4,858 matches
-
plângere, ca după un părinte al său"". După moartea voievodului, în anul 1550, Doamna Elena și trei copii ai săi (Iliaș Voievod, Ștefan și Constantin) închideau biserica cu un zid gros de incintă, cu trei turnuri de apărare pe latura estică, mănăstirea semănând astfel cu o cetate medievală. Iliaș Rareș a construit în incintă locuințe domnești. În biserica mănăstirii au fost ulterior înmormântați domnitorul Ștefan Rareș (care urcase pe tron după fratele său, Iliaș, și domnise în perioada 1551-1552) și Doamna
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
lipită de zidul de incintă sudic a fost refăcută și a preluat și rolul de trapeză. S-a construit în partea sudică o clădire nouă, care a preluat funcțiile celorlalte construcții dezafectate, un corp de chilii lângă zidul de incintă estic și o construcție care adăpostea două sau trei spații locuibile și spații de depozitare, în partea de nord a incintei. O mare parte a acestor lucrări au fost săvârșite în perioada 1676-1677 din dispoziția mitropolitului Dosoftei Barilă. Mănăstirea Probota a
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
metereze și creneluri. Zidul vestic este sprijinit la exterior de un contrafort amplasat aproximativ la jumătatea laturii. În zidul de pe latura sudică a fost construită o portiță secretă mică din lemn masiv. Aceasta se afla lângă chiliile mănăstirești. Pe latura estică se află trei turnuri pătrate (două la colțuri și unul în mijloc) legate între ele printr-un drum de strajă. Turnul de pe mijlocul laturii estice servește și ca poartă de intrare în incinta mănăstirească. Pe zidul exterior se află un
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
o portiță secretă mică din lemn masiv. Aceasta se afla lângă chiliile mănăstirești. Pe latura estică se află trei turnuri pătrate (două la colțuri și unul în mijloc) legate între ele printr-un drum de strajă. Turnul de pe mijlocul laturii estice servește și ca poartă de intrare în incinta mănăstirească. Pe zidul exterior se află un tablou votiv destul de șters reprezentând pe Petru Rareș cu familia sa, iar dedesubt o stemă moldovenească cu următoarea pisanie: ""Această mănăstire a făcut-o Io
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
niveluri, la fiecare etaj aflându-se câte două încăperi. La etajul de sus se ajunge pe o scară în formă de spirală. Ușile și ferestrele clădirii s-au degradat în timp. Turnul-clopotniță are trei niveluri, fiind atașat clisiarniței pe latura estică și sprijinit de două contraforturi la unghiurile vestice. Turnul a servit atât pe post de clopotniță, cât și ca loc de strajă. În prezent, în clisiarniță a fost organizat un mic muzeu care adăpostește obiecte din secolele XV-XVIII: icoane, fragmente
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
est este rezervat reprezentării lui Ieronim alături de atributul său, leul. Sfântul este caracterizat prin vestimentație drept cardinal și se întoarce aici spre leul căruia conform legendei i-ar fi scos un spin din labă. Pe peretele de sud al traveei estice este reprezentat papa Grigore I. cu însemnele oficiului său, scriind la pupitru, în partea sudică a traveei de vest se află imaginea lui Augustin. Atributele acestui sfânt nu mai sunt vizibile astăzi. Aceste resturi aparțin probabil unui ansamblu de pictură
Beeskow () [Corola-website/Science/309361_a_310690]
-
din localitatea Turda sau Buru. Există curse de autobuze doar din și spre Aiud. Zonă strict ocrotită include întregul profil transversal al cheii, iar limita vestică urmărind partea superioară a abruptului calcaros(începe în dreptul crucii de pe marginea șoselei) iar limita estică culmile domoale ce urc spre capatul nordic și sudic al cheilor până în Vârful Rachiș (779 m). Zona tampon se extinde în vest până îin Vârful Bogza Vălișoarei (827 m), incluzând pajiștile secundare pană în Pârâul Velii spre sud și pădurile
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
sudic al cheilor până în Vârful Rachiș (779 m). Zona tampon se extinde în vest până îin Vârful Bogza Vălișoarei (827 m), incluzând pajiștile secundare pană în Pârâul Velii spre sud și pădurile din clasa I de protecție spre nord. Limita estică se desfașoară ca o fâșie continuă, cu lățimi variabile, cuprinse intre 250 m în partea de nord-est și 400-500 m la est și sud-est de Vârful Rachiș. În dreapta cheilor, urcând din spre Aiud, se află stânca numită Cetate, unde în
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
confuze, de multe ori liniile germane și sovietice amestecându-se. Pierderile de ambele părți au fost impresionate. Doar aproximativ 25.000 de soldați germani au reușit să scape din încercuire și să se alăture Armatei a 12-a pe partea estică a drumului nord-sud prin Beelitz. Deși se consideră că ziua de 1 mai a marcat încheierea bătăliei de la Halbe, resturile unităților Armatelor a 12-a și a 9-a au continuat luptele pentru retragerea spre Elba, pentru a se preda
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
În comparație cu populațiile vestice acum distruse, blana de iarnă și cea de vară a tigrului siberian sunt de un contrast puternic față de alte subspecii. În general blana populațiilor vestice este mai deschisă la culoare și mai uniformă decât cea a populațiilor estice. Blana de vară este aspră, în timp ce blana de iarnă este mai densă, mai lungă, mai moale și mai mătăsoasă. Blana de iarnă pare adesea destul de neîngrijită pe trunchi, și este semnificativ mai lungă pe cap, aproape acoperind urechile. Mustățile și
Tigru siberian () [Corola-website/Science/309427_a_310756]
-
Acești șolomani se scalda în lacurile peșterii și apa ce deversează produce inundații. S-a nascut chiar și o meserie în acest sens, solomonari, bărbați curajoși care intrau în peștera în căutarea și alungarea șolomanilor. Peretele înalt de calcar din partea estică de culoare alb-gri e brăzdat de dungi de culoare vânata lăsate de scurgerea apelor de precipitații. Aceste dungi vinete au dat locului denumirea de Vânătările Ponorului. Partea cea mai interesantă din poljie, declarată rezervație naturală este zona ponorului în suprafață
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
între 1204 și 1261, după care Constantinopolul a fost recucerit de bizantini, prin împăratul Mihail al VIII-lea Paleologos. Capitala Imperiului Bizantin a redevenit Constantinopolul, Niceea rămânând o capitală de provincie. Orașul se află într-un bazin fertil, la capătul estic al Lacului , delimitate pe categorii de dealuri la nord și la sud. Este situat cu peretele de vest a acesteia crescând de la lac în sine, oferind atât de protecție de la asediul de la această direcție, precum și o sursă de aprovizionare, care
İznik () [Corola-website/Science/309465_a_310794]
-
altor 560 în timpul întregii perioade de existență a mișcării de rezistență. „ letoni” au fost mult mai activi în regiunile de frontieră. Regiunile în care activitatea lor a fost mai importantă au fost Dundaga, Taurkalne, Lubăna, Aloja și Līvăni. În regiunile estice ale țării, ei aveau legături cu partizanii estoni, iar în cele vestice cu cei lituanieni. La fel ca și în Estonia și Lituania, mișcarea de rezistență letonă a fost inflitrată cu agenți NKVD și mai apoi distrusă. Sprijinul occidental a
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Statul Secret Polonez a conceput planul politic pe termen lung, gândit parțial să combată propunerile atrăgătoare ale comuniștilor. Astfel, era promisă o reformă agrară cuprinzătoare, naționalizarea bazei industriale a țării, obținerea de compensații teritoriale din partea Germaniei, dar și restabilirea granițelor estice interbelice. Principala diferență dintre programele politice al Statului Secret Polonez pe de-o parte, și al comuniștilor pe de alta, nu era caracterul reformelor economice și sociale propuse, ci atitudinea față de suveranitatea națională, fața de chestiunea redesenării frontierei de est
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
din secolul al XIX-lea, ca stațiune balneară și pentru practicarea sporturilor de iarnă. Municipiul Vatra Dornei este situat în partea sud-vestică a județului Suceava, în Depresiunea Dornelor, având următoarele coordonate geografice: 47° 21' latitudine nordică și 25° 22' longitudine estică. Vecinii orașului sunt următoarele comune: Pojorâta (la nord), Iacobeni (la nord-vest), Dorna Candrenilor (la vest), Șaru Dornei (la sud) și Dorna-Arini (la est). Localitatea Vatra Dornei este traversată de șoseaua europeană E58 (DN 17), importantă cale rutieră care leagă Bucovina
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
dată în folosință după decesul primarului. Tot în timpul mandatului lui Vasile Deac sunt concepute și parțial demarate lucrările Templului Evreiesc și a Bisericii romano-catolice. Aceasta este lovită de două obuze în timpul Primului Război Mondial, urmele loviturilor fiind vizibile și astăzi în peretele estic. Vatra Dornei este declarat oraș al Imperiului Austro-Ungar la 17 decembrie 1907. Primul Război Mondial aduce luptele pe creasta munților din jurul orașului Vatra Dornei transformându-l pe acesta și stațiunea într-o fortăreață armată a austro-ungarilor. Staționarea trupelor la Vatra
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
de pe Valea Vaserului lemnul se transportă pe cale ferată îngustă. Orașul se află situat la confluența a două râuri, Vișeu și Vaser, la o altitudine de 427 m deasupra nivelului mării, având latitudinea nordică 47 grade și 43 minute și longitudinea estică de 24 grade și 25 minute, având înfățișarea caracteristică orașelor de munte. Se învecinează la NNE cu munții Maramureșului și Republica Ucraina, la SE cu Munții Rodnei și are ca vecini comunele Moisei în partea de SE și Vișeu de
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
de Dezvoltare Nord-Vest și Ministerul Integrării. La Vișeu de Sus s-au dezvoltat câteva ramuri industriale tradiționale: In Vișeu de Sus există mai multe instituții din domeniul sănătății: In Viseu de Sus ființeaza mai multe instituții sociale: Aflată în partea estică a orașului Vișeu de Sus, valea Vaserului are o lungime de circa 40 km. Prin vale circulă „mocănița”, fiind și ultima din România. Linia ferată pe ecartament îngust (760 mm) a fost construită între anii 1930—1933. Lungimea căii ferate
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
se află Barajul de la Valea de Pești, care alimentează cu apă majoritatea orașelor din zonă. Cu o arie de peste 25.000 de hectare, Uricaniul are cea mai mare zona administrativă din Depresiunea Petroșani. Coordonate geografice: meridianul 23 și 25’ longitudine estică și paralela 45 și 45’ latitudine nordică. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Uricani se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,25%). Principalele minorități
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
poate preciza că Potopu, pârâu ce coboară din Piemontul Cândești, întâlnindu-se mai jos de oraș cu Cobia, Brătila și Foița și se varsă în Sabar. Are următoarele coordonate geografice: 44˚ și 50' latitudine nordică și 25˚ și 19' longitudine estică , iar altitudinea este de 190,62 m. Ocupă o suprafață de 22,4 km². Are incluse in teritoriul său administrativ comunele suburbane Gura Foii - 22,4 km² și Petrești - 69,7 km². Din punct de vedere administrativ, in structura actuală
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
Găești este situat la 27 km față de reședința județului-municipiul Târgoviște, la circa 38 km față de Municipiul Pitești și la circa 69 km față de capitala țării. Poziția geografică la intersecția paralelei 44˚ și 50' latitudine nordică și 25˚ și 19' longitudine estică, situează spațiul de studiu în zona de climă temperat-continentală. Situarea în cadrul Câmpiei Române impune caracteristicile climatului de câmpie, caracterizat printr-o uniformitate a componentelor climatice pe suprafețe mari, uniformitate dată de morfologia de ansamblu a reliefului. Poziția ocupată în cadrul Câmpiei
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
cu greu acceptarea critică și publică. Excepție fac Simfoniile nr. 2, nr. 3 și premiera triumfătoare a Simfoniei nr. 8 în 1910. Institutul Internațional a fost înființat în 1955 pentru a onora viața și opera compozitorului. Familia Mahler provenea din partea estică a Boemiei și era de condiții umile; bunica lui Mahler a fost vânzătoare ambulantă. La acea vreme, Boemia făcea parte din Imperiul Austriac; familia Mahler provenea din minoritatea boemă vorbitoare de limbă germană și era evreiască. Din cauza acestor condiții, viitorul
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Han a împărțit Imperiul Mongol între cei patru fii ai săi. Giuci, cel mai în vârstă murise în momentul decesului părintelui sau, iar cele mai vestice posesiuni mongole și Rusia sudică au fost împărțite între fiii lui: Bătu (Hoarda Albastră (estică)) și Orda (Hoarda Albă (vestică)). Bătu a reușit să preia controlul asupra moștenirii teritoriale a lui Orda și a cucerit litoralul nordic al Mării Negre, incluzând în forță să armata popoarele turcice autohtone. La sfârșitul anilor 1230 și începutul anilor 1240
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
ruinele a două moschei și a unei cazerme pe dealul cetății. Cartierul mai adăpostește "muzeul Onufri", în care se pot vedea icoane pictate de Onufri. Pe timpul regimului comunist s-au construit în afara orașului noi cartiere cu numeroase blocuri. În partea estică a orașului se află masivul Tomor. Primele așezăminte datează din anul 2600 î.Hr.. Numele actual ("Berat") provine din denumirea slavică "Beligrad" ("orașul alb"). În secolul 9 și 10 regiunea a fost ocupată de bulgari. În anul 1018 bizantinii au cucerit
Berat () [Corola-website/Science/305037_a_306366]
-
în celtică) plus anglo-saxonul "chester" care înseamnă oraș. Orașul Manchester este poziționat pe o suprafață în formă de "bol", fiind învecinat în nord și est cu Dealurile Penninne și în sud cu Câmpia Cheshire. Centrul orașului se află pe partea estică a Râului Irwell, lângă confluența Râurilor Medlock și Irk. Manchester are reputația unui "oraș ploios", în ciuda unei medii anuale a precipitațiilor de 809 mm, care este mult mai mică decât în orașe ca Plymonth, Cardiff sau chiar New York care are
Manchester () [Corola-website/Science/305034_a_306363]