4,224 matches
-
se ofere lucrarea istorică, deoarece nu-1 interesează. Menționăm că nici unul dintre autori nu citea și nici nu dorea să citească propria sa carte. Cunoscând aceste lucruri, puteți spune ce carte a citit fiecare? 8. DOUĂ VÂRSTE Gigel este un copilaș drăguț. Astăzi Își serbează ziua de naștere o dată cu tatăl său, care s-a născut În aceeași zi și lună. Tatăl lui Gigel Împlinește exact de 11 ori mai mulți ani decât copilul său. Peste 6 ani Însă el nu va mai
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
Cristina. Imago mortis în cultura română veche (sec. XVII-XIX). București: Ed. Universității din București, 2002. Dolcini, Carlo (coord.). Il pensiero politico dell'età antica e medioevale. Torino: UTET, 2000. Drăgan, Ioan. Nobilimea românească din Transilvania (1440-1514). București: Ed. Enciclopedică, 2000. Drăguț, Vasile. Arta românească. București: Meridiane, 1982. ---. Pictura murală din Moldova (secolele XV-XVI). București: Meridiane, 1982. Droysen, Johann Gustav. Istorica. Lezioni di enciclopedia e metodologia della storia. Ed. Silvia Caianiello. Napoli: Guida, 2003. [1857]. Duby, Georges. Artă și societate (980-1420). București
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Societății Panunioniste pentru Relații cu Străinătatea (VOKS), creată în 1925, apoi, din 1929, datorită Inturist, două structuri controlate în permanență de poliția politică*. Procedeele destinate să orienteze opinia vizitatorului sunt diverse: controlul corespondenței, translatori furnizați de GPU, admiratoare tinere și drăguțe care agrementează nopțile vizitatorilor solitari. Călătorii sunt plimbați prin locuri selecționate: uzină și colhoz-model, colonia de la Bolșevo, rezervată orfanilor vagabonzi, așa-numiții bezprizorni. Problema autentiticității povestirilor născute din aceste călătorii se pune, așadar, de la început. Cu prilejul sărbătorilor marcând a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
debitând porcăriile bine cunoscute. Și îmi imaginez că respectivele exemplare umane au copii. Ce exemplu le-or fi dând? Se pot abține acasă? Ce naiv sunt... Codruț 7 decembrie 2005 Tocmai mă pregăteam să-ți scriu despre ceva bun și drăguț, un subiect care să arate că ceva se schimbă în țara aceasta și NU este tocmai totul așa de negru. A trebuit să-mi schimb opinia. Am auzit astăzi la Radio Delta o europizdulice (scuze pentru limbajul euro-grosier!), care vorbea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cameramani îl purtau astfel. (Să nu uit, am citit aseară o carte despre Vodă Nicolae Mavrogheni. Se pot face fabuloase apropieri cu T.B. și modul de a guverna.) S-a lansat cartea cu pricina, s-au aruncat în spațiu amabilități drăguțe, HRP-ul a scos Coltul 45 al gândirii și a tras câteva cartușe grele dum-dum cu filozofia la presocratici etc. Câteva fete de pe la firme comme on les aime băteau cam plictisite din picior, așa cum erau ele așezate la masă, sorbind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ușor sunt absolviți de orice vină, ca și cum statul român ar trebui să îi trateze preferențial, doar pentru că ei sunt cea mai mediatizată minoritate românească. La prânz, francezul m-a invitat la masă. Am acceptat fără fasoane. Pe malul unui lac drăguț. El a vrut unul dintre cele șase feluri de spaghetti, dar, eroare! Ospătarul ne-a informat că nu avea decât primele trei feluri de pe lista cu prețuri. La fel, dintre cele 10 feluri de supe și ciorbe nu avea decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
copci. În acea perioadă nu aveau așa o tehnică și o îndemânare. Dar totul s-a terminat cu bine. Apoi tata a mai economisit niște bani și a cumpărat un magazin mai mare în vestul Philadelphiei, într-un cartier mai drăguț. El și mama au fost foarte pricepuți la făcut afaceri cu alimente. Ea făcea salată de cartofi, salată de varză, iar tata punea murături în butoaie. Vindea heringi vrac. Erau oameni de afaceri, care încercau să vândă tot ceea ce voiau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
Am crezut că poate am greșit eu ceva. „Dragă, am pus tot ce era pe biletul mamei. Este în sacoșă.” S-a uitat la mine și a spus: „Dar domnul Zinkoff mă trece strada”, ceea ce am crezut că-i foarte drăguț. Strada Girard era destul de circulată. Așa că, vezi, nu îmi terminasem treaba. A trebuit să o ajut să treacă strada. Aveam zeci de clieți care cumpărau pe credit. Dar nu cred că cineva - sau poate mă înșel, ar putea fi una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
văzut pe Gus Van Sant. Deși sunt speriată de bombe și de regulă mă bâlbâi, m-am dus la el, i-am spus că e unul dintre cineaștii mei preferați și i-am cerut un autograf. Omul a fost foarte drăguț și, dacă l-am plictisit, n-a arătat-o. În acest an am reușit să stau chiar lângă el trei sferturi de oră și să-i pun și io întrebări. Aș fi putut să beau din cafeaua lui cât a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cum nu-și dă seama celebrul Michiko Kakutani de la „The New York Times“, criticul oficial al revistei, nu avem de-a face cu două novelete, ci cu o noveletă și o fabulă. Noveleta, Cucul, o urmărește pe drăguța de Carol, o ființă realmente drăguță, în accepția britanică - de fată de la țară ușor emancipată. Nenorocul ei face să-l cunoască pe Dan, care îi produce primul orgasm (de fapt, îl au împreună), după 3... mișcări. Se căsătoresc: „Atunci când era cu Dan, Carol se simțea mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
toată lumea!). Până ieri, când două evenimente petrecute în aceeași zi și în același oraș mi-au dat de gândit. Cam pe la orele prânzului, o bătrână roagă o studentă s-o ajute cu sacoșa până sus, în capătul străzii. Studenta e drăguță, ia sacoșa și urcă. Bătrâna se plânge că o doare tiroida (normal, e miezul zilei și un soare foarte puternic). Ajunsă sus, o roagă pe studentă să-i ia un pachet de covrigei - dar numai de la aprozar (fata se duce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
acesta). A petrecut patru ani în Vietnam și Emiratele Arabe Unite. Apoi s-a întors în România și a făcut (cu finanțare de la CNC) scurtmetrajul O zi bună de plajă, cu care a obținut Ursul de Aur la Berlin. E un om drăguț și bine-crescut, dar știe exact cine e și ce vrea. În principiu - și mai ales -, vrea să facă cinema. Ce-ai făcut cu Ursul? Unde l-ai pus? Ursul tocmai ce l-am trimis înapoi la Berlin ca să-l corecteze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Leu. „Nu vă supărați, aici sunt intelectualii de la sate?“ Un domn, la un fel de catedră, se pierde inițial, apoi se repliază genial. „Păi și noi suntem intelectuali, dar nu de la sate.“ I-am pierdut din nou. Revoluția a fost drăguță Președintele Consiliului Județean Prahova e și el revoluționar, chiar dacă fără acte. Cel puțin așa se laudă la microfonul Consiliului Național al... revoluționarilor, unde a venit după ce a plecat de la Consfătuirea Națională a... intelectualilor. Se încadrează în ora electorală. Pentru fostul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
puțin așa se laudă la microfonul Consiliului Național al... revoluționarilor, unde a venit după ce a plecat de la Consfătuirea Națională a... intelectualilor. Se încadrează în ora electorală. Pentru fostul tovarăș inginer Serghei Anghel, de la Telefoane, revoluția a fost „o perioadă foarte drăguță și foarte plină de acțiune“. „Îmi aduc aminte ce s-a întâmplat atunci. Eu am refuzat să fiu membru PCR. Abia în final am făcut acest pas pe care-l regret - după ce m-a convins tatăl meu -, am intrat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
în partid în octombrie 1989 și am primit carnetul în decembrie. Pe atunci, se ascultau efectiv telefoanele care veneau de la Timișoara. Era foarte ușor să le ascultăm. Nu era pe vremea aceea nevoie de mandat ca acum. Sunt câteva lucruri drăguțe pe care vreau să vi le spun. Ascultarea se făcea printr-un cablu care lega centrala telefonică de sediul Securității. Iar acele convorbiri interesante erau preluate de securiști, acolo erau aparatele de ascultare. Noi n-am apucat să le vedem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cablu care lega centrala telefonică de sediul Securității. Iar acele convorbiri interesante erau preluate de securiști, acolo erau aparatele de ascultare. Noi n-am apucat să le vedem. După revoluție, am scos cablul din subteran și l-am tăiat. Lucrul drăguț este că peste patru zile am primit ordin să-l legăm din nou. Și în perioada aceea, de după 22, primeam tot felul de ordine: tăiați convorbirile Securității, legați convorbirile Securității. Unii dintre noi erau foarte fricoși, se baricadaseră în birouri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
sus se dovedește a fi astfel susceptibil la o rescriere, în care viața ei actuală, aspră ("acum cînd se pregătea s-o părăsească, n-o mai găsea chiar așa de neplăcută”), grija față de tatăl ei, ("Uneori putea să fie foarte drăguț”), promisiunea făcută mamei ("să-i țină pe toți laolaltă, cît are să poată”), schimbă presupunerile anterioare legate de întrebarea care ar fi obiectul mai corect: să rămînă sau să plece? În atingerea acestui obiect reinstaurat al protecției și datoriei familiale, se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
până pe seară și am ascultat la radio (Face referiri la rebeliunea legionarilor care erau gata să ne arunce țara în prăpastie. Bine că pistolarii au fost puși cu botul pe labe, consemnează și semnează cu numele său, A. Mânăstireanu). Foarte drăguță, tot timpul vorbește de tine. Visul ei este să facem nunta la ea. Am lăsat-o să creadă, altfel sunt sigură că s-ar face foc pe mine, nu alta. Țuțușor drag, ce să fac?, îmi este tare dor de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ghiocei, doi soli ai tinereții și primăverii i-am primit cu bucurie și m-am gândit mirosindu-i la posibilitatea ca visul nostru să se termine cât mai curând prin a deveni o foarte plăcută realitate. Mulțumesc pe această cale drăguței domnișoare Marilena care ca fată dă garanția unui suflet ales și gingaș în manifestare. Acest gest merită toată atenția și nu-i doresc, decât, ca foarte curând să-i ajute Dumnezeu să trăiască din plin momentele sufletești pe care le
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
toată dragostea, Sandy. P.S. Te rog transmite sărutări de mâini doamnei Georgescu, mămica noastră atât de grijulie și atât de bună la suflet. De asemenea, transmite cele de cuviință celorlalte colege pe care le cunosc mai puțin. Ceva deosebit pentru drăguțele colege Marilena și Căpătoiu, cărora le doresc numai bine și să le facă Dumnezeu parte de fericirea de care mi-a făcut mie parte. Tot Sandy al tău pentru totdeauna. 4 mai 1941 Țuțule drag și scump, Am primit ieri
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
dentistul recomandat de d-l Pufulete, gazda noastră. M au costat în loc de 4.000 cât aș fi dat la Marușca, numai 3200, deci o economie de 800 lei. Lucrul e superior. Pe la Marușca nu am mai fost. Gazda e foarte drăguță. Oameni foarte delicați. A rămas stabilit și m-au rugat chiar că dacă vii la Focșani, să treci pe la ei. Știi adresa. Știu că inima te va conduce cât mai repede la mine. De asemenea, doamna Dinu, chiriașa atât de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
femeie înțelegătoare, nu a avut nimic de obiectat în această privință. Scrisoarea recomandată am pus-o în gară. Dragul meu, fii dulce și scrie-mi așa cum știi tu, mult și frumos. Gazdelor, transmite-le cele cuvenite de la mine. Au fost drăguțe pe cât a fost posibil, așa că nu am decât să le mulțumesc. Dacă ai timp, scrie la Buzău și spune-le că eu sunt supărată fiindcă nu vor să-mi scrie. În caz de ai timp, aleargă până la mine. Te pupă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aducă niște pânză de la el, să-mi lucrez ceva, să am o ocupație în plus. Aștept și de la ei răspuns. La Priponești nu le-am scris, nu am găsit cărți poștale la factor. Poza Marianei îmi place mult. Mariana e drăguță și nu uită săți ia fotografia, care am pus-o pe noptieră, și să te sărute și să te legene în brațele ei. Îi este dor și mă întreabă, când mergem la băi, la tăticu? Acum doarme, e liniștită, cred
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
caz. Trebuie să mă mai gândesc. Eu și cu colegul meu am rugat pe Victor Brașoveanu să ne ia bilete pentru Arad de la București căci noi nu mai ajungeam la Express-Orient care ne-a lăsat chiar în Arad. A fost drăguț, ne-a așteptat și am primit biletele, după aceea am mers la o bere, destul de lungă, având timp până la trenul nostru. În gară ne-a așteptat și Costel Harnagea cu care am închinat un pahar de vin bun, dar nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
această dezordine de idei. Și continui !... Liviu vine la mine din septembrie, de atunci de când am discutat împreună că ar fi bine să reiau prietenia. A înțeles și de atunci vine mreu. Face mereu presupuneri la viața noastră viitoare. E drăguț și amabil și foarte atent întotdeauna. M-a rugat foarte mult să merg într-o zi cu el până la Rucăr, acasă, pentru că acum, pe vreme de iarnă, mama lui se deplasează mai greu. Am cam strâmbat din nas, spunându-i
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]