participarea la viața religioasă este mai scăzută în comparație cu alte state predominant musulmane, iar identitatea islamică tinde să se bazeze mai mult pe tradiția și pe moștenirea culturală, decât pe dogma religioasă. Sistemul guvernamental turc este bazat pe modelul european, fiind în favoarea existenței unui stat laic. Laicizarea Turciei a început în ultimii ani de existență ai Imperiului Otoman și a fost cea mai importantă și mai controversată reformă a lui Mustafa
Islamul în Turcia () [Corola-website/Science/309101_a_310430]
-
profetul Mahomed. Omul care conștientiza literele Coranului, având înțelepciunea Dumnezeiasca legată de natură, el însuși putea să ajungă la gradul Lui. De aici vine formulă faimoasa a hurufizilor: 'An al-Haqq!' (în arabă 'Sunt adevărul!', dar și de asemenea 'Sunt Dumnezeu!'). Dogmele esențiale ale ordinului sunt afirmate în cartea 'Cavidanname' a lui Năimi, după moartea căruia mișcarea nu s-a stins. Hurufismul a jucat un rol însemnat împotriva jugului timurid și dogmelor ortodoxe ale islamului. Dacă vom elibera hurufismul panteist de acoperirea
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
în arabă 'Sunt adevărul!', dar și de asemenea 'Sunt Dumnezeu!'). Dogmele esențiale ale ordinului sunt afirmate în cartea 'Cavidanname' a lui Năimi, după moartea căruia mișcarea nu s-a stins. Hurufismul a jucat un rol însemnat împotriva jugului timurid și dogmelor ortodoxe ale islamului. Dacă vom elibera hurufismul panteist de acoperirea religioasă-idealistică, rămâne doar motivul sau esențial alcătuit din umanismul și criticismul îndreptat asupra structurii feudalo-clericale și despotice a societății. Aceste elemente ale hurufismului se reflectă și ]n creațiile poeților clasici
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
se dizolve în natură lui Dumnezeu, dar pentru aceasta trebuie în primul rând să atingă desăvârșirea spirituală, ceea ce se obține doar prin iubire pură și înaltă. Astfel, plasând centrul de greutate al conștientizării lumii în sfera emoțională, deconectându-l de la dogmele formalistice și stagnate, sufizii accentuau importantă concentrării la om a tot ceea ce este omenesc: dragoste, libertatea simțurilor, ura față de banalitatea zilnică, bucurii obținute cu prețul abandonării libertății sufletești. În poezie, care avea o putere de influență extrem de fabuloasă asupra omului
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
lucrare despre mariologie în perioada carolingiană. Între 1959 și 1965 este profesor la Tübingen, unde devine coeditor al revistei "Tübinger Theologische Quartalschrift". În continuare, a deținut, timp de 20 de ani, la München, catedra de profesor de dogmatică și istoria dogmelor (1965-1985). Aici a fost coeditor al revistelor "Münchner Theologische Zeitschrift" și "Forum Katholische Theologie". În 1980 devine membru titular al Academiei Bavareze de Științe, iar în 2001, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit cardinal, pentru merite teologice
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
și dicționare și peste 400 de recenzii. Multe lucrări sunt traduse în alte limbi: italiană, spaniolă, portugheză, franceză, engleză, olandeză, maghiară și polonă. Și-a dovedit erudiția în domeniul istoriei teologiei prin coeditarea (din 1968), a celebrului manual de istoria dogmelor, "Handbuch der Dogmengeschichte", din care au apărut peste 50 de volume, dintre care două sunt ale lui Scheffczyk însuși: învățătura despre Creație și Providență și cea privind păcatul strămoșesc până la Augustin. Una din cele mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
Leo Scheffczyk cu cea a lui Joseph Ratzinger și a lui Hans Urs von Balthasar, ajunge la punctul culminant în tratatul teologic despre har, prietenia personală devenind aici o cheie pentru aprofundarea raportului dintre natură și har. Leo Scheffczyk, "Fundamentele dogmei. Introducere în dogmatică", Ed. Sapientia, Iași 2010 (L. Scheffczyk, A. Ziegenaus, "Dogmatica catolică", vol. I).
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
în literatura rusă, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe realiste, iar fabulele sale
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
față de iezuiți, a anticlericalismului său în general, și a debilitării Inchiziției spaniole, Carol al III-lea a fost un credincios catolic, și a arătat mult zel în încercarea sa de a-l convinge pe papă să proclame Concepția Imaculată ca dogmă necesară pentru mântuire.
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
Acesta mai susține că: „...asasinii, a căror legătură cu Templierii a fost dovedită pe baza documentelor istorice existente, s-ar putea să fi exercitat o oarecare influență asupra acestora servindu-le ca model sau cel puțin sugerându-le unele dintre dogmele și ceremoniile lor esoterice (...) în diverse etape ale istoriei lor, Templierii au încheiat diverse tratate și acorduri de prietenie cu Asasinii; putem crede că în acele perioade în care războiul nu se dezlânțuia cu maximă intensitate, este posibil ca între
Asasinii - sectă islamică () [Corola-website/Science/304934_a_306263]
-
Acceptat, deținând funcția de Mare Comandor al Francmasoneriei Americane din anul 1859 până în data morții sale 1891. În 1869 a fost unul din liderii de seamă ai Cavalerilor Ku Klux Klan (KKK). Faptul că Albert Pike este și autorul lucrării "DOGMĂ ȘI RITUAL", baza a Ritul Scoțian Antic și Acceptat al Masoneriei Universale, este speculat în mod neavenit în sensul că masoneria ar avea un caracter "satanist". Despre francmasoneria Albert Pike susținea în lucrarea să "DOGMĂ ȘI RITUAL" că: "Francmasoneria are
Albert Pike () [Corola-website/Science/304999_a_306328]
-
Pike este și autorul lucrării "DOGMĂ ȘI RITUAL", baza a Ritul Scoțian Antic și Acceptat al Masoneriei Universale, este speculat în mod neavenit în sensul că masoneria ar avea un caracter "satanist". Despre francmasoneria Albert Pike susținea în lucrarea să "DOGMĂ ȘI RITUAL" că: "Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoașterea sa fiind rezervată doar Maeștrilor..., iar cealaltă este publică..." Despre satanism din "DOGMĂ ȘI RITUAL" extragem: "Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu și misterios al celui ce
Albert Pike () [Corola-website/Science/304999_a_306328]
-
masoneria ar avea un caracter "satanist". Despre francmasoneria Albert Pike susținea în lucrarea să "DOGMĂ ȘI RITUAL" că: "Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoașterea sa fiind rezervată doar Maeștrilor..., iar cealaltă este publică..." Despre satanism din "DOGMĂ ȘI RITUAL" extragem: "Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu și misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineții! Este cel care aduce lumină și în toată splendoarea să intolerabila orbește pe cei slabi sau sufletele egoiste." În octombrie
Albert Pike () [Corola-website/Science/304999_a_306328]
-
se reîntoarce printre ai săi. Majoritatea cercetătorilor consideră acest pasaj ca pe o intenție de a-l așeza pe Zalmoxis, și prin el întreaga cultură geto-dacă în tradiția spiritualității grecești. Se descriu în continuare faptele lui Zalmoxis-omul după întoarcere: introducerea dogmei imortalității omului și alte rituri (tot de esență pitagoreică: ospețele comune) și actului retragerii într-o locuință subterană, urmat de apariții periodice ale sale. La încheiera pasajului chiar Herodot își exprimă neîncrederea în unele detalii exprimate de el, mai ales
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
este numit la 17 mai 1867 ca arhiepiscop de Kalocsa-Bács, la propunerea baronului József Eötvös. A jucat un rol important cu ocazia Conciliului Vatican I din anul 1870, fiind împreună cu George Strossmayer, Episcop de Diakovár, unul dintre faimoșii oponenți ai dogmei Infailibilității Papale, deși s-a supus hotărârilor Conciliului. Apoi, în Consistoriul din 12 mai 1879, Lajos Haynald a fost ridicat de papa Leon al XIII-lea la rangul de cardinal-preot, primind bereta roșie și titlul de "Santa Maria degli Angeli
Lajos Haynald () [Corola-website/Science/304791_a_306120]
-
conducerea Bisericii Evanghelice din Transilvania. A fost adeptul teologiei istorice, căutând contactul cu moștenirea lui Isus și încercând să înțeleagă drumul creștinismului în contextul istoric de până atunci. A fost adept al dreptului rațiunii de a sta mai presus de dogme neverificabile, în venire în catolicismul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, duhul omului având dreptul de a se desfășura liber așa cum spune și învățătura protestantă. Între anii 1876-1886 nu s-a putut opune ieșirii din Biserica
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]