5,416 matches
-
facultatea de a refuza această iertare este foarte rar acceptată (este precizată de norme clare și facultatea de a refuza este limitată foarte mult). Yom Kippur, într-adevăr, trebuie trăit cu inima și cu sufletul de penitent. Sărbătoarea Anului Nou ebraic durează 2 zile atât în Israel cât și în diaspora, aceasta este însă numai o tradiție recentă. Sunt mărturii precise că încă în secolul al XIII -lea,la Ierusalim, ea se celebra numai o singură zi. După Sfintele Scripturi ale
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
numai în prima zi. Iudaismul ortodox și cel conservativ sărbătoresc ambele zile. "Roș hașana" cade în a 162-a zi după prima din zilele Paștelui. În calendarul gregorian nu poate cădea mai devreme de 5 septembrie. Datorită diferenței dintre calendarul ebraic și cel gregorian, începând din anul 2089 (gregorian) "Roș hașana" nu va mai putea cădea mai devreme de 6 septembrie. Nu poate cădea nici mai târziu de 5 octombrie. Datorită felului în care este calculat calendarul ebraic, "Roș hașana" nu
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
diferenței dintre calendarul ebraic și cel gregorian, începând din anul 2089 (gregorian) "Roș hașana" nu va mai putea cădea mai devreme de 6 septembrie. Nu poate cădea nici mai târziu de 5 octombrie. Datorită felului în care este calculat calendarul ebraic, "Roș hașana" nu poate cădea niciodată joia, vinerea sau duminica. Bazat pe data tradițională a creării lumii, "Roș hașana" cade în prima zi a lunii Tișrei, care conform calendarului gregorian este în septembrie sau la început de octombrie. În zilele
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
sau duminica. Bazat pe data tradițională a creării lumii, "Roș hașana" cade în prima zi a lunii Tișrei, care conform calendarului gregorian este în septembrie sau la început de octombrie. În zilele noastre "Roș hașana" cade la: Întrucât conform calendarului ebraic ziua începe încă în ajun la asfințitul soarelui, datele de mai sus indică "seara de ajun" a zilei de "Roș hașana". Una dintre trăsăturile caracteristice ale sărbătorii Roș hașana este suflatul din sofar. În unele comunități este folosit în toate
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
circular. La cina celei de-a doua seri sunt prezente fructe cât mai multe și mai diverse, a căror gustare e precedată de binecuvântarea numită „șeheheyanu” (binecuvântarea ce se recită înainte de a gusta ceva în noul an). În antichitate, anul ebraic începea toamna, urmând ciclul agricol al câmpurilor: însămânțare-creștere- recoltare. Celelalte sărbători principale ale israeliților urmau această ordine: Sărbătoarea Azimelor sau Paștele (cf. cartea Exodului 12,1-20; 23,15); Sărbătoarea Săptămânilor sau Shavuot sau Sărbătoarea Primițiior (Rusaliile iudaice) (cf. Exod 23
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
O sărbătoare evreiască sau un festival este o zi sau cîteva zile observate de evrei ca o comemorare sfântă sau laică a unui eveniment în istoria evreilor. În ebraică, sărbătorile și zilele festive, în funcție de natura lor, pot fi numite "yom tov" (o zi bună) (idiș: yontif) sau "hag" (festival) sau "taanit" (post). Originile diverselor sărbători evreiești pot fi găsite în poruncile biblice (mițvot), prescripțiile rabinice, și în istoria Israelului
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
zilele festive, în funcție de natura lor, pot fi numite "yom tov" (o zi bună) (idiș: yontif) sau "hag" (festival) sau "taanit" (post). Originile diverselor sărbători evreiești pot fi găsite în poruncile biblice (mițvot), prescripțiile rabinice, și în istoria Israelului modern. Cuvântul ebraic pentru sărbătoare însemna - la început - "cor de dans"; acest nume atât de semnificativ scotea în evidență faptul că bucuria este caracteristica principală a sărbătorii israelite. Ca și la celelalte popoare, cel mai vechi calendar al sărbătorilor în Israel era determinat
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
anului (cf. Exod 23,14-17; 34,23; Deuteronom 16,16ș.a.). această lege devenea obligatorie începând cu cel de-al 12-lea an de viață (cf. Luca 2,42); mai târziu însă rabinii au precizat o vârstă mai mică. Anul ebraic a fost marcat încă de la început de celebrarea marilor „sărbători în cinstea Domnului”. Unele dintre acestea coincideau cu schimbarea anotimpurilor și aminteau poporului providența constantă a lui YHWH în favoarea poporului său. Aceste timpuri speciale ofereau poporului ocazia de a restitui
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
Levitic 16). În cea de-a 10-a zi a celei de-a 7-a luni era celebrată o sărbătoare anuală specială, însoțită de mărturisirea și ispășirea păcatelor. Mai erau celebrate și alte sărbători, care nu sunt menționate în legile ebraice. Una dintre ele era Purim, care comemora eliberarea evreilor de planul ucigaș al lui Aman (cf. Estera cap. 9); o altă sărbătoare - instituită mulți ani mai târziu - era Sărbătoarea dedicării, care celebra purificarea Templului după profanarea pe care a suferit
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
(גולדה מאיר în ebraică, născută "Golda Mabovici", între 1917-1956 Golda Meyerson גולדה מאירסון, n. 3 mai 1898 - d. 8 decembrie 1978) a fost politiciana social-democrată israeliană, al patrulea prim-ministru al statului Israel. Meir a fost aleasă prim ministru al Israelului la 17 martie
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
acceptați. Golda a lucrat la culegerea migdalelor, în plantarea de pomi, la creșterea găinilor și în bucătărie. Recunoscându-i-se însușirile ei de lider, a fost aleasă că reprezentanta a Merhaviei în organizat„”ia sindicală Histadrut, Confederația Generală a Muncitorilor Ebraici din Palestina. În 1924, ea și soțul ei au părăsit kibuțul și s-au mutat în orașul Țel Aviv, iar după aceea s-au stabilit la Ierusalim. Acolo li s-au nascut un fiu, Menachem (1924-2014), si o fiică, Sarah
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
refugiați îi aminteau și de fugă evreilor din Europa ocupată de naziști Golda Meir, pe atunci Meyerson, a fost una din cei 24 de semnatari (inclusiv două femei) ai Declarației de independență a Israelului în data de 5 a lunii ebraice Yiar - 14 mai 1948. Așa cum a remarcat mai tarziu,„După ce am semnat, am plâns. Când am studiat în școala istoria americană și am citit despre cei care au semnat Declarația de independență a S.U.A., nu mi-am putut imagina
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
Uniunii Sovietice în regiune. În schimb relațiile israelo-sovietice erau complicate de măsurile de aspră represiune luate de regimul stalinist contra cultului iudaic și a drepturilor naționale și culturale ale evreilor din U.R.S.S. Numeroase instituții evreiești erau închise, studiul limbii ebraice și emigrația în Israel erau interzise. În cursul șederii în Uniunea Sovietică, Golda Meyerson a asistat la serviciile divine de Rosh Hashana și Yom Kippur la Sinagoga Corala din Moscova, unica sinagoga a cărei funcționare era permisă în capitala rusă
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
1956 ea a devenit ministru de externe, în guverne sub conducerea lui David Ben-Gurion. La sugestia lui Moshe Sharet și a lui Ben Gurion, toți membrii serviciilor diplomatice ale Israelului fuseseră solicitați să-și schimbe numele de familie în nume ebraice. La numirea ei în funcția de ministru de externe Golda Meyerson și-a schimbat numele în numele ebraic mai scurt, Meir. Ca ministru de externe, Meir a promovat legături cu noile state independente din Africa în efortul de a dobândi noi
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
Moshe Sharet și a lui Ben Gurion, toți membrii serviciilor diplomatice ale Israelului fuseseră solicitați să-și schimbe numele de familie în nume ebraice. La numirea ei în funcția de ministru de externe Golda Meyerson și-a schimbat numele în numele ebraic mai scurt, Meir. Ca ministru de externe, Meir a promovat legături cu noile state independente din Africa în efortul de a dobândi noi aliați în comunitatea internațională. Ea totodată credea că Israelul poatre fi un exemplu de urmat pentru țările
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
obișnuit deziluzionat, obosit de estetismul anilor '20. Ea a mai fost criticată de unii ca fiind antisemită, în pofida faptului că era căsătorită cu un bărbat evreu. Acest antisemitism este luat din faptul că ea deseori scria despre personaje de naționalitate ebraică în arhetipuri stereotipice și generalizări. Copleșitorul antisemitism al anilor 1920 și 1930 a avut o influență inevitabilă asupra Virginiei Woolf. Ea scria in agenda sa: "nu-mi place vocea evreiască; nu-mi place rîsul de evreu". Totuși într-o scrisoare
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
a orașului. Zona metropolitană a orașului cuprinde un teritoriu în care locuiau în 2010 de persoane. La recensământul istoric din 1931, dinaintea celui de al Doilea Război Mondial, 78,1% din cracovieni au declarat poloneza ca limbă maternă, 20,9% ebraică sau idiș, 0,4% ucraineană, 0,3% germană, și 0,1% rusă. Evoluțiile istorice de după acel moment au redus drastic procentajul minorităților etnice din Cracovia. Cifrele oficiale și neoficiale diferă între ele, așa cum este cazul populației de romi. Astfel, conform
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
La 9 ianuarie 2005 a fost ales președinte al Autorității Naționale Palestiniene, funcție rămas liberă după moartea liderului palestinian Yasser Arafat. Abbas este primul președinte palestinian numit pe baza unui succes în alegeri libere. Născut la Safad în Galileea (în ebraică Tzfat,azi în Statul Israel) în Palestina sub mandat britanic.În cursul Războiului arabo-israelian din 1948-1949, familia sa s-a refugiat la Damasc. Acolo a lucrat în învățământ și a studiat la Universitatea din Damasc literatura engleză și arabă precum și
Mahmud Abbas () [Corola-website/Science/298022_a_299351]
-
ministrul Afacerilor Externe, Moshe Sharett. Numele Israel, a fost folosit în cursul istoriei, în utilizarea comună și religioasă, pentru a face referire la Regatul Israel antic, la noțiunea geografică a Țării lui Israel sau la întregul poporul evreu. În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel” a fost dat de Patriarhul Iacov ( ', '; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu”) , după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu. Cei doisprezece fii ai lui, Iacov, au devenit strămoșii israeliților, de asemenea, cunoscut sub numele
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
i. Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948, întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite, inclusiv: Siria de Sud, Siria Palestina, Regatul Ierusalimului, provincia Iudaea, Coele-Siria, Retjenu, Canaan și, în special, Palestina. Noțiunea de „Țara Israel”, cunoscută în ebraică ca "Eretz Yisrael" (sau "Eretz Yisroel"), a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice. Potrivit Pentateuh, Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu. Pe baza scripturii, perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC (pe o perioadă de peste 1500 de ani), regiunea a stat sub dominație asiriană, babiloniană, persană, greacă seleucidă, a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor , apoi a fost sub dominație romană, persană sasanidă și bizantină. Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC. Cu toate acestea, a existat pemanent o
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
lor majoritate - au aspirat să se întoarcă la „Sion” și la „Țara Israel”, deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești. Ca urmare a expulzării evreilor din Spania în 1492, unele comunități s-au refugiat in Palestina unde, în decursul secolului al 16-lea, comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte”: Ierusalim
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
sioniști, a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917. Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah (însemnând "Apărare" în ebraică), din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi (Grupul Stern). În 1922, Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour. Populația din zona aceasta în acest moment a fost predominant
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt” — Ierusalim. În dezvoltarea economică a Israelului, un rol important îl are sectorul financiar-bancar. Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi” — născuți în țară, porecliți în limbajul curent "sabra" (în românește „sabri”, în ebraică „tzabarim”), restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți, la diferite vârste, în Israel. În luna august a anului 2005, Israelul, împreună cu Ierusalimul de Est, avea o populație de 6.912.700 de locuitori, structurată astfel: 76% evrei, 20% (împreună cu
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
sunt aici, de asemenea, o minoritate foarte mică. Statul israelian are aproximativ 7,406,900 de locuitori, după ultimul recensământ din 2008, în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 7,5 milioane de locuitori. Israelul are două limbi oficiale : ebraică și arabă. Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației, iar limba arabă - în varianta palestineană - este vorbită curent de minoritatea arabă, precum și, în graiuri și dialecte din diverse țări arabe, ca limbă secundară, de către imigranți
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]