4,264 matches
-
trimită pe fiul său și Grecia cu o armată pentru a suprima revolta în schimbul unor teritorii. Ibrahim a debarcat în Pelopones în februarie 1825 și a obținut rapid victorii: până la sfârșitul lui 1825, mare parte din Pelopones era sub control egiptean, iar orașul —asediat de turci din aprilie 1825—a căzut în aprilie 1826. Deși Ibrahim a fost învins în , el a reușit să înabușe mare parte din revolta peloponesiacă că a recucerit Atena. După ani de negocieri, trei Mari Puteri
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
combinate otomano-egiptene se pregăteau să atace insula grecească , flota aliată a interceptat-o pe cea otomano-egipteană la Navarino. După o săptămână de expectativă, ce s-au soldat cu distrugerea flotei turco-egiptene. O a fost trimisă pentru a supraveghea evacuarea armatei egiptene din Pelopones, în timp ce grecii au ocupat o parte din Grecia Centrală până în 1828. Ca urmare a anilor de negocieri, prin , în 1830, a fost recunoscută independența unui stat grecesc incipient. În 1827, Ioannis Kapodistrias, din Corfu, a fost ales ca primul
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Yamhad a fost cucerit și distrus, împreună cu Ebla, de hitiți indo-europeni din Asia Mică cam prin 1600 î. Hr. Din această perioadă, Siria a devenit un teren de bătălie pentru diferite imperii străine. Este vorba de imperiul hitit, imperiul Mitanni, imperiul egiptean, imperiul asirian mediu, și mai puțin Babilonul. Inițial, egiptenii au ocupat mult din sud, pe când hitiții și mitaniții, mult din nord. Oricum Asiria a obținut dominația, distrugând Imperiul Mitanni și anexând teritorii imense deținute înainte de hitiți și Babilon. În jurul secolului
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
la Baghdad. Araba - devenită oficială sub Omeiazi - a devenit limbă dominantă, înlocuind greaca și aramaica, dominante în epoca bizantină. În 887, , dinastie ce conducea Egiptul islamic, au anexat Siria ce aparținea Abasizilor, și au fost mai târziu înlocuiți cu dinastia egipteană a , iar mai târziu cu , dinastie ce își au originea în Aleppo, fondată de Sayf al-Dawla. Părți ale Siriei au fost deținute de stăpâni francezi, englezi, italieni și germani, între 1098 și 1189, în timpul cruciadelor, stăpânirile ce au condus în
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
1831, Ibrahim Pasha al Egiptului a renunțat la loialitatea sa față de imperiu și a invadat Siria otomană, capturând Damascul. În timpul conducerii sale scurte asupra domeniului, a încercat să schimbe demografia și structura socială a regiunii: a adus mii de țărani egipteni pentru a popula câmpiile din Siria de sud, a reconstruit Jaffa și a așezat în ea soldați egipteni veterani, intenționând să o transforme într-o capitală regională și a zdrobit rebeliunile țăranilor și druizilor și a deportat oamenii neloiali din
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Damascul. În timpul conducerii sale scurte asupra domeniului, a încercat să schimbe demografia și structura socială a regiunii: a adus mii de țărani egipteni pentru a popula câmpiile din Siria de sud, a reconstruit Jaffa și a așezat în ea soldați egipteni veterani, intenționând să o transforme într-o capitală regională și a zdrobit rebeliunile țăranilor și druizilor și a deportat oamenii neloiali din triburi. Oricum, în 1840 a fost nevoit să predea teritoriul înapoi otomanilor. Din 1864, reformele Tanzimatului au fost
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
pluralul cuvântului Amaziğ, care după învățații medievali Ibn Hazm și Ibn Khaldun ar însemna «părinte», «conducător», «om liber». Pe lângă limba arabă pe care și-au însușit-o odată cu religia islamică ei vorbesc și limbile berbere. Limbile berbere formează, împreună cu limba egipteană veche (azi limbă liturgică a bisericii copte) o ramură aparte din familia de limbi afro-asiatice, ramură numită odinioară "hamitică". În antichitate au fost cunoscuți sub numele de nubieni, libieni sau mauri și au cunoscut pe rând stăpânirea romană, invaziile vandalilor
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
devenit călugăr dominican în mănăstirea "San Domenico" din apropierea orașului Napoli. În 1572 a devenit preot. În mănăstire studiază filosofia lui Platon și Aristotel precum și operele teologice ale lui Toma din Aquino. Este atras însă și de scrierile ermetice de origine egipteană și elenistică, care circulau în acel timp. Fiind încă din tinerețe un gânditor liber și un non-conformist, care nu se împăca cu regulile stricte ale ordinului călugăresc, este nevoit în 1575 să fugă din mănăstire, pentru a scăpa de acuzațiile
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
șablon al dezinteresului călugărilor creștini pentru literatura nereligioasă în general: Lord Prudhoe a găsit un teanc de manuscrise acoperite de un gros strat de praf într-o mânăstire nitriană, în 1828, într-un pod; parlamentarul Robert Curzon, vizitând o mânăstire egipteană, în 1833, îi găsește pe călugări, în capelă, stând fiecare cu picioarele pe câte un manuscris folio, pentru a se feri de frig, aceștia având și ei un pod plin cu manuscrise aflate în toate gradele de descompunere, iar relatarea
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Pesaḥ sau Pesach, (în ebraică פֶּסַח, Pesaḥ, lit. Pasare, Paștile ebraic) este sărbătoarea religioasă a poporului Israel care simbolizează eliberarea din robia egipteană și ieșirea din Egipt a fiilor lui Israel conduși de Moise, și cei 40 de ani de peregrinare prin deșert. Este o sărbătoare fixă din calendarul religios ebraic, care se desfășoară anual în perioada 14-21 a lunii Nisan, lună ce
Pesah () [Corola-website/Science/298365_a_299694]
-
s-a risipit pe cer formând ceea ce numim noi azi Calea Lactee. Grecii antici au sărbătorit festivalul Heracleea, care a comemorat moartea lui Heracles, în a doua zi a lunii a Metageitnion ( sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august). Un templu egiptean a lui Heracle a fost construit în Oaza Bahariya in 21 î.Hr.. Prin intermediul culturii elenistice , simbolismul Heracleean a fost transmis către Orientul Îndepărtat. In mitologia japoneza exista gardianul Nio în fața templelor japoneze budiste. Herodot l-a conectat pe Heracle atât
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
Bahariya in 21 î.Hr.. Prin intermediul culturii elenistice , simbolismul Heracleean a fost transmis către Orientul Îndepărtat. In mitologia japoneza exista gardianul Nio în fața templelor japoneze budiste. Herodot l-a conectat pe Heracle atât cu zeul fenician Melqart cat si cu zeul egiptean Shu. Temple dedicate lui Heracle s-au înmulțit de-a lungul țărilor mediteraneene. De exemplu, templul lui Heracles Monoikos , construit departe de orice oraș din apropiere, pe Coasta de Azur, s-a dat numele sau zonei Monaco. Poarta de acces
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
mai populat oraș al Egiptului de Sus ("Sa'id"), situat la cca 375 km sud de Cairo și capitala guvernoratului ("muhafazah") cu același nume. Orașul este sediul unei Universități - a 3-a din Egipt ca mărime - și al primului Orfelinat egiptean, întemeiat prin 1910 de o misionară americană creștină, Lillian Trasher. În nordul său se află unul dintre primele baraje pe Nil, construit de englezi în secolul al XIX-lea. Este posibil ca să fie legat de faptul că orașul era sediul
Assiut () [Corola-website/Science/298404_a_299733]
-
drumul, oprindu-se în Viena pentru o perioadă, timp în care a lucrat la un atelier ca decorator de mobilier. În Viena a început să viziteze muzee cu opere de artă inaccesibile în România. Aici a făcut cunoștință cu sculpturile egiptene care i-au influențat opera mai târziu în viață. Din Viena a plecat în 1904 spre München, dar după șase luni o pornește pe jos prin Bavaria și Elveția și până la Langres, în Franța. În apropriere de Lunéville, după o
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
au lăsat în urma lor multe mărturii ale modului lor de alimentație. Alimentele de bază erau pâinea și berea, realizate din orz și amidon. Se găseau sute de sorturi de pâine în mai multe forme și cu compoziție diversă. Regimul alimentar egiptean era completat de pește, carne (de obicei de oaie, porc și de pasăre), fructe (curmale, smochine, rodii, pepeni și struguri) și de legume (usturoi, varză, castravete, alune, lăptuci, ceapă, praz și ridichi). În sfârșit, mierea, produsă în stupurile de pământ
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
fiind "contrară regulii (lui Cezar)". În 1960, Radke a presupus că reforma a fost instituită de fapt când Augustus a devenit Pontifex Maximus în 12 î.Hr., sugerând secvența 45-42-39-36-33-30-27-24-21-18-15-12 î.Hr., 4-8-12 A.D., etc. În 1999, a fost publicat un papirus egiptean care conținea efemeride (tabel al pozițiilor pe cer ale soarelui, lunii și planetelor), datat în anul 24 î.Hr. atât în calendarul egiptean cât și în cel roman. Din acest papirus se poate deduce că cea mai probabilă succesiune a anilor
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
Maximus în 12 î.Hr., sugerând secvența 45-42-39-36-33-30-27-24-21-18-15-12 î.Hr., 4-8-12 A.D., etc. În 1999, a fost publicat un papirus egiptean care conținea efemeride (tabel al pozițiilor pe cer ale soarelui, lunii și planetelor), datat în anul 24 î.Hr. atât în calendarul egiptean cât și în cel roman. Din acest papirus se poate deduce că cea mai probabilă succesiune a anilor bisecți este 44-41-38-35-32-29-26-23-20-17-14-11-8 î.Hr., 4-8-12 A.D. etc., foarte aproape de șirul sugerat de Matzat. Aceasta ne arată ca șirul standard cu an bisecți
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
iulie și octombrie. Acest lucru sugerează că lunile menționate mai sus au avut tot timpul 31 de zile în calendarul iulian. În sfârșit, teoria lui Sacrobosco este contrazisă de lungimea de 31 de zile a lunii Sextilis dată de papirusul egiptean din anul 24 î.Hr. Metoda cea mai folosită de romani pentru identificarea anilor în scopul numerotării eră să-i numească după cei doi consuli care își inaugurau consulatul în acel an. Din 153 a. Chr., ei își începeau mandatul pe
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
pereții și stâlpii clădirilor. Firma interioară de publicitate, era de obicei un semn, pictat foarte atrăgător pe peretele unei clădiri. Vechi semne au fost descoperite în ruinele Babilonului, Romei Antice și ale orașului Pompei. 500 de ani mai târziu, comercianții egipteni amplasau de-a lungul drumurilor publice bucăți de stâncă în care erau sculptate diverse mesaje în scopul informării călătorilor în legătură cu produsele sau serviciile oferite. În perioada anilor 500 î.e.n., în vechea Romă, mesajele erau pictate pe pereți în scopul promovării
Publicitate () [Corola-website/Science/297145_a_298474]
-
membru fondator al Mișcării Țărilor Nealiniate, până când a aderat la Uniunea Europeană la data de 1 mai 2004. La data de 1 ianuarie 2008, Republica Cipru a aderat la zona euro. Insula Cipru a cunoscut numeroase stăpâniri în decursul istoriei: asiriană, egipteană, persană, romană, bizantină. În secolul al XII-lea a fost ocupată de cruciați până în 1489, când a trecut sub stăpânirea Veneției. În 1571 a fost ocupată de Imperiul Otoman, iar în 1878 de Imperiul Britanic. La 16 august 1960 Ciprul
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
lui Al Kassem de către Partidul Baas, nour regim a adoptat la 31 iulie 1963 o versiune modificată a steagului irakian pan-arabist (legea 28 din 1963). Culorile panarabiste apăreau iaraș pe orizontală, dar de această dată, sub influența drapelului republican egiptean, în de sus în jos: roșu - alb - negru. Deși în 1961 Siria a abandonat Republică Arabă Unită, speranțele pentru un viitor stat pan-arab au persistat, lucru care se reflectă în marea asemănare dintre steagul Republicii Arabe Unite, (nume păstrat
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
sa și pe emirul de Daraiyya, Muhammad Ibn Saud, fondatorul actualei dinastii dominatoare din . Ibn Saud și fiul său cuceresc Nejdul, unificând aproape întreaga peninsulă sub autoritatea dinastiei saudite, dar statul Wahhabit este înfrânt, în 1818, de forțe britanice și egiptene. Eșuează, astfel, prima tentativă de constituire a unui stat saudit. Începând cu anulL 1902, Abd al-Aziz II Ibn Saud (1902 -1953), emir din Nejd și imam al wahhabiților, reconstituie statul wahhabit și unește sub autoritatea sa cea mai mare parte
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
antic și face referire la doi manichiuriști la curtea faraonului Nyuserre Ini, Khnumhotep și Niankhkhnum, care au trăit undeva între anii 2380-2320 î. Hr. În mormântul lor comun, cei doi sunt pictați atingându-și nasurile, cea mai intimă poziție în arta egipteană, înconjurați de ceea ce par a fi copiii lor. Antropologii Stephen Murray și Will Roscoe spuneau în scrierile lor că femeile din Lesotho se angajau în "relații erotice pe termen lung", damnate de societate, numite "motsoalle". E. E. Evans-Pritchard consemna de
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
precum Franța, Egiptul, Uniunea Sovietică sau Marea Britanie au fost indirect implicate în acest război civil. Marea Britanie și Uniunea Sovietică au fost principalele surse militare ale guvernului nigerian în timp ce Franța și alții au ajutat Republica Biafră. Deasemenea, Nigeria a folosit piloți egipteni în luptele aeriene. În timpul boom-ul petrolier din anii 1970-1980, Nigeria a aderat la OPEC iar economia a crescut datorită veniturilor generate din producția de petrol. Cu toate acestea, administrația militară nu a folosit veniturile în mod eficient pentru a
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
Mohammad Ahmed, numit și al-Mahdi (1844 - 1885) reușește să dobândească, după cucerirea orașului Khartoum în 1885, controlul asupra întregii țări, pe care îl păstrează până în 1898. Marea Britanie, care își instaurase în 1882 protectoratul asupra Egiptului, inițiază, sprijinită și de forțe egiptene, recucerirea Sudanului (1896 - 1898). După înfrângerea mișcării mahdiste în bătălia de la Omdurman (1898), Sudanul este proclamat condominion anglo-egiptean (1899 - 1955), fiind administrat "de facto" ca o colonie a Marii Britanii. La Fashoda în Sudan, are loc în 1898 celebrul incident între
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]