6,536 matches
-
al Ligii Națiunilor, administrat de Franța. Ocupată de trupe britanice și franceze la începutul celui de al doilea război mondial, Siria își dobândește independența reală la 17 aprilie 1946; dar reamintesc că, încă din anii 1925-1926 lupta poporului sirian împotriva dominației străine, atinsese apogeul în timpul răscoalei din acei ani și a obținut retragerea forțelor străine de pe teritoriul său. Baas era un partid politic arab care susținea formarea unui stat arab socialist unic. Înființat în 1943 la Damasc de către creștinul Michel Aflaq
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
omenească și chiar asupra celor câteva modalități de gândire acreditate (în sensul acceptării lor exclusive) și asupra celor neacreditate (în sensul excluderii lor din spațiul "corectitudinii" gândirii). Putem vorbi, datorită acestei instituiri, despre o gândire formală constrângătoare și despre o dominație a faptului-de-a-gândi-formal (și, într-un sens strict instrumental, și a faptului-de-a-rosti corespunzător faptului-de-a-gândi-formal) asupra înseși gândirii, rostirii și făptuirii, socotite în întregul lor (nereduse la aspectul lor formal). Această dominație veritabilă dictatură ține blocate, într-un anumit orizont natural-istoric, toate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestei instituiri, despre o gândire formală constrângătoare și despre o dominație a faptului-de-a-gândi-formal (și, într-un sens strict instrumental, și a faptului-de-a-rosti corespunzător faptului-de-a-gândi-formal) asupra înseși gândirii, rostirii și făptuirii, socotite în întregul lor (nereduse la aspectul lor formal). Această dominație veritabilă dictatură ține blocate, într-un anumit orizont natural-istoric, toate componentele vieții omenești, legate de gândire (împreună cu celelalte fapte subiective), rostire și făptuire. O asemenea situație nu este împotriva "naturii umane"; dimpotrivă, ea a indus o anumită comoditate în traiul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de față: (1) în ce condiții gândirea a căpătat preeminență față de practicile omenești și cum a reușit ea, în fapt, să se detașeze de unitatea de viață umană căreia îi aparținea alături de practici?; (2) care este forma filosofică a acestei dominații și cum se poate exprima ea nu doar filosofic, ci și prin raportare la înseși unitățile de viață umană?; (3) prin ce semne se vestește toposul de dincolo de orizontul gândirii "autonome" (formale și justificatoare a propriei autonomii) și în ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
disciplinar sau categorial), vom zări și locurile de dincolo de ele. În plus, deși filosofia a părut întotdeauna un lucru cu totul nepractic, ea și-a insinuat regulile înseși convențiile judicativului constitutiv în toate ungherele unităților omenești de viață. Până la urmă, dominația gândirii autonome a ceea ce poate fi numit "sistemul convențiilor judicative" a căpătat un sens de generalitate maximă, raportat la om, la lumea vieții sale. Reducțiile ce vor fi operate vor scoate la iveală și fenomenul acestei extinderi; cu toate că demersul își
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unui asemenea fenomen. Lucrurile însele" ar fi, desigur, altele acum: ar fi tocmai cele care numai astfel pot fi: lucrurile însele. Dar nu putem ajunge la acestea înainte de a opera reducția judicativă asupra dictaturii judicativului, pentru a scoate la iveală dominația judicativului constitutiv, în sensul predeterminării oricărui fapt de gândire, rostire, făptuire din lumea logică, stăpână peste lumea vieții omului, sau, mai bine zis, peste o parte a sa care i se substituie întregului acesteia. Ceea ce înseamnă că "lucrurile însele" pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de "regula" judicativului constitutiv; un exemplu potrivit este filosofia lui Hegel. Dar dificultatea de a rupe firul judicativ al tradiției, turnată în întregul ei în formele specifice dictaturii judicativului, nu a fost depășită. Așa încât, dictatura judicativului repezintă încă "regimul" de dominație în sfera discursului. Reprezintă însă noțiunea și raționamentul veritabile condiții ale une revizuiri a temeiurilor judicativului constitutiv? Sunt ele bune semne pentru calea potrivită către înțelegerea condiționărilor sub care a căzut discursul, acelea ale unui logos formal? Tocmai cele două
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cel judicativ. Înțelegem că discursul de tip ontologic, cel veritabil, are ca "obiect" ființa (veșnic identică sieși) și căile (modalitățile) prin care aceasta "coboară" către ființare. Felul în care Platon a înțeles să poarte acest discurs covârșitor ontologic, dar neadecvat dominației judicativului constitutiv este surprins, de interpreții săi, prin sintagma "stilul aporetic platonician". De asemenea, în același stil aporetic, Unul, adică ceva ce poate fi gândit așa cum gândim "ființa veșnică", nu primește o caracterizare definitorie (cum va primi la Aristotel), pentru că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativă operată asupra dictaturii judicativului va putea conduce către acest sens de timp, pe care acum nu avem decât a-l bănui. În acest moment al cercetării, se poate spune doar atât, ca răspuns în registru metateoretic și pe linia dominației determinărilor formale ale judicativului la întrebarea de mai sus: logos-ul nu ne vorbește prin el însuși, atunci când încercăm cunoașterea "lucrurilor" prin forma "judecată" a gândirii, sau prin operațiile de constituire obiectuală ale conștiinței cunoscătoare la nivel judicativ, căci el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine negativul, de vreme ce a fost gândită, în comparație cu ființarea socotită vrednică întruchipare a realului (a ceea ce este), ca nimic. Recuperarea nimicului din ființă este o sarcină a gândirii. Dar prin îndeplinirea ei, gândirea trebuie să iasă din orizontul dictaturii judicativului, de sub dominația regulilor strict formale ale acestuia; așa încât, însăși ordinea discursului recuperator se schimbă fundamental față de cea a analiticii și dialecticii, ce reprezintă judicativul constitutiv. În plus, decurg dintr-o astfel de repoziționare a conștiinței interogative mai multe probleme, pe care filosofia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
știm, în logicile mai noi, acest principiu are o faimă pe care nu i-o poate asigura doar poziția sa în proiectul logicii-organon; i se asociază alte "rațiuni formale", proprii acestor sisteme mai noi de logică. În același sens al dominației formalului pot fi privite și "sfaturile" din Cartea a VIII a Topicii, date dialecticianului, pentru ca acesta să aibă succes în acțiunea sa de a pune în discuție, de a examina opiniile probabile, pentru a lămuri, în ultimă instanță, principiile, propozițiile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la iveală pentru a le evidenția potențialul lor de semnificație prin raportare la ființa-în-lume (omul pentru dictatura judicativului, Dasein-ul pentru analitica existențială) și aceasta am încercat până aici. Lipsa de sistematicitate în această întreprindere de scoatere la iveală se datorează dominației regulilor judicative, atât în demersul urmărit, cât și în cel prin care s-a operat. Dominația poate fi recunoscută, formal, în analitica existențială, la nivelul unei reducții judicative a dictaturii judicativului la verb ("este"). Cum știm, aceasta se structurează în funcție de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictatura judicativului, Dasein-ul pentru analitica existențială) și aceasta am încercat până aici. Lipsa de sistematicitate în această întreprindere de scoatere la iveală se datorează dominației regulilor judicative, atât în demersul urmărit, cât și în cel prin care s-a operat. Dominația poate fi recunoscută, formal, în analitica existențială, la nivelul unei reducții judicative a dictaturii judicativului la verb ("este"). Cum știm, aceasta se structurează în funcție de "lucrarea" timpului, ceea ce înseamnă că o veritabilă reducție de acest tip trebuie să ajungă la timp
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
disciplinei filosofice originare. Faptul că analitica și dialectica au ajuns la un moment dat să domine spațiul întregii discursivități constituie o dovadă a destinului judicativ al gândirii filosofice, o probă a "lucrării" judicativului chiar și în momente ale gândirii anterioare dominației sale recunoscute. Judicativul constitutiv, odată instituit și în orizontul filosofiei fapt semnificativ pentru că de acum se va manifesta o conștiință clară a sa și o recunoaștere directă a prezenței sale -, va ghida nu doar exercițiul filosofic primar și câteva cercetări
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
identitate constituită (prin timporizare) numai scăpând, cumva, de amenințarea timpului, mai bine zis a timporizării, operație care nu poate lua, în cazul subiectului, decât sensul chemării viitorului; ceea ce înseamnă o zăbavă, o neschimbare a determinărilor primite deja. Sustrăgându-se continuu dominației timpului, dar datorită relaxării constrângerilor temporale prin care subiectul ființează ca subiect, sustrăgându-se, cumva, propriei ființări, dar în așa fel încât aceasta, îmbogățită cu sensurile funcționale ale subiectului, să concentreze însăși identitatea unui subiect anume, acesta din urmă nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și amândouă, deși țin de elementele aspectului alethic, sunt semnificative și pentru cel funcțional (dat de structura originar judicativă S P). Totuși, în context judicativ, nici unul dintre aceste sensuri nu rămâne pur; în plus, se instalează, în mod necesar, o dominație a unuia dintre termeni: tocmai aici găsim unele motive pentru care timpul devine termenul prim, cel care stabilește perspectiva de preluare (reconstrucție) a sensurilor celorlalți termeni. Altminteri, timpul ar fi unul dintre termenii "așezați" la locul potrivit, poate chiar în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
accentuarea rolului reglator al ideologiilor formele desăvârșite ale gândurilor, rostirilor și făptuirilor de sens judicativ pentru "spațiul public", din ce în ce mai larg de-a lungul istoriei, fenomene precum: publicizarea, massificarea, plebeizarea. Sensul ultim pe care îl capătă toate aceste fenomene corespunde asigurării dominației unei părți a însuși spațiului public, asupra celorlalte părți, și ridicării la nivel de excelență a viețuirii umane în orizontul gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor, fapt care nu neagă, ci, dimpotrivă, pretinde "imaginarea" (constituirea imaginativă) a unui dincolo de acest orizont
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Celuilalt în propria-i ființă nu are nevoie de un intermediar în relația sa cu ființa însăși sau cu sine, atâta vreme cât Celălalt este timporizat ca survenire a viitorului "meu". Și, într-un fel, acest fapt are șanse de valabilitate: datorită dominației judicative, însă. Numai că aici nu mai este vorba despre ceva strict formal, așa cum este vorba, preeminent, în orizontul dictaturii judicativului, ci despre altceva: eveniment, act, survenire, ivire (din neant!), surprindere, cruzime (frăgezime), hybris generator de "nou", răsărire etc. Timpul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestea își pierd sensul (căpătat prin constituire judicativă) și pot căpăta un rost în acord cu propriul lor eveniment. Iată iarăși o încurcătură de sensuri judicativ-constitutive și non-judicative. Dar de aici trebuie să vedem nu ceea ce pretinde prima vedere, anume dominația celor dintâi sensuri asupra celorlalte, ci tocmai ceea ce abia se anunță vederii, apelând, de fapt, "conștiința" înțelegătoare a fenomenului "ivirii": non-judicativul însuși (prin sensuri ale sale încă aflate sub semnul constitutivității judicative). Dar cum mai este posibilă lumea, odată suspendată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o lungă perioadă a culturii (și istoriei) noastre ne-am găsit rostul în a ne vorbi fără încetare, elogiind "partea" noastră, și a făptui după o gândire ce și-a proiectat faptele doar după comandamentele dictaturii judicativului? Consecința directă a dominației judicativului constitutiv în planul cunoașterii de sine a omului este diferențierea acestuia față de celelalte ființări prin câteva trăsături "specifice". Acest fapt simplu, al diferenței dintre om și celelalte ființări, are rol "constitutiv" pentru întregul mod uman de a exista, inclusiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
instrumente (operații) prin care orice fapt omenesc este pus la locul său ("natural"), adică afectat de părtinire, ordonare și autorizare. Intervenția structurii judicative survenită prin timporizarea secundă este însă posibilă, în acest fel "copleșitor", dacă orice fapt din orizontul de dominație a acestei structuri-forme este subordonat ei. Or, acest lucru nu este posibil oricum, ci numai cu condiția ca timporizarea secundă să fie, în fapt (dar paradoxal!), prima și să o condiționeze pe cealaltă; sau măcar să reprezinte, într-un sens strict
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
regulativ. El ocupă astfel un spațiu pe care reducția operată până acum nu ni l-a scos la iveală: spațiul pre-operațional; fără să fie vorba despre o cantonare a logicului în acest loc. De fapt, acest loc este ținut sub dominația judicativă numai în măsura în care elementele sale pot fi formalizate și trecute sub condiția alethică; adică numai în măsura în care pot fi "logicizate". În acest sens trebuie interpretate și încercările de logicizare a "formelor prejudicative". Între acestea se află și construcția logică a lui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și favorizarea logos-ului formal, ceea ce corespunde părtinirii ca autorizare a autorizării, timpului care timporizează pentru a în-ființa (constitui) însăși autorizarea, constituie evenimentul prin care legiferarea judicativă devine dictatură a judicativului. Din acest moment, tot ce prinde chip în universul dominației judicative este după convențiile acestuia; iată sursa unei veritabile instituții judicativi, adică a unui corpus de norme care pun în forma proprie orice gând, rostire, făptuire. În privința gândirii, rostirii și făptuirii filosofice, sunt constituite cele două instituții despre care am
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ere noi în care drepturile și libertățile tuturor cetățenilor țării sunt garantate și respectate. Alături de armatele aliate și cu ajutorul lor, mobilizând toate forțele națiunii, vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub dominația străină. Români, De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independența împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul țării noastre. Cu deplină încredere în viitorul neamului românesc să pășim hotărâți
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
amicală în favoarea sa, acceptând formula uti possidetis, derivată din politica faptului împlinit 36. Deși refuza să dea curs cererilor austriecilor de cedare a Bucovinei, Poarta, mult prea slăbită de pe urma războiului abia încheiat, se afla în imposibilitatea de a-și susține dominația sa asupra acestui teritoriu cu forța armelor. De aceea, a căutat să-și atragă sprijinul marilor puteri europene, în special al Prusiei, Rusiei și Franței, pentru a respinge pretențiile austriecilor. Însă puterile europene nu i-au acordat sprijinul cerut, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]