6,049 matches
-
James Darmesteter, fiind director de studii la secțiunea „Le Monde Iranien” de la École Pratique des Hautes Études. „Resimțea profund atât suferințele individuale cât și injustițiile sociale. Când a fost el însuși lovit de boală, a suportat-o cu un curaj exemplar (...). Mulți dintre vizitatorii săi își vor aminti cu emoție eforturile considerabile de comunicare pe care le făcea: mici bilete bătute la mașină cu un deget de la mâna stângă, indicarea, pe o tablă mică,aliterelor destinate să formeze cuvinte (...). Observându-se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de bine despre o carte a unei femei” - cf. Vasile Pârvan către Ioan Bianu, Roma, 7 mai 1923, în Scrisori către Ioan Bianu, Minerva, București, 1976, vol. III, ediție îngrijită de Marieta Croicu și Petre Croicu. „Făceam aluzie la destinul exemplar al principesei Bibescu. De fapt, ea, ale cărei rădăcini se adânceau în atâtea țări, culturi și tradiții creștine paralele, regăsise, după ce o va fi căutat toată viața, unitatea pierdută a Europei și aștepta momentul eshatologic al unirii bisericilor”- cf. „Séance
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pe care Dumézil nu o împărtășea („se întâlnesc mai degrabă afirmații entuziaste decât dovezi”). Esențialul se află în altă parte: grație celor doi prieteni, de asemenea grație corespondenților lor, ale căror câteva scrisori sunt atașate dosarului, în sfârșit, grație travaliului exemplar al editorului, vedem retrăind acest neîncetat du-te-vino de oameni, scrisori și cărți între Uppsala, Chicago, Paris, Roma și Ascona, în acei ani când cunoașterea religiilor indo-iraniene se reînnoia profund. În epoca Internetului altele sunt căile pe care le împrumută comunicarea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Ov. S. Crohmălniceanu, în mica bibliotecă critică a Editurii de stat pentru literatură și artă, în 1960. De altfel nu a fost singura carte neagră a literaturii care, în epocă, s-a ocupat de acest subiect, dar ea rămîne exemplară prin maniera dură și dogmatică de impunere a regulilor ce rezultă din articolul lui Lenin: Organizația de partid și literatura de partid. Reguli valabile pentru literatura din întregul spațiu comunizat de tancurile sovietice. Volumul menționat are ca temă, în primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
președintele Marii Adunări Naționale și că, între altele, în această calitate ar fi semnat condamnări la moarte ale unor țărani vinovați că refuzau colectivizarea. Dar pentru noi, cei de azi, este important să știm și să ne reamintim că scriitori exemplari pentru națiune au fost triste exemple de colaboraționism, în fond, antinațional. Să nu uităm că alți scriitori, cel puțin la fel de valoroși ca Sadoveanu sau Arghezi, înfundau pușcăriile comuniste, în timp ce ei își păstrau proprietățile, primeau lefuri grase, își publicau operele etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de redactorul-șef al revistei Iașul literar cînd vizita privește redacția. Pentru veselă veți procura cu virament cele necesare sau cu numerar pînă la 50 lei obiectele fiind trecute în inventar". Un Proces-verbal întocmit azi, 17.IV.1959 prezintă o exemplară scoatere din uz a inventarului: "Subsemnații: Tocitu Paraschiv, revizor contabil la Uniunea Scriitorilor, Siclody Ștefan, secretar tehnic, Chirilă Adriana, dactilografă, și Oană Alexandrina, personal (sic!) de serviciu ultimii trei salariați la Filială -, am procedat la distrugerea obiectelor de inventar scoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
privind activitatea scriitorilor proletcultiști, dar și a celor care au pactizat cu regimul este refuzul de a fi acceptate; motivația (amendată sever de autoarea Esteticii), dată de "bunii noștri scriitori veniți din România dar și de unii din Paris e exemplară nu doar pentru limbajul, ci și pentru gîndirea de lemn: NU E MOMENTUL". Totul rămînînd în sarcina viitorimii, dar selectiv. E momentul să-l analizăm pe Mircea Eliade și a-i pune în chestiune întreaga-i operă, pedalînd pe cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lăsau să moară: la fiecare oprire se aruncau cadavrele din tren. Deodată Radu Mărculescu are o intuiție neașteptată. Începe să povestească Răscoala lui Rebreanu. La viitoarea haltă, din vagonul lor, nici un cadavru. Nu mai moare nimeni, constată autorul". Un citat exemplar din Alain Besançon ne este propus și credem necesar să-l reproducem pentru stringenta sa actualitate: "Cea mai mare surpriză din postcomunism a fost că el n-a făcut obiectul unei damnatio memoriae. Nazismul, cînd a fost zdrobit, a provocat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
referentului. De la 1 ianuarie 1949 și pînă la Congres s-au publicat în limba română, dar și în limbile minorităților naționale, "4941 de titluri însemnînd 38.185 de coli editoriale și 64.081.475 de exemplare". Cu o minuțiozitate contabilă exemplară (ce evidențiază cît de riguros era controlul organelor cu această misiune), numărul titlurilor, colilor și exemplarelor menționate este partajat cu maximă exactitate pe domenii: literatură contemporană, literatură pentru copii, literatură clasică română etc. Nici Gheorghe Gheorghiu-Dej nu este neglijat, va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
anchetă, se va trece la reeducare, una, deocamdată, blîndă: "Măi, fraților, ce-am vrut noi? Am vrut să fie bine în țara asta! Păi comuniștii au realizat deja acest lucru! Ce rost ar mai avea lupta noastră?". Au primit pedepse exemplare, fapt recunoscut și de procuror: Voi ați fi meritat o bătaie la cur sau, cel mult, trei luni de pușcărie. Dar nu vă putem lăsa așa. Pedeapsa voastră trebuie să fie un exemplu pentru cei de afară. Altfel, toți ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
orientare. Ține pasul și nu pregeta cu munca". Tinerii care încercau să pătrundă în literatură erau îndemnați să scrie ode închinate partidului, conducătorului etc., nu doar în anii '50-'60, ci pînă la finele lui '89 a continuat această stratagemă. Exemplară este întîmplarea narată de Crohmălniceanu în Amintirile deghizate și preluată de Emil Iordache: "În Amintirile deghizate ale lui Ov. S. Crohmălniceanu, pe care le-am mai citat în cuprinsul precedentelor capitole, găsim un episod limpede privitor la puntea ritualică pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a contribuit la crearea unui climat al lingușelii, ipocriziei și duplicității universalizate. În atare condiții, simpla decență devenea un act de rezistență, iar sfidarea pe față de dictatorului și a aparatului pe care se sprijinea devenea o formă de curaj etic exemplar". Să ne amintim, cîți dintre autorii activi în acea perioadă nu și-au cîntat conducătorii numărul lor este infim mărturie stau volumele nenumărate de Omagii. Sînt îngrozitor de puțini cei care au avut decența, un dram de demnitate refuzînd să scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Tehnica torturării a fost practicată la Gherla cu performanțele Piteștiului. Iadul însemna aici, pe lîngă frig, foame, lipsire de drepturi, și bătaie zilnică, intrată în porție ca și arpacașul". Generalul Constantin Cernat, eroul de la Mărășești, un om cu o biografie exemplară, este arestat în 1947 de la proprietatea sa de lîngă Focșani. Va fi judecat abia în 1952 și apoi din nou în 1957. Trece prin numeroase închisori și moare la Gherla. Mărturia unor supraviețuitori privind împrejurările decesului este cutremurătoare. "Tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avut talentul și energia de a face să sclipească Terra noastră În forme spectaculoase, profund umane În esența lor. Poeții morți pe câmpul de luptă, cercetătorii, visătorii care conțineau, repet, acea energie specială ce așteaptă doar „forma” pentru a deveni exemplară. Și e tot atât de adevărat că eu „mi-am distrus tinerețea” deoarece voiam prea mult - la drept vorbind, voiam „altceva”. Decât adulții care mă „asistau”, părinți și profesori, altceva decât cârdurile năbădăioase și vii din jurul meu, apte deja să se Înscrie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
XIX-lea. Într-adevăr, a reușit oare acel „băiețel” dezordonat, cu mari lacune culturale, incapabil de voință - și care suferea acut de aceasta, impresionat de exemplul unor camarazi ce-și ordonau perfect timpul și energia, imitând cu succes pe adulții exemplari din preajmă -, să edifice o operă, adică un sistem Întreg, echilibrat În toate articulațiile sale și, mai ales, unitar - singura și prima calitate care asigură rezistența În timp a unei clădiri, a unui efort, a unui proces, a unui fenomen
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ci Brecht, nu Faulkner, ci genialul jurnalist care a fost Hemingway obțin azi laurii criticii franceze, ei și alți câțiva din aceeași, interesantă, categorie sunt cel mai ades citați și, după credința mea, Parisul, care a fost mereu cea mai exemplară citadelă europeană de deschidere și de lansare a autorilor străini și a temelor mari, universale, se Închide În sine, se apleacă asupra „geniilor locale”, inși „vioi și talentați” care nu suferă comparația nici măcar cu acea ultimă generație mare a Franței
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
extravagant naționalist. Și astfel, un oraș universitar, cu o viață intelectuală remarcabilă, de factură și cu tradiție europeană, a ajuns să creeze o situație jenantă pentru România, În antiteză cu Timișoara, capitala Banatului, oraș deschis spre Occident și cu o exemplară coabitare Între etnii și culturi. Această neplăcută istorie s-a sfârșit Însă În 2004; ceva s-a schimbat și la Cluj, iar Funar a pierdut alegerile. Întrebați care sunt instituțiile statului pe care le apreciază cel mai mult, românii răspund
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o ducem cu noi nu este aceeași cu istoria reală. Important este ceea ce avem În minte și În suflet. Sunt ficțiuni care devin mai semnificative decât realitatea, fiindcă reușesc să dea viață unor vise, temeri sau speranțe. Ficțiunea este mai exemplară decât istoria. De aceea istoria reală — mai puțin semnificativă În sine decât am dori — este adaptată În imaginar, revizuită și completată. Ca și contemporanul său Sherlock Holmes, Dracula a ajuns să fie mai adevărat decât un personaj adevărat. Însă românii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Înaintea Mariei. Dar, pe lângă eroii naționali, există și eroi ai lumii, și În această galerie universală s-ar putea ca, dintre toate personalitățile românești, aleasa să fie tocmai ea. Explicația stă În gradul de exemplaritate al fiecărei biografii. Maria este exemplară. Mesajul său nu se limitează la ce a făcut strict pentru România. A fost În multe privințe o precursoare, poate mai apropiată de cei de astăzi decât de contemporanii ei de la 1900. A fost o spărgătoare de reguli. A prefigurat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
prietenia și cele mai bune urări, V. Tempeanu P.S. Vă trimit extrase din presa vremii privitoare la reprezentările „Iphigeniei” și „Sappho” la Flt., Iași și Cernăuți, precum și unele tăieturi din ziare, pe care le-am avut, din Întâmplare, În dublu exemplar. Aș dori să le cunoască și dl. Prof. V. Popa, care lucrează și dânsul la o monografie, pare-mi-se a liceului „N. Gane” sau așa ceva. D-sa Îmi cere din când În când unele informații. Cred că sunteți prieteni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fi tratat și „în afara” acestei „ipoteze”, el este oricum unul dintre cei mai importanți poeți de după război, timbrul poeziei sale, temele, motivele sale sunt excepționale, limba sa, metaforele surprinzătoare, propunerea sa de viziune poetică, chiar, fac din el un poet exemplar, unic. Deși au trecut deja două decenii de la „îndepărtarea sa fizică”, de la „aparenta sa moarte”, suntem încă prea aproape pentru a distinge cu acuratețe, cu adevărat, statura sa viitoare. Noi, aici, vom aborda doar „omul”, dar nu vom face eroarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adesea ingrați și nu numai sub comuniști, uităm că în istoria modernă a statului nostru avem, drept, în față, pilduitoarea familie de Hohenzollern, cea mai veche dinastie princiară a germanilor, ramura de Sigmaringen, care a dăruit țării noastre doi regi exemplari, primul, Carol, care a adus stabilitatea și instituțiile europene în principate, secondat de Brătianu, se’nțelege, și al doilea, Ferdinand - ironizat nu de puțini, de P. Dumitriu, printre alții! - care a avut curajul „nebunesc”, îndrăzneala nemaipomenită de a declara război
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu în sensul ei extrem de uzitat în secolul trecut și azi, acela de „libertate socială”, ci în sensul antic și renascentist: acela de afirmare a individului și a individualității, libertatea ca o formă unică și particulară de exprimare originală și exemplară, creatoare de valori inestimabile în arte, științe și literatură. În acest sens și noi, românii, ca și vecinii noștri ținuți sub același jug, am fost și liberi, deși nu eram în formele politice și constituționale. Liberi și demni pentru că am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cel ce este garantul democrației aplicate și vii la cel mai înalt nivel (vezi procesul Watergate, lung, contorsionat și dramatic, care l-a pus în „impechement”, sub acuzare, pe președintele SUA, Justiția dovedindu-se mai puternică decât Executivul, adevărata și exemplara ilustrare a principiului fundamental al democrației, statuat de Montesquieu, care stă la baza societăților moderne: separarea puterilor în stat.Ă Vorbind despre cuvântul „carieră” și revenirea acestuia în limbajul curent actual, trebuie să observăm cele două atitudini esențiale pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a purtat față de prizonieri, hărțuielile continue și starea de nesiguranță, pe care a întreținut-o în rândurile oastei polone, până la ieșirea acesteia din țară, arată că Ștefan cel Mare a urmărit nu simpla biruință asupra inamicului, ci administrarea unei lovituri exemplare, care să împiedice orice tentativă similară în viitor”. S-a discutat și despre participarea lui Ștefan cel Mare la lupta din Codrii Cosminului. Istoricul polon O. Górka a fost de părere că domnul și oastea lui n-au fost de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]