8,488 matches
-
intrat în transă sau o posedare mai subtilă, constând în pecetea pe care womi o lasă asupra pruncului încă nenăscut (așadar, o revenire a celui mort în identitatea celui viu). Ceea ce definește un mort care se întoarce printre oameni este dubla lui poziție: situat la hotarul dintre două lumi, el nu mai aparține celor vii, fără să fi devenit însă strămoș-zeu. Figură a interstițiului, womi posedă totuși, încă de pe acum, caracteristicile care îi conferă un statut apropiat de cel al divinității
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nebuniei. Să nu ne mirăm, așadar, că scena petrecută în azilul-mănăstire, cea a întâlnirii cu fantomele, este și o scenă a dublurilor, a acelora ce par să fie, dar nu e sigur că sunt cel sau cea pe care îi dublează. Se află acolo o femeie care seamănă cu Doamna, dar nu este ea și un bărbat care seamănă cu Doctorul, dar nu este el. Există, de asemenea, o veritabilă serie de dubluri: dublul nebunului, al tatălui, al mamei, al fratelui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se îndoiește că pot exista pe lume și Zâne rele, și vrăjitoare - într-un cuvânt, că poate exista magie. Scepticul nu are ce căuta printre slujitorii teatrului, el nu are nimic în comun cu esența acestei arte. Partitura lui Cotrone dublează într-o oarecare măsură discursul piesei, alunecând treptat spre reprezentarea propriu-zisă a Poveștii, moment în care Ilse (Contesa) a și început să-și spună textul, iar scena, cufundată o clipă în întuneric, s-a luminat brusc, ca printr-un efect
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ține pariul”, de a face față provocării. Căci ce altceva ar putea însemna paradoxul unui om care, pe de o parte, proclamă: „Teatrul nedreptățește piesele și le dăunează”, iar pe de altă parte, îi dedică teatrului propria viață, dacă nu dubla convingere că numai o imaginație ce depășește granițele acestuia poate servi drept trambulină pentru a accede la invizibil, dar că nu e mai puțin pasionant să vedem și până unde reușește această imaginație să împingă limitele scenei. Firește, nu trebuie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ascunse”, „o lume în care piatra poate prinde viață”. E lumea spre care trebuie să tindă și teatrul, dacă se vrea un teatru al adevăratelor efigii, și nu doar al simulării: „Orice efigie adevărată își are umbra ei, care o dublează, iar arta decade începând din momentul când sculptorul modelator se teme că, sculptând, descătușează și pune în libertate un soi de umbră a cărei existență îl va obseda, îi va tulbura tihna”. „Arta” înțeleasă, desigur, în sensul occidental al termenului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ecourile, repetate la nesfârșit, ale tensiunii dintre dublu și piatră, ecourile peste timp ale tragediei grecești? Iar imaginea cu care Artaud își încheie textul „Despre teatrul balinez” nu este oare aceea a apariției războinicului și a umbrei sale care îl dublează, în inima pădurii sonore și mentale și în toiul unei adevărate vijelii fizice, imagine încărcată de stranii reminiscențe venite dinspre Shakespeare, dar și dinspre no? În spatele războinicului se profilează figura dublului; actorul dă, așadar, formă unei umbre, unei „efigii spectrale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prezent/absent, care nu reprezintă la Genet decât un simulacru de ceremonial, și tot acest univers spectral care trimite, în același timp, la vid, la absență și la piatra comemorativă par cu atât mai bizare! În aventura lui Genet, moartea dublează întotdeauna privirea, fie ea și cea mai frivolă. De asemenea, fiecare gest poartă pecetea morții. Pentru ceremonialul funebru cu mormânt gol și catafalc pe care nu e depus nici un cadavru real, orice privire, orice gest modelează vizibil o absență. „Aventura
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unui prieten prin accident sau, chiar mai mult, prin suicid, eșec școlar cu ruptură în ceea ce privește orientarea sau excludere... Acest context de mediu, aceste evenimente de viață sunt descrise din abundență în studiile epidemiologice. Dar această ruptură externă se pare că dublează adesea o „amenințare de ruptură internă” care corespunde fragilității fundamentelor narcisiace ale adolescentului perturbate de acest factor extern: eșecul școlar pune în discuție o construcție idealizantă defensivă; ruptura sentimentală dezvăluie fundamentele narcisiace protectoare ale acestei relații de dragoste; separarea parentală
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cunoașterii și de răspândire a înaltelor valori și a conduitelor performante. Cu atât mai mult în zilele noastre, când aspirația randamentului și eficienței este atât de mult clamată, dar și contestată. Redefinirea învățământului superior în acord cu chemările calității este dublată de unificarea structurală și procesuală la scară europeană, în conformitate cu exigențele Procesului de la Bologna. O astfel de așezare a structurilor de formare, care pune în chestiune particularități și tradiții didactice, nu are cum să nu ridice și o serie de probleme
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
mai apropiat de înțelepciunea populară decât de filosofia propriu-zisă. O înmănunchere de sentințe semnate Democrat (sic) și prezentate în mod obișnuit ca aparținându-i lui Democrit. Îmi vine greu să cred că înălțimea vederilor filosofice ale gânditorului din Abdera era dublată de un exercițiu sentențios de morală moralizatoare. Un „în stilul lui” Democrit, însă cu mai puțin talent, îmi pare mai probabil decât un text semnat de el: aforismele conturează un catehism adresat marelui public în care suntem îndemnați să spunem
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
constituie un dar într-o existență plasată majoritar sub semnul negativității, iată o rețetă lesne de aplicat și direct aducătoare de bucurie. Această energie pozitivă ne permite să suportăm mai ușor surprizele neplăcute ale existenței. Preocuparea pentru ce este trebuie dublată de o refuzare a ceea ce ar putea fi. A nu te mulțumi să fii și a te gândi la viitor, a paria și a miza pe potențialitățile unui viitor posibil extraordinar generează prea multe dezamăgiri. Disperarea vine atunci când ai sperat
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... 2 Un platonician hedonist! Platonician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxos nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
puțin cu ascetul celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
foarte reale. Punctul de vedere al lui Sirius nu li se potrivește oamenilor îmbuibați cu prejudecăți și clișee. Omul de rând repetă neghiobiile epocii sale, ceea ce n-ar prezenta niciun inconvenient dacă această conformare la inepțiile dominante n-ar fi dublată foarte adesea de o ură față de cel care gândește mai departe decât timpul său, care sapă mai adânc, lucrează solitar, fără să-i pese de ce zice lumea despre el. De cele mai multe ori, luciditatea nu-i aduce celui care o profesează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o concluzie a existenței. Diogene din Oenoanda, bătrân, obosit, bogat, bolnav, dar înțelept grație doctrinei lui Epicur, suferă de dureri de stomac și verifică temeiul practicii filosofice: epicurismul ca terapie a sufletului și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care se află omul în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la a sprijini o comunitate pentru a avea acces la un program/proiect specific de dezvoltare comunitară. Este, de pildă, sensul conferit inițial facilitării în cadrul FRDS: Multe comunități sărace sunt fragmentate, caracterizându-se prin absența raporturilor de încredere între oameni, dublată de incapacitatea de organizare. Ca soluție pentru corectarea acestei stări de fapt, Fondul va furniza servicii de facilitare. Procesul de facilitare comunitară este instrumentul prin care Fondul își propune să crească accesibilitatea comunităților rurale sărace la proiectele sale, acestea dovedindu
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
evaluare? În cazul programelor de dezvoltare comunitară adresate unei arii geografice largi, confruntate, astfel, cu o cantitate, o diversitate și o răspândire mari ale inițiativelor locale, a căror evaluare presupune implicarea unei echipe largi de evaluatori, problema subiectivității umane este dublată de cea a posibilei lipse de omogenitate în evaluare: dacă un evaluator, oricât de „subiectiv”, poate fi egal în toate evaluările realizate, problema care se pune este în ce măsură 50 de evaluatori, să zicem, vor ajunge întotdeauna la aceeași rezoluție, pentru
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
conflict cu potențial de război existente în lumea noastră: 1. conflicte generate de jocul strategic global, de rivalitatea dintre marile puteri pentru supremație mondială, de cursa nucleară etc. (de exemplu, criza cubaneză din 1962); 2. conflicte generate de revendicări teritoriale dublate de animozități etnico-religioase (între arabi și Isarel, Bosnia, Nagorno-Karabah); 3. conflicte izvorâte din relații îndelungate de dependență și dominație, bazate pe superioritate economică și tehnologică (Panama, Grenada, Haiti, Afganistan, Suez 1956); 4. conflicte între sisteme socio-economice și ideologii antagoniste (Est-Vest
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
a „vegherii”. „Veghetorul” e atent la teatru, la trecutul lui care vibrează încă, la memoria lui care reînvie uneori și la jocurile ce se desfășoară; „supraveghetorul”, și el cufundat în întuneric, spionează ființele, le cântărește, le judecă, dar mai ales dublează, cu propria-i privire, privirea supravegherii ce are loc pe scenă. El e solicitat să „dubleze” vegherea, care reprezintă statutul său firesc, pentru a trece de partea „supravegherii”, observând capcanele și subterfugiile ce se construiesc pe scenă. Ele pot duce
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care reînvie uneori și la jocurile ce se desfășoară; „supraveghetorul”, și el cufundat în întuneric, spionează ființele, le cântărește, le judecă, dar mai ales dublează, cu propria-i privire, privirea supravegherii ce are loc pe scenă. El e solicitat să „dubleze” vegherea, care reprezintă statutul său firesc, pentru a trece de partea „supravegherii”, observând capcanele și subterfugiile ce se construiesc pe scenă. Ele pot duce la adevăr sau... la minciună, în fața ochilor săi „suprainformați”. Această carte este marcată de o experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
funcțiune. Activitate scriptică și arhivaretc "Activitate scriptică și arhivare" Căderea Zidului Berlinului a dus la descoperirea unei extraordinare activități scriptice, care a însoțit permanent supravegherea în țările din Est. Supravegherea nu se mulțumește doar cu simpla exercitare, ea se cere dublată de o urmă scrisă, de o dovadă materială, de un reper temporal. A supraveghea și... a scrie, iată două operațiuni complementare, proprii aparatului totalitar. Oralitatea nu face aici decât să deschidă calea delațiunii și a culegerii de informații, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
strategiilor de „supraveghere” dintr-o întreprindere, Havel insistă tocmai asupra acestei obsesii a „înregistrării în scris”, asupra acestei ierarhii a delațiunii care pretinde documente, atestări scrise, indiferent de pertinența lor informativă. Iar noi știm prea bine că această practică este dublată de o alta, la fel de absurdă, aceea a arhivării tuturor acestor mizerii. Supravegherea este, astfel, crunt ironizată pentru incapacitatea ei de a accede la esențial. Ea rămâne prizoniera unor informații deseori superficiale sau a unor neadevăruri consemnate cu grijă. Prizoniera unor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
distantă, este atentă și experimentală. Gata să acționeze, marchizul rămâne acolo, pe margine, fascinat de sentimentul de fragilitate pe care i-l procură acest spectacol realizat cu niște interpreți atât de imprevizibili. Este primul dispozitiv al supravegherii. Weiss îl va dubla, căci, sub protecția șefului închisorii, o seamă de spectatori, așezați în spatele gratiilor, ca în spectacolul lui Peter Brook, sunt invitați să asiste la reprezentație. Astfel apărați, ei îl supraveghează de la distanță pe Sade, care, la rândul său, îi supraveghează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-i privește, până și supravegherea cea mai vigilentă încetează să mai fie operantă. Revolta bolnavilor din Charenton înseamnă mai mult decât un act politic, este actul acelei ființe nesupuse și tulburate, veșnic incontrolabile, care e omul cu mințile rătăcite. Chiar dublându-și dispozitivele de supraveghere, în fața lui, puterea se arată neputincioasă și va fi întotdeauna învinsă. Victorie a bolnavilor rătăciți... a ființelor lipsite de orice instinct securitar. În fața lor, lanțul de opresiuni se defectează. Dar cu ce preț! Acela al spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
reinterpretată astfel Încît să poată fi larg acceptată și combinată cu un element maniheist (antagonismul celor două Principii), tot de origine livrescă Însă ceva mai superficial. Au fost revitalizate În catharismul radical următoarele trăsături ale orgenismului: preexistența sufletelor; corporalitatea Îngerilor; dubla creație și lumile paralele; judecățile multiple; trupul Învierii; negarea atotputerniciei și a liberului arbitru ale lui Dumnezeu. Numai subordinaționismul și căderea sufletelor În trupuri sînt idei comune origeniștilor, catharilor monarhieni (bogomili, reformați sau nu) și catharilor radicali. 5. Catharismul provensal
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]