5,717 matches
-
Dificultățile cele mai mari veneau în continuare din plan internațional, din cauza complicatelor jocuri diplomatice. Din aceste motive, sperându-se într-o reducere a presiunii externe, în urma rezultatului pozitiv al unui plebiscit pe tema venirii lui Carol la tronul României, Locotenența Domnească hotăra împreună cu guvernul condus de Ion Ghica, pe 29 martie, consultarea populației. Un rol important îl jucaseră în luarea acestei decizii explicațiile pe care I.C. Brătianu, sosit în țară cu două zile mai înainte, le oferea celor prezenți 352. Problema
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
propriile interese, Puterile Garante nu reușeau să ajungă la un punct comun asupra viitorului Principatelor decât cu două excepții: o nouă consultare în privința unirii și respingerea prințului străin 367. De această incapacitate decizională reușeau să profite guvernul român și Locotenența Domnească. Printre situațiile dificile cărora trebuia să li se găsească o rezolvare urgentă erau: criza alimentară din Moldova și întărirea capacității de apărare a țării. Dacă în primul caz se hotăra formarea unui comitet, alcătuit din soțiile, mamele și fiicele celor
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
de interne, situația găsită în localitate și sesiza numărul mare al antiunioniștilor, criza financiară, dezorganizarea administrativă, considerându-i pe evrei principalii responsabili pentru manifestările ostile guvernului. Lipsa banilor și haosul din administrație se regăseau în toate rapoartele trimise către Locotenența Domnească 484. Inexistența unor informații precise privind acceptarea sau refuzarea tronului de către Filip, urmată de ezitările lui Carol, remarcate și de presă, contribuiau și ele la aceste agitații. Sosirea la Iași a doi membri ai Locotenenței Domnești, L. Catargiu și N.
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
proiectul Unirii Principatelor dacă în fruntea acestora era ales un prinț indigen. După intervenția lui Christian Tell, care spunea la 1 mai 1866 că "mă pronunț cu națiunea"514, fără a fi fost însă mulțumit de textul propus de Locotenența Domnească, Nicolae Ionescu afirma, după ce-și exprima convingerea asupra caracterului irevocabil al Unirii, că momentul proclamării unui alt principe, pământean sau străin, trebuia amânat pentru a fi în acord cu dorințele Europei. Misiunea Adunării era, în opinia sa, doar votarea
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
cerea interzicerea construirii de spitale în oraș de către evrei 555. Încercarea de a limita pătrunderea acestora în Moldova, unde numărul lor se afla într-o permanentă creștere, era sesizabilă încă din deceniul patru al secolului al XIX-lea când Sfatul domnesc extraordinar al Moldovei părea a fi decis să realizeze o evidență mai clară a ocupațiilor avute de etnicii evrei din Moldova 556, fapt care provoca nemulțumirea acestora. Luând în considerare probabil contribuția pe care o puteau aduce evreii la dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
o comandă din partea "ministerului de înlăuntru" de a se ocupa cu ridicarea unui arc de triumf în capitală în onoarea comisarilor pe care Poarta îi trimitea în Principate 566 și nu în cele din urmă decretul semnat de membrii locotenței domnești de a acorda dreptul de împământenire tuturor străinilor stabiliți în țară care plăteau impozite și nu se aflau sub protecție străină 567, puteau fi considerate semne încurajatoare pentru comunitatea evreiască din Principate. Un idealist precum C.A. Rosetti, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
îi arăta și faptul că el fusese singurul proprietar din Fălciu care semnase pentru aducerea unui prinț străin 683. Nemulțumindu-se doar cu epistola trimisă liderului politic amintit, Mihail Kogălnicenau expedia, în primăvara aceluiași an, un nou protest către Locotenența Domnească în care-și exprima indignarea față de abuzurile electorale comise de prefect, dar și pentru nepublicarea listelor alegătorilor și nici a candidaților fapt care contribuise din plin la creșterea confuziei publice 684. Dincolo de subiectivismul celui care fusese primul sfetnic al lui
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
pentru o situație precum cea amintită, un lucru devenea însă cert, și anume că cei autonumiți "salvatorii de la 1866" încep să acumuleze tensiuni între ei în același timp cu reapariția pe scena politică a unora din cei pe care locotența domnească îi dăduse în judecată: generalul Florescu, Nicolae Kretzulescu, Mihail Kogălniceanu etc. Aceștia dar și alți colegi de-ai lor încep să apară tot mai des în public și să-și prezinte punctele de vedere cu privire la evoluția vieții politice românești 732
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
str. Eroilor, nr. 15, tel. 0264 450130 Librăria Humanitas "Nicolae Steinhardt", Str. Universității nr. 4, tel. 0264 439475 CONSTANȚA Librăria Cărturești (City Park Mall), B-dul Al. Lăpușneanu nr. 116C, City Park Mall, Parter, tel. 0341 462879 GALAȚI Librăria Humanitas, Str. Domnească nr. 45, tel. 0236 468822 IAȘI Librăria Casa Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr. 56, tel. 0232 270610 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232 412712 Librăria Esculap, B-dul. Independenței nr. 22, tel. 0232 270479 Librăria Avant Garde, str.
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
diferite daruri primite atât de la subalterni, cu ocazia numirii în funcții și, periodic, în cursul anului, cât și de la particularii care apelau la ei (pentru a-i susține în timpul judecății, a-i scăpa de pedeapsă ori a obține o favoare domnească). În a doua jumătate a secolului al XVI-lea fenomenul corupției era atât de răspândit încât linia de demarcație dintre darurile oficiale și cele neoficiale ajunsese tot mai labilă, sistemul darurilor ajungând atât de practicat încât făcea parte din arsenalul
Băncile şi corupţia by Costel Drumea () [Corola-publishinghouse/Science/353_a_573]
-
și frumos discurs, care face o impresie adâncă. 20.000 de oameni în curte, trupe etc. Sturdza răspunde. Alecsandri citește o poezie. Defilare a trupelor, apoi mare dejun la Seminar, 200 persoane, toasturi. Promenadă la biserică. Ora 2 la Biserica Domnească și la școală. Orele 4-5 plimbare cu trăsura peste podul de pe Argeș, la episcop în metoc, și el la biserică pentru a lua Evangheliarul. Acolo ovații. Înapoi în oraș. Ora 5½ întregul cler cu mitropolitul etc. ne-au mulțumit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Bibescu, mare maestru de vânătoare al lui Carol I. În acel moment era și senator, ales la colegiul I de Gorj. Nicolae Haralambie (1835-1908), fost militar, a contribuit la detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, apoi a făcut parte din Locotenența Domnească de la 1866. A participat la războiul din 1877-1878, cu gradul de general, apoi s-a retras din armată. George Cantacuzino (1845-1898), om politic liberal, un apropiat al lui Ion C. Brătianu. Sabina, fiica lui Brătianu, care avea să-i devină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
culturii umaniste din Țările Române, unde se remarcă istoriografia și sistemul de învățământ. Tot acum se înalță frumoasele construcții laice și bisericești ce vor dăinui peste veacuri. Matei Basarab este ctitor a 30 de mănăstiri, curți și biserici. Reface curtea domnească și cetatea Târgoviștei. Vasile Lupu, la îndemnul mitropolitului Varlaam, pune bazele unei academii la Iași și, tot el, se adresează mitropolitului Petru Movilă al Kievului, rugându-l să-i trimită dascăli învățați, între ei pe ieromonahul Sofronie Pociațki, fost rector
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
al întregii Rusii moderne. În Balcani, în timp ce bulgarii și sârbii nutreau credința în misiunea eliberatoare a Rusiei, activitatea extraordinară a grecilor din tot cursul veacului al XVIII-lea pregătește terenul pentru pătrunderea luminilor în Sud-Estul european. Neoaristotelismul introdus în Academiile domnești de la București și Iași reprezintă un prim gest de eliberare de sub tutela inflexibilă a dogmei ortodoxe. Noua concepție, socotită eretică de patriarhia din Constantinopol, avea să fie aplicată în Grecia și în Țările Române de adepții cunoscutului filosof Theofil Corydaleu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
trecut în opera lui Theofil Corydaleu și în cursurile acestuia de la „marea școală” din Constantinopol a deschis drumul gândirii libere și îndeosebi al materialismului în filosofia europeană”. Discipolii cunoscutului filosof și ai mișcării neoaristotelice găsesc ospitalitate în societățile nord-dunărene, Academiile domnești contribuind la apropierea tinerilor intelectuali de marea cultură universală. Rolul pe care îl joacă Theofil Corydaleu în spațiul Sud-Est european, ca și în Rusia, este important. Gândirea sa este cunoscută în epocă prin operele filosofice care au circulat multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
exemple de netăgăduit privind starea de spirit a elitei. Popoarele, prin reprezentanții lor, își caută forme noi de comunicare, de apropiere, atât starea sufletească, cât și aceea mentală slujind la identificare, la autodefinire. Spre finele veacului al XVII-lea curțile domnești devin ceva mai receptive la fenomenele reformatoare ce au loc pe continent. Cronicarii și scriitorii circulă mai mult, își perfecționează stilul, părăsesc concepțiile retrograde, își sacrifică timp pentru a citi și pentru a scrie. Crește numărul marilor biblioteci particulare, tinerii
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
circula într-un text hagiografic notoriu, Viața lui Constantin cel Mare având la bază un izvor occidental, biografia papei Silvestru. Adevărul este că, dincolo de contradicții, de intoleranță, manifestă îndeosebi prin intervenția clericilor, evreii vor deține un rol influent în preajma curții domnești, în Muntenia, în Moldova, ca și în Transilvania principilor autonomi. Un exemplu: Daniel de Fonseca, medicul ambasadorului Franței la Constantinopol, devine și medicul lui Nicolae Mavrocordat. Mai mult, consilierul lui. Domnitorul Țării Românești îl cunoscuse în cercurile de elită constantinopolitane
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
au permis, cu decenii înainte de apariția Luminilor, formarea unei elite intelectuale dotate cel mai adesea cu un echipament cultural apropiat cu cel al unui homo europaeus. Umanismul est-european din secolul al XVII-lea, prezent în școlile de la Târgoviște, în Academiile domnești de la București și Iași, în instituțiile înființate la Atena și Constantinopol, în arhitectura urbanistică a vechiului Novgorod ori a noului Petersburg, este profesat de personalități pentru care distanțele s-au micșorat, ele putându-se forma nu arareori în importante centre
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Wissenschqftsbeziehungen im 18. Jahrhundert, Berlin, 1962; apud J. Wolf, „Repere europene în istoriografia Școlii Ardelene”, în volumul Stat. Societate. Națiune. Interpretări istorice, volum îngrijit de Nicolae Edroiu, Aurel Răduțiu, Pompiliu Teodor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 281. A. Camariano-Cioran, Academiile domnești din București și Iași. Editura Academică, București 1971, pp. 85-104; A. Camariano-Cioran, Les Académies princières de Bucarest et Jassy, Thessalonic, 1974. Asupra rolului de mediator al lui Engel între istoriografia germană și aceea a Sud-Estului, în speță între Schlözer și
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mângâietoare a increatului, "inima s-aprinde îndată cu o rază", arde în focul ce nu o mistuie, devine ea însăși scânteie a slavei, "scânteia inimii", synderesis (scintilla animae sau apex mentis)64, fiind expresia fondului increat al sufletului: "Ce inimă domnească-mi visam!/ Doamne, atinge-te de ea, să s-aprindă, ori să n-o mai am"65. Fondul nu e fundamentul; el nu fundamentează nimic, întrucât nu e o determinație cauzală a vreunui orizont fenomenal și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
gradate și chiar cu un anume halou reflexiv, născut din sugestia forței care împinge eroii de la mărirea iluzorie, nestatornică spre moartea violentă, cuvenită oricărui uzurpator. Sunt reconstituite în detaliu, cu luxurianță cromatică, tablouri de epocă, sunt descrise case boierești, curtea domnească, obiceiuri, ceremonii, vestimentație. Stilistica nuvelelor dezvăluie cu adevărat un maestru. Bogăția lexicală, irizările cuvântului arhaic, fluența, muzicalitatea frazei, când maiestuoasă, când simplă, se întâlniseră arareori la prozatorii anteriori. Aristocrat și estet, O. are mereu tendința de a se delecta dând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
banditismul, terorismul, unii dintre ei găsindu-și moartea în condiții sordide, departe de țară. În 1991 scriitorul a publicat un volum de povestiri istorico-cinegetice, Neagoe, căpitan de vânători (personajul central este viitorul domnitor Neagoe Basarab, în tinerețe vătaf de vânători domnești). Povestirile, scrise (foarte probabil cu câțiva ani înaintea publicării) într-o limbă convențional-arhaizantă, furnizează detalii interesante despre obiceiurile sălbăticiunilor, despre vechile tehnici și secrete vânătorești, conțin momente de acțiune, de suspans ori aventură, dar și legende onomastice și se înscriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
se bucură), i se publică în 1923 traducerea la Prințul fericit de Oscar Wilde, în același an F. încredințând tiparului și culegerea Basme englezești. La una dintre ședințele cenaclului Sburătorul din 1926, citise primul act al tragediei La o curte domnească, inclus postum în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1932). F. moare fulgerător, din cauza unei peritonite. După câteva luni i se tipărește volumul Nuvele (1926). „Convorbiri literare” face cunoscute fragmente din jurnalul său (1934), iar revista „Catedra” din Galați reproduce basmul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
caliciile", așezăminte de asistență socială, care erau susținute din taxele vamale și din "cutia milelor". "Caliciile, breslele sociale aveau rolul de asanare a societății, a locului public. Ele depindeau direct de Biserică, dar erau autorizate de domnie. Funcționau din milă domnească, iar domnul asigura locația pentru construcția bordeielor și câțiva lei pe lună din vama domnească. Calicii erau colonizați de regulă în Ulița Mare, o intersecție a mai multor drumuri dintr-un sat, ca măsură de integrare socială, dar și de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Caliciile, breslele sociale aveau rolul de asanare a societății, a locului public. Ele depindeau direct de Biserică, dar erau autorizate de domnie. Funcționau din milă domnească, iar domnul asigura locația pentru construcția bordeielor și câțiva lei pe lună din vama domnească. Calicii erau colonizați de regulă în Ulița Mare, o intersecție a mai multor drumuri dintr-un sat, ca măsură de integrare socială, dar și de limitare a cerșetoriei, fie ea și profesionistă; în acea perioadă, breslele de meșteșugari de același
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]