KorAP: Find »[drukola/base=englez & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...181 >

4,507 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

un dig spart. Bobby îngheață. A mai văzut-o o singură dată plângând. Domnul Dutta spune că-i faci tot felul de comisioane doamnei Pereira. Crede că-l spionai în numele ei și mai crede că ne spionezi pe toți pentru englezi și cineva ar trebui să pună mâna pe tine. Mai zice că doamna Pereira este o șarlatancă și că va anunța poliția. I-am spus să nu fie prost, pentru că doamna Pereira este o mare... este o femeie foarte sensibilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
că anarhiștii au încercat să pună foc la fabricile lui Readymoney, dar au fost împușcați. Sau că, fiind comuniști au scăpat. Motilal Nehru a ținut o cuvântare. O femeie a fost călcată de un vehicul militar. Guvernatorul a părăsit orașul. Englezii vor folosi avioane mici. Fanaticii hinduși îi atacă pe musulmani în suburbii. Oamenii sunt încordați, tensionați. Când iese din casă, Bobby simte atmosfera de ostilitate. Este ciudată, abia perceptibilă, dar cei care de obicei îl salută, acum îi evită privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Lumea se zgâiește la el și o dată sau chiar de două ori, bărbații încearcă să-i blocheze calea, până când el le vorbește sau altcineva îi oprește să-l mai asalteze, explicându-le cine este. Nu este bine să arăți a englez în seara asta la Bombay. Plimbându-se, ajunge spre Fort. Aici are străzile doar pentru el. Ferestrele birourilor nu sunt luminate, liniile de tramvai sunt și ele sub imperiul liniștii și în afara unor cerșetori și a unui ciclist care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
această porțiune de peisaj, o galerie de statui murdare de pământ ieșind dintr-o pistă de aterizare. Pe măsută ce se apropie, descoperă că nu este singurul jucător care a rămas în urmă. Sub lumini, evoluează la cote maxime un englez și o vacă, dând tot ce au mai bun în ei. — Dumnezeule! strigă tânărul. Ce trebuie să facă cineva pentru a fi tratat civilizat în gaura asta de oraș? Mitocănie, asta este. A naibii mitocănie! Pare să se adreseze animalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
nervos în jur. Riscă aducându-l aici pe Bridgeman în această seară. Deocamdată, în jur este liniște. Câțiva îi urmăresc cum trec, Bobby încearcă să pară relaxat, ca la plimbare, iar Bridgeman duce deliberat un picior în fața celuilalt. Doi puști englezi îndrăzneți ieșiți la plimbare. Pentru femei adevărate îl poate duce doar la Goa House. Maria Francesca este uimită să-i vadă și-i aruncă nervoasă o privire piezișă lui Bobby, când Bridgeman urcă cu greutate pe scară și intră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
fără riscuri? Îi place cum sună fraza asta pe care a citit-o într-unul din romanele doamnei Macfarlane. Are rezonanță foarte masculină. Maria pufnește disprețuitor. — Uită-te la tine! Ești doar o făcătură! Nu poți să-l lași pe englez singur, chiar dacă riști să ți se ia gâtul. — Du-te dracului! — Retrag ce-am spus! Nu ești o făcătură. Și tu pari alb la suprafață. O spune cu un zâmbet și Bobby uită de insultă. Din cameră să aude un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
bidonul și o întreabă pe Maria cu o privire scurtă estimativă dacă nu face vreo reducere pentru clienții speciali. Cu toate că vocea lui este atât de distorsionată încât femeia abia pricepe ce vrea să spună, înțelege în cele din urmă că englezul mai „vrea o rundă“, cu ea de data asta. Un alt interludiu punctat de exclamațiile inconfundabile ale Mariei. Femeia se întrece pe sine, scoțând gemete spectaculoase, cu schimbări de tonalități care fac impresie în salon. Ura, exclamă Tereza, cu rezonanțele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ceea ce-l face să se simtă amețit, vertiginos de nou. Londra are polițiști cu uniforme albastre, autobuze roșii cu publicitate pe părțile laterale. Parcurile aflate printre clădirile înalte au gazon verde, îngrijit și, pentru prima oară înțelege ce au încercat englezii, fără succes, să redea în India. Verdele de catifea. Pulsează de viață. Ce dor de casă trebuie să le inspire spațiile deschise ale Indiei, care sunt toate maronii! Aici, în locul lor natal, în ceața și umiditatea lor, au o percepție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
i se pare destul. Vederea acestor lucruri goale care așteaptă să le umple cu ființa lui, îl face să simtă un cuțit în piept. Încuie ușa și se rezeamă de ea. A pus mâna pe această viață; este în sfârșit, englez! Dar mai sunt multe cerințe care până acum i-au scăpat atenției. Rafturile goale de lângă pat. Pătratul întunecat de pe perete, unde cândva se afla un tablou - mai precis unde ar trebui să existe un tablou. Ce tablou? Dar ce s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
nu contează, orice tablou mi-ar plăcea) nu i se potrivește și lui. Nu simte că i-ar putea plăcea ceva, fără să verifice mai întâi dacă nu-l trădează în vreun fel. Înainte de a fi el însuși, este un englez și trebuie să aibă gusturile unui englez. Dar care ar fi acestea? Se gândește mult și intens la asta. Probabil, un englez ar atârna un tablou cu scene de vânătoare, portretul regelui sau al rudelor decedate, cum ar fi acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
nu i se potrivește și lui. Nu simte că i-ar putea plăcea ceva, fără să verifice mai întâi dacă nu-l trădează în vreun fel. Înainte de a fi el însuși, este un englez și trebuie să aibă gusturile unui englez. Dar care ar fi acestea? Se gândește mult și intens la asta. Probabil, un englez ar atârna un tablou cu scene de vânătoare, portretul regelui sau al rudelor decedate, cum ar fi acel bătrân cu favoriți, aflat deasupra biroului domnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
să verifice mai întâi dacă nu-l trădează în vreun fel. Înainte de a fi el însuși, este un englez și trebuie să aibă gusturile unui englez. Dar care ar fi acestea? Se gândește mult și intens la asta. Probabil, un englez ar atârna un tablou cu scene de vânătoare, portretul regelui sau al rudelor decedate, cum ar fi acel bătrân cu favoriți, aflat deasupra biroului domnului Spavin. Dar pentru că nu are nici un tablou, Jonathan se hotărăște să-l pună pe rege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
de a se ruga la el, de a-i cere bărbii vopsite să-i arate calea spre alcătuirea sinelui. Până în septembrie nu are nimic de făcut. Este chiar fericit din acest motiv. Gândul la Chopham Hall îl sperie; când vorbesc englezii despre școală, folosesc cuvinte pe care alții le întrebuințează pentru închisoare. Spavin este îngrijorat pentru el și-l roagă pe tânărul Muskett, fiul partenerului său, să-l scoată în lume. La timpul cuvenit, după un schimb de mesaje de politețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
spune că (se referă la mătușa Berthilda) a fost un incident nefericit. Jonathan este de acord. După aceea, Doctorul Noble consideră că și-a îndeplinit îndatoririle de dascăl și o trece pe mătușa Berthilda în categoria lucrurilor neimportante, pe care englezii, ca și poștașii, le târâie după ei. După o săptămână, Jonathan primește o scrisoare de la domnul Spavin care-l sfătuiește să nu mai aibă nici un contact cu ea, lucru pentru care el a făcut primul pas, internând-o într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
și este doar o chestiune de timp, înainte de a încerca să corupă întreaga bază a democrației britanice. În câteva luni, vor dizolva armata, vor forța industria să garanteze creșteri salariale mari, vor epura Serviciul Civil și vor dezmembra Imperiul. Doar englezii care gândesc corect mai pot stopa acest flagel. Jonathan se implică, argumentând cu convingere în cancelaria juniorilor, sau luând parte la o adunare publică zgomotoasă, în primăria din Oxford. Uniunea Națională a cetățenilor îngrădește locul cu steaguri. Un gramofon cântă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
cântă" Ierusalim"pentru a înnăbuși zgomotele făcute de stewarzii care se luptă cu unii care fac interpelări rău-voitoare, undeva în spate. Jonathan rostește vorbele foarte tare și clar. În mod sigur, nimeni nu-l poate lua drept altceva, decât un englez bona fide. Într-o dimineață, află de la profesor că Star s-a întors la Paris. Se gândește să se mute acolo definitiv. Vestea îl deprimă, iar când niște cunoștințe politice îl invită la Londra la un raliu acceptă, sperând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
facă acum. Uite ce este, Gittens, nu-mi vine să cred ce văd. — Ce vezi? repetă Gittens. Ce vrei să spui cu asta? Că... nu cred că astfel se poartă un gentleman. — O, Johnny, zice Star. Nu fii atât de englez. Englez? Englez? Simte nevoia să se așeze. Încăperea se învârtește cu el, o turbină care se învârte repere, mai repede, cu el în centru... Se trezește și-și simte câmpul vizual îngustat de niște capete. Star, Gittens, un custode în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
acum. Uite ce este, Gittens, nu-mi vine să cred ce văd. — Ce vezi? repetă Gittens. Ce vrei să spui cu asta? Că... nu cred că astfel se poartă un gentleman. — O, Johnny, zice Star. Nu fii atât de englez. Englez? Englez? Simte nevoia să se așeze. Încăperea se învârtește cu el, o turbină care se învârte repere, mai repede, cu el în centru... Se trezește și-și simte câmpul vizual îngustat de niște capete. Star, Gittens, un custode în uniformă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
presentiment. Parcă pentru a-l sfida, cântăreața începe un cântec trist: „De ce cred oamenii în același semn vechi? De ce cred oamenii în același semn vechi? Când aud un țipăt de bufniță, cineva moare, cu siguranță.“ Are accent american. În jurul lor englezi, americani cu vorbirea lor tărăgănată, se amestecă cu francezii. Jonathan se miră de unde a venit toată lumea asta, de la șeful lor îngâmfat, până la tânărul taxator de autobuz cu pielea tuciurie, care se tot ițește prin ușa de la bucătărie. Simțind ca și cum Africa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pe străzi. Știe totul. A fost și împușcat odată. Familia lui era teribil de săracă. Lucruri ca asta li se întâmplă negrilor. De asta au suflet. Jonathan se cutremură. — Dar și eu am suflet. — Nu este chiar așa, Johnny. Noi, englezii avem un suflet oarecare, de asta ne ducem la biserică duminica, dar nu avem un suflet adevărat. Sweets mi-a explicat. Ține de muzică și de suferință. Și se leagă într-un fel și de mâncare, dar asta este cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
deosebind pavajul de rigolă. Așa se întâmplă. Această lipsă de claritate apare atunci când sunt depășite granițele. Pigmentul i se scurge prin piele, precum cerneala prin sugativă. Devine imposibil să spună ce are valoare și ce nu. Ești cel mai autentic englez pe care l-am cunoscut. E de bine, cred. Nu se poate abține să nu râdă, și râde, râde, îndoindu-se de mijloc, cu mâinile sprijinite de genunchi, cu răsuflarea întretăiată. Oamenii se adună în jurul lui, este nebunul care urlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
spre alb, iar Martti negru, fețele le sunt umflate și pline de bășici din cauza arsurilor soarelui. Prenumele lor desfid orice regulă lingvistică; se află de o săptămână în acest haos și-și doresc mai mult ca orice să afle dacă englezii le-au adus pește. — Pește? întreabă profesorul. — Hering, spune Martti. — Conservat, le explică Eino. Avem acvavit, dar ne mai trebuie hering. — Avem hering? întreabă profesorul. Jonathan verifică lista de provizii. — Nu, sir, nu avem hering. — Asta este o lovitură, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
aici. Poate vor găsi ceva mai bun de făcut în Finlanda. Dar deocamdată li s-a stricat camionul și sunt nevoiți să stea aici, să aștepte vaporul cu piesele de schimb, cu scrisori și provizii și au crezut că vasul englezilor este acel vas, dar n-a fost așa. Așa că, zice Martti. Mai avem de stat aici. — Dar toți oamenii ăștia, întreabă profesorul. De unde au venit? Finlandezul ridică din umeri. — Unii au venit să construiască drumuri. Alții au venit din alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
fel de curte, cu un cuptor, mai multe oale și o bicicletă veche într-un colț, cu lanțul ruginit, legată cu un nod solid. — Hei! strigă profesorul prin ușă. Din interior se aude cum tușește cineva, apoi o voce de englez pe care ei nu-l văd. — Șterge-o, nu vezi că mă gândesc? — Poftim? Uite ce e tipule, te cheamă Johnny Walker? — Nu, domnule, mă cheamă Chapel. Profesorul Henry Chapel de la universitatea Oxford. — Ei bine, dacă nu te cheamă Johnny

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
se uită la biserica năruită și se strâmbă. — Se pare că misionarii n-au prea ajuns pe aici, nu? Pe măsură ce lumina scade, nori de țânțari se ridică de la suprafața apei și atunci devine evident cine stăpânește ținutul. Fiecare cap de englez este înconjurat de insecte, ca niște apași minusculi în jurul unui tren de marfă. Se așază pe brațele goale, se insinuează în orice deschizătură a șorturilor și cămășilor, provocând o frenezie de pleznituri și aplicații inutile de unsori cu miros de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]