49,733 matches
-
l-am suspectat eu pe Bărzăun de nesinceritate. Cum, adică, nu-l interesa neînțelegerea ivită între membrii grupului, cînd tocmai acest fapt făcea să se bată pasul pe loc? Doar el le aprinsese la toți mințile și nu avea nici o dorință mai arzătoare decît să se vadă în mijlocul peșterii, descoperindu-i adîncurile fantastice. Dar, în sfîrșit, ce să mai vorbim! Pe alte căi am mai aflat eu cîteva lucruri cu greutatea lor. De pildă, că Virgil se certase cu Vlad exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu mai insistă și-i păru grozav de rău că s-a complicat inutil într-un hățiș atît de ostil pentru el. Și cu asta totul intră în normal, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nuțu și-a comunicat dorința expresă de a participa și el la expediție (fusese pus în gardă cu toate pregătirile nu se știe de cine, dar existau bănuieli că de Ilinca) și nimeni nu s-a opus, mai ales că tot Ilinca a fost aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ne-au adus. Noi locuiam în colonii. In timp, am început să opunem rezistență, să ne opunem abuzurilor și muncii istovitoare, dar foloseam tehnica lor foarte avansată. Apoi am început să opunem rezistență de grup împotriva violenței care creștea odată cu dorința noastră de libertate: bătaie, carceră, foame sau chiar distrugerea, moartea. Cănd au putut să ne înlocuiască cu roboții ne-au teleportat pe o altă planetă, nu de unde ne aduseseră, dar în alt Sistem Solar pentru a pierde complet contactul cu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
moarte? Viața este condiționată de timp, apoi de spațiu, de lumină și de gravitație. Viața fără timp înseamnă nemurire. Dar intervine moartea, inventată de viață, și ia trupul. Sufletul urcă în ceruri, după o credință care-i mai degrabă o dorință. Unii cercetători afirmă că după moartea trupului celebra neurina și cu ADN-ul lasă în atmosferă, după ce dispare corpul, o copie energetică cu tot codul genetic al omului. Totul apare ca un contur fantomatic, la fel ca trupul părăsit. Așa
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ne influențează bioritmul zilnic chiar și viața intimă?! și apoi se asociază cu Soarele cănd Pămăntul este liber de toate influențele Cerului. Evelin: O lună plină primește mai multă lumină de la Soare și influența ei, în sfărșit, este benefică: vise, dorințe, speranță de care oamenii au nevoie permanent. Profesorul: Ce mai poate face Luna, tatălui său? Dacă un asteroid îi schimbă axa, așa cum am mai spus, se apropie de Pămănt, pe o rotație, cănd tatăl își poate aduce acasă fiica. Atunci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nu pot exista fără blesteme. Unii inventatori au creat un dispozitiv care poate realiza - materializa - găndurile din creierul unui om. Aparatul amplifică puternic energia găndului deblocănd sau blocănd pe cele existente în subconștient ducănd astfel la materializarea rapidă a oricărei dorințe. Aparatul este cam scump dar merită: 146 un căștig foarte mare la lotto, cursele de cai, jocurile la bursă. Animație generală. Măine vă promit o ultimă întălnire cănd vom continua discuția despre Apocalipsă. Aplauze. x x x în laborator intră
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cu vocea sugrumată de emoție și mai mult șoptit: La revedere! Laboratorul Centrului Darwin: Extraterestrule nemuritor, ce se mai întămplă prin Cosmos și, mai ales, ce-au mai aflat oamenii de știință? Evelin: Domnule Darwin, cunoașteți oamenii cu inteligența și dorința lor de a cunoaște tainele Universului. Cu permisiunea dumneavoastră am să-l invit la discuția noastră, care-i la zi cu științele despre Cosmos și gazda, profesorul... Darwin: Cu multă plăcere. Intră profesorul: un muritor, o fantomă și un extraterestru
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în vasta mare... În felul acesta, totul devine înalta bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului: "Cosi fra questa/ Imensità s'annego il pensier mio/ E il naufragar m'e dolce in questo mare".dorință asemenea Isoldei în finalul dramei wagneriene: In des Wonnesmeeres wogenden Schwall, in dem tönenden Schall in des Welt-Atmes wehendem All ertrinken, versinken unbewust höchste Lust ! "În valurile unduitoare ale mării extazului, în adiindul Tot al sufletului lumii să mă înec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care și el se află ca un lucru increat". Este "moartea în Dumnezeu moartea divină" . Drept care, la finele unui "microtratat", Eckhart scrie: "Acest discurs nu este adresat nimănui decât celui care îl consideră deja ca propria sa viață, o arzătoare dorință a inimii sale." Iar acest lucru "cei aleși vor înțelege, ceilalți vor trebui să creadă". Viață filozofică și mistică, dar de esență intens poetică, a avut Giordano Bruno. Acesta concepea libertatea metafizică un zbor ascensional neîncetat al "intelectului eroic", parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
închis . Moartea e azi în fața mea, Aidoma mirosului de smirnă, Întocmai ca mireasma florilor de lotus, De parcă aș sta pe țărmurile voluptății. Moartea e azi în fața mea, Ca întoarcerea acasă după o călătorie... Moartea e azi în fața mea, Întocmai ca dorința de a-ți revedea iar casa După mulți ani trăiți în captivitate. Ghilgameș și Miorița reflectă concepții opuse despre moarte. În epopeea sumero-babiloniană pesimismul este total eroul, deși află nemurirea, o ratează printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ieșirea din eul-în-lume, dezmărginirea, dizolvarea în indefinisabil. Iată acest ideal în poezia Eleusis, pe care Hegel o dedică prietenului său Hölderlin, poem cu o perfectă logică internă a drumului suitor de la complicitatea finitudinilor vieții de rând o temniță cu grijile, dorințele, speranțele sale la radicala eliberare: În juru-mi, în mine sălășluiește pacea. Grijile oamenilor, ce nu obosesc niciodată, dorm. Ele îmi dau libertate și răgaz. Mulțumescu-ți, ție, o, Noapte, tu, Eliberatoarea mea! Ca un văl alb de ceață Luna înconjură hotarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mea! Ca un văl alb de ceață Luna înconjură hotarele șovăitoare ale depărtatelor coline... Ochiul meu se înalță spre eterna boltă a cerului, Cătând spre tine, o, strălucitoare stea a nopții! Și toate din veșnicia ta coboară asupră-mi: Uitarea dorințelor și a speranțelor toate. Simțirea mi se pierde în contemplare, Ceea ce numeam eul meu, dispare. Mă dăruiesc cu totul nemărginirii, Sunt în ea, sunt totul, sunt numai ea. Deci aceeași eternă idee profund umană a liricii: poezia perfect arhitecturată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din realitatea comună, nesemnificativă. El nu rămâne sclav al realului, al complexului infinit de influențe din afară, așa cum urmează să fie copilul mai târziu. Un mare mister: are copilul o conștiință apriorică a dezamăgitoarei vieți zilnice și are, tot aprioric, dorința transcenderii prin miraculos a vieții care va urma s-o petreacă ? Pentru el basmul, mitul este un joc de-a realitatea, un joc al imposibilului fabulos. Poetul este cel care rămâne în starea de har a copilului. Arta este primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
va sfârși ca Blanca, cel puțin nu în noaptea aceea. Musa, mai puțin sângeros, a lăsat-o să-și lepede singură straiele albastre, închise până sub bărbie. Sub ochiul lui, care o cerceta cu o atenție netulburată de prea multă dorință, Omalissan a înțeles că se află în puterea unui colecționar, interesat mai mult de trupul mortului căruia-i aparținuse ea înainte decât de al ei, de rangul care-o făcea prețioasă ca un giuvaier, de noutatea pletelor ei deschise la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
stradă. I se pare că-l vede. Se întoarce după câte un chip ascuns în gulerul hainei. Aceiași umeri, același mers. Dar nu e el, nu e el niciodată. O fi de stres. Este. David știe că asta e. Nu dorința de a-l revedea, ci teama că s-ar putea să apară undeva, la o intersecție, în fața geamului de la mașină, pe holul blocului, în liftul care-l duce la biroul lui de la etajul patru, la coadă la casă, în supermarket
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fără hrană, scuturat de febră, cu buzele arse, cu sânge gâlgâind din toate ungherele cărnii, încă șaptesprezece zile de vis negru ca smoala, până când, încet, încet, și-a recăpătat auzul. Simțurile. Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte. Dorința de moarte. Vanitatea de a-și pipăi chipul, căutând să cuprindă, cu mintea, dezastrul. Singura scăpată întreagă, de la cot la degete, mâna stângă fâlfâie fără noimă în aer, până la obrazul neras al lui Musa. Pentru că el e acolo. Mereu acolo
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și ce nu. Am visat să scriu o carte pe care ea mi-o povestise toată copilăria. Am luat-o în stăpânire fără să clipesc. Nici ea nu a clipit. Mi-a dat tot. Mi a hrănit cele mai nebunești dorințe. M-a lăsat să cred că în mintea mea se născuseră toate. S a retras discret, așa cum fac marii grădinari, când din semințele lor se naște parfum. Să cred că asta și-a dorit? Să-și lase poveștile și talentele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ta. Lupino rămase tăcut. Era acesta un progres în căutările sale? Nimic concret, nimic real; doar o poveste tristă în plus față de ce avea pînă acum. Și totuși... Vi s-a întîmplat să simțiți vreodată "chemarea inimii"? Un impuls, o dorință de nestăpînit, care nu ține cont de argumente, de o judecată adesea potrivnică, care te împinge să acționezi într-un anume fel doar pentru că știi că așa e mai bine pentru tine?! ...Chemarea inimii a fost aceea care l-a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și prea complicate strategii i-ar fi fost necesare. Așa, cu lupii, măcar știa de la început la ce să se aștepte. Lupii atacau și abia apoi întrebau. Și mare le era mirarea cînd, în cele din urmă, descopereau că singura dorință a tînărului mascul care le încălcase teritoriul era de a afla dacă găzduiau în zona lor o arătare ciudată, un lup schilod și orb. Lupino era recunoscător pentru constituția robustă cu care fusese înzestrat. Fie că trebuia să se confrunte
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
binecunoscut faptul că prin desfășurarea activităților în orizontul local se realizează stări afective, trăiri emoționale și sentimente de atașament ale copiilor față de locurile natale. Cunoscutul geograf George Vâlsan definea orizontul local ca fiind “cea dintâi patrie a copilului”. Curiozitatea și dorința de a afla cât mai multe despre locurile de baștină apar încă de timpuriu, când copiii se simt atrași de tot ceea ce îi înconjoară: casa parintească, strada, localitatea în care trăiesc și împrejurimile acesteia. În studiul orizontului local este importantă
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
socialismului atotbiruitor” ( Alunecarea). apărut cu titlu schimbat (Sufletul pământului) și cu multe amputări de text, în culegerea de nuvele și povestiri intitulată Ioana din primăvară, ed. Junimea, Iași, 1986. Ultima vânătoare (din același volum) are ca punct de plecare o dorință unică, mărturisită de trei oameni foarte apropiați: Tata, „Unchiul” Gh. Cahu și Socrul - toți foști combatanți pe frontul antibolșevic, ultimii doi având și „stagiu complet” în temnițele comuniste. Era dorința de a-l împușca pe N. Ceaușescu, „lupul sur” din
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vânătoare (din același volum) are ca punct de plecare o dorință unică, mărturisită de trei oameni foarte apropiați: Tata, „Unchiul” Gh. Cahu și Socrul - toți foști combatanți pe frontul antibolșevic, ultimii doi având și „stagiu complet” în temnițele comuniste. Era dorința de a-l împușca pe N. Ceaușescu, „lupul sur” din respectiva proză, capul haitei la ale cărei „pofte tot mai nesățioase nu se poate răspunde decât cu un eventual măcel” (ed. cit., pag. 140). „Vânătoarea” cade în sarcina celor tineri
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
a nu fi reperate ca aluzii la adresa unor aspecte sau persoane contemporane. Și astea (depistabile la o nouă lectură) fac dificilă obligația tipăririi textului, chiar în perspectiva lunilor următoare. Cu aceste păreri, avansate pornind numai de la text, vă remit, conform dorinței dumneavoastră, manuscrisul, nu însă fără încrederea și dorința ca prozatorul Gheorghe Drăgan să fie ulterior publicat de „Ateneu”. Cu cele mai bune urări, Const. Călin „Aspecte” sau „persoane” avute atunci în vedere și în celelalte pagini cu tentă satirică ar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
aspecte sau persoane contemporane. Și astea (depistabile la o nouă lectură) fac dificilă obligația tipăririi textului, chiar în perspectiva lunilor următoare. Cu aceste păreri, avansate pornind numai de la text, vă remit, conform dorinței dumneavoastră, manuscrisul, nu însă fără încrederea și dorința ca prozatorul Gheorghe Drăgan să fie ulterior publicat de „Ateneu”. Cu cele mai bune urări, Const. Călin „Aspecte” sau „persoane” avute atunci în vedere și în celelalte pagini cu tentă satirică ar putea fi detectate relativ ușor de unii colegi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
iau înainte mai repede, dar când sunt prea aproape de acel ceva nemaiîntâlnit, însă mereu visat, se sinucid. De fapt, e un fel de a spune sinucidere, în loc de eternizare: deși vor să trăiască suprema fericire, sunt mânați spre moarte de obscura dorință ca momentul unic, clipa să devină eternitate. Suprem omagiu adus de om propriei nimicnicii: „Deoarece nimic nu ține prea mult, ei, bine! îmi voi da viața (cui? - nota dactilografei) pentru ca măcar ceva să țină o eternitate: neființa mea traversând această
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]